Psiholog Nina Bria

Psiholog Nina Bria Am crescut invatand anumite modele de comportament pe care le-am insusit si pe care le aplicam in viata de zi cu zi. Aveti curajul sa imi scrieti.

Am creat aceasta pagina pentru a impartasi cele mai vocale ganduri ale mele, credinte de psiholog, care vor sa daruiasca speranta si sansa la o viata mai senina. Poate ne plac si nu ne dorim schimbare in mai bine, poate simtim ca putem mai bine, doar ca nu stim cm sa ne schimbam. In momentul in care ne este clar ca ne dorim altceva, este firesc sa incepem sa punem intrebari, sa cautam raspunsuri. Poate fi un drum mai scurt, sau mai lung, pot fi raspunsuri care ne plac, sau care ne incomodeaza, insa intotdeauna vom ajunge sa fim mai bine decat am fost. Aveti curajul sa cautati, sa intrebati, sa cereti ajutor. Sunt la o distanta de un mesaj. Cu gand bun, Nina Bria

Ați avut în adolescență adulți care să vă asculte, să vă ghideze pe un drum potrivit vouă? Dacă da, mă bucur mult pentru...
02/07/2025

Ați avut în adolescență adulți care să vă asculte, să vă ghideze pe un drum potrivit vouă? Dacă da, mă bucur mult pentru voi! Dacă nu, îmi pare sincer rău. Sper că, între timp, ați reușit să alegeți bine pentru voi.

Voi susține mereu adolescenții în dezvoltarea lor, voi fi mereu lângă cei care vin către mine.

Dacă aveți sau cunoașteți adolescenți care au nevoie să fie ascultați și îndrumați de altcineva decât părinții, ziceți-le despre mine. Îmi doresc să știu cât mai mulți tineri care traversează perioada adolescenței suficient de bine.

"Copilul meu a fost invitat de o colegă de clasă într-un grup de socializare pe whatsapp și cumva a ajuns să facă parte ...
18/06/2025

"Copilul meu a fost invitat de o colegă de clasă într-un grup de socializare pe whatsapp și cumva a ajuns să facă parte și din alte grupuri de socializare, unde erau și copii pe care nu-i cunoștea. La un moment dat adminul unui grup i-a zis că nu respectă regulile și că va fi penalizat. Nu i s-a spus exact unde greșea, doar amenințări neclare, apoi următorul mesaj: "Ca să nu te scot din grup, trimite-mi poze (explicite) cu tine." Copilul meu are 10 ani. Cum îl protejez și în același timp să-i ofer spațiul de care are nevoie pentru a socializa cu copii de vârsta lui?"

Într-adevăr, social media reprezintă un mediu nesigur atât pentru copii, cât și pentru adolescenți. Nu se oferă condiții de siguranță, care să împiedice situații ca cea descrisă mai sus. Fiind în mediul online - deci nu expunere față în față - oricine poate să facă sau să zică orice nepotrivit, greșit, fără a suporta consecințe. Vedem asemenea comportamente la adulți, vedem și la copii și adolescenți.

Da, copiii și adolescenții au nevoie de socializare cu semenii lor, însă nu cu toți, nu cu oricine, ci cu cei pe care îi consideră prieteni, cu cei care înțeleg și practică respectul reciproc, cu cei cu care au interese comune.

În același timp, este important să se urmeze pașii firești: mai întâi comunicarea față în față, la școală, în afara școlii, în medii sigure, sub supravegherea adulților, apoi continuarea în online, când față în față nu se poate (e seară, copiii locuiesc în cartiere diferite, etc.). Online-ul nu echivalează experiența offline, el trebuie folosit ca substitut ocazional.

Este necesar să ținem cont de faptul că și copiii noștri tot 24 de ore au pentru a face ceea ce le e necesar, util, le trezește curiozitatea și le aduce plăcere. Ei au nevoie de somn de calitate de minimum 9 ore, de timp de calitate petrecut în familie, de timp de calitate pentru ei, în care să învețe să stea singuri, să se descopere, să-și folosească imaginația, să învețe să nu se plictisească fără prezența altcuiva, de timp de calitate petrecut cu prietenii. 24 de ore deseori sunt insuficiente. Copiii noștri chiar nu au nevoie să facă parte din grupuri de socializare pe whatsapp (sau alte platforme) în care membrii sunt persoane neverificate de noi, părinții, în care membrilor nu le pasă de calitatea mesajelor trimise celorlalți. Aceste grupuri pot fi chiar niște capcane, surse de stres sever, pentru gestionarea căruia copiii noștri încă nu sunt pregătiți.

Noi, ca părinți, putem mereu discuta cu adolescenții noștri despre riscul socializării cu persoane necunoscute, iar copiilor mai mici le putem oferi acces la grupuri țintite, despre care cunoaștem suficiente, astfel încât să le creăm medii sigure în care să socializeze.

Conectarea permanentă la social media menține copiii și adolescenții într-o stare continuă de vigilență. Antidotul este atât de accesibil și de ieftin: socializarea față în față.

Ne putem bucura de viața pe care o trăim atunci când simțim împlinire personală și profesională. Avem o familie așa cm ...
23/05/2025

Ne putem bucura de viața pe care o trăim atunci când simțim împlinire personală și profesională. Avem o familie așa cm ne-am creionat-o încă din adolescență, o carieră care îmbină talentul cu pasiunea și satisfacția financiară, oameni dragi cu care împărțim atât bucuriile, cât și greutățile.

Cu părere de rău, se întâmplă să nu le avem pe toate, sau cel puțin nu în forma pe care ne-am dorit-o. Se întâmplă să realizăm că nu mai putem forma un cuplu cu partenera/partenerul, chiar dacă avem copii împreună. Atunci suntem nevoiți să învățăm un nou rol, cel de părinte divorțat.

Simțim multă nedreptate, decepție, furie, tristețe, debusolare, simțim rușine. Nu știm ce presupune a fi părinte divorțat, cm e să ne îngrijim rănile, să ne reclădim și în același timp să rămânem disponibili pentru copiii noștri. Învățăm singuri sau căutăm ajutor.
Navigarea acestei etape dificile este mai ușoară atunci când suntem ajutați.

Terapia de grup oferă ascultare, înțelegere, ghidare atunci când nu știm ce să facem.
Merităm să fim mai bine, copiii noștri merită părinți prezenți.

Dacă simțiți că este prea mult, că nu mai aveți resurse pentru voi și copiii voștri, dacă nu mai puteți comunica cu celălalt părinte, vă invit să vă înscrieți în grupul de suport pentru părinți divorțați (mame divorțate sau tați divorțați). Aici veți găsi înțelegere fără judecată și soluții potrivite pentru zile mai blânde, mai echilibrate.

Numărul maxim de persoane: 10
Preț ședință: 75 ron
Întâlniri săptămânale: luni/joi/vineri, 19:00 – 21:00
Oraș: București

Despre baschet și bun simț.Săptămâna trecută am asistat la câteva meciuri de baschet din liga masculină U18 ale echipei ...
21/05/2025

Despre baschet și bun simț.

Săptămâna trecută am asistat la câteva meciuri de baschet din liga masculină U18 ale echipei preferate. A fost multă emoție, foarte multă apreciere pentru băieții care au jucat cu dedicare până la ultimul fluier, de fiecare dată.

Mă uitam la ei și mă întrebam cm fac față unei presiuni atât de mari, cm își revin mai apoi, oare rămân conștienți de propria valoare după un meci pierdut?

Mă linișteam la gândul că sunt obișnuiți cu presiunea competițiilor, că au alături antrenori empatici, adulți care știu să-i crească frumos, cu grijă și afecțiune, care îi învață să fie rezistenți, rezilienți și vulnerabili, în același timp.

Cu drag mă uitam la jucători cm se susțineau, se încurajau prin anumite gesturi, cm zâmbeau unii la ceilalți, după combinații reușite. Și deși adunau frustrare după fiecare coș ratat, după fiecare fault semnalat – sunt foarte multe reguli de respectat - băieții continuau să joace, să lupte pentru fiecare punct.

Baschetul pe care îl joacă tinerii este frumos, antrenant, decent...până decide un adult că are dreptul la un comportamentul impulsiv și lipsit de respect, ignorând bunul simț.

Un antrenor a cărei echipă avea avans și a câștigat meciul, a considerat potrivit, cu câteva minute înainte de victorie, să strige răspicat „nesimțitu’ dracului” spre un jucător de-al său. Nu cunosc toate regulile jocului, dar recunosc lejer comportamentele nesănătoase, abuzive. Și adresarea aceea este abuzivă, chiar dacă e spusă de un domn profesor.

Un părinte al unui jucător penalizat pentru un fault a considerat că nu este nevoie să-și tempereze frustrarea și a zis tare, ca să se audă cu ecou „Hai, ce draaacu’!”. S-a auzit atât de bine, mai ales că se făcuse liniște, jucătorii fiind atenți la indicațiile arbitrilor.

Un părinte al unui jucător a considerat potrivit să-și susțină echipa prin remarci demotivante referitoare la echipa adversară, țipate de la balcon.

Un părinte al unui jucător din echipa care pierdea detașat a avut o reacție agresivă verbal față de comentariul unui adolescent, adresat mai mult șoptit prietenului său - ambii spectatori - și doar atitudinea fermă a adolescentului l-a potolit pe acel părinte.

Oricât de mult ne dorim să câștige echipa preferată, oricât de multă frustrare simțim în timpul unui meci în care joacă adolescenți, noi, adulții avem datoria morală să respectăm același cod de conduită pe care trebuie să-l respecte jucătorii. Noi, adulții avem capacitatea necesară de a ne purta decent, avem datoria de a fi modele pentru copiii noștri, iar când nu o facem, greșim și trebuie să ne corectăm.

E foarte greu să te uiți la un meci strâns și să înțelegi că oricând echipa preferată poate pierde. Și totuși, să ne amintim că mult mai greu le este băieților de pe teren, iar ei, în timpul meciului, nu au posibilitatea să-și exprime emoțiile altfel decât decent. Noi de ce exagerăm? Cu ce drept?

La turneul final din campionatul de baschet masculin U18 am fost prezentă doar la câteva meciuri, totuși suficient ca să îmi dau seama că mental, tinerii jucători de baschet sunt mult mai puternici decât unii adulți și că avem ce învăța de la ei, chiar dacă încă sunt copii.

Foto: perexel/pixabay

De ce este important ca un copil să adoarmă între 20:00 – 22:00? Mă refer la copiii mai mici de 14 ani, deși și cei de p...
03/04/2025

De ce este important ca un copil să adoarmă între 20:00 – 22:00?

Mă refer la copiii mai mici de 14 ani, deși și cei de peste 14 ani s-ar trezi mult mai odihniți dacă nu ar amâna ora de somn (recomandat 22:00).

Primul gând este la nevoia de somn pentru o bună funcționare și dezvoltare a organismului în creștere. Urmează stabilirea unei rutine sănătoase, care îi va oferi copilului siguranța de care are nevoie pentru a nu ajunge la anxietate din cauza necunoscutului (nu știe ce îl așteaptă în lipsa unui program clar). Apoi – la fel de important, doar că din altă perspectivă – vine argumentul care poate, nu este atât de evident și anume timpul liber al părinților (fie că locuiesc împreună sau separat).

Părinții au nevoie de timp pentru ei, seara, după 21:00-22:00 să se reconecteze unul cu celălalt, după o zi plină cu de toate, să se reconecteze cu ei înșiși, să doarmă suficient (fără insomnii), să facă ceva doar pentru ei, astfel încât, a doua zi, să aibă resursele necesare pentru a juca bine prețiosul rol de părinți ai copiilor lor.

Părinții au nevoie ca nevoile lor emoționale să fie satisfăcute (nu neapărat în totalitate) pentru a putea fi capabili să le satisfacă propriilor copii nevoile emoționale. Răbdarea părinților nu apare de niciunde. Ea apare doar în anumite condiții, unele dintre acestea fiind somnul de calitate, afecțiunea arărată de partener/ă, aprecierea de la muncă, empatia primită din partea celor din jur, oameni cunoscuți sau străini.

Pare dificil să adormi un copil, mai ales unul energic? Poate uneori.

O rutină plăcută rezolvă dilema mult mai ușor decât credem. Spălatul pe dinți împreună, poate în ritmul unei piese vesele. Cititul unei povești cu tâlc, oferirea unui masaj de câteva minute care va spori sentimentul de dragoste nemărginită a părintelui față de copil, cîteva întrebări despre ziua care tocmai se încheie, pentru a-i transmite copilului că este ascultat, că părintelui îi pasă de el...toate astea repetate în fiecare seară fac minuni, chiar și cu cel mai ingenios copil. Da! Și cât mai puțină critică.

Părinții au nevoie de timp pentru ei, pentru orice le face plăcere și le oferă spațiu să se relaxeze.

Nu uitați, somnul copiilor la ora potrivită nu este doar pentru copii, ci și pentru părinți. Faceți tot ce puteți pentru a vă recupera nopțile (dar nu ca să le petreceți stând pe social media).

foto: pexels

Unul dintre motivele pentru care părintele unui adolescent nu-i permite să facă lucruri normale la vârsta lui – ieșit cu...
10/02/2025

Unul dintre motivele pentru care părintele unui adolescent nu-i permite să facă lucruri normale la vârsta lui – ieșit cu prietenii în oraș până mai târziu, mers în vacanțe cu prietenii – este nevoia de control a părintelui, fie din teamă că se va întâmpla ceva rău cu adolescentul (încă copil dependent, în mintea părintelui), fie din credița bine înrădăcinată că limitele stricte sunt răspunsul la o educație de calitate, sau...ca pedeapsă pentru fiecare greșeală pe care adolescentul a făcut-o.

Însă, pentru o maturizare echilibrată, adolescentul are nevoie din ce în ce mai multă libertate, are nevoie să se ‘’rupă’’ de părinți, cu încredere că se poate descurca și singur și certitudinea că oricând are nevoie de susținerea părinților, o va primi cu compasiune și iubire.

Rolul părintelui este de a crește un alt om încrezător în propriile forțe, de a-i crea spațiul necesar pentru a se cunoaște cât mai bine, astfel încât desprinderea să fie cât mai firească și autonomia adolescentului să fie o bucurie pentru ambii.

foto: pexels - Kamaji Ogino

La un moment dat realizezi că nu te mai bucuri de nimic, sau te bucuri mai puțin decât o făceai înainte. Și nu înțelegi ...
05/02/2025

La un moment dat realizezi că nu te mai bucuri de nimic, sau te bucuri mai puțin decât o făceai înainte. Și nu înțelegi de ce. Parcă ai de toate, ai serviciu, o relație de cuplu reușită, ai o situație financiară bună... Și totuși, ceva nu e ok.

În acest caz ce poți să faci?

-Să începi să fii atent la nevoile tale,
-Să te întrebi dacă lucrurile se întâmplă așa cm vrei tu, sau așa cm vor alții,
-Să te întrebi dacă cedezi ca să eviți conflictele,
-Să observi dacă te simți liber, autonom, sau din contră, duci greutatea unei evaluări continui din partea părinților (da, chiar și acum, când ești adult)
-Să ai cel puțin o discuție cu un psihoterapeut pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu tine, de ce și ce poți face pentru a-ți ameliora starea emoțională și mentală.

Cu toții merităm să ne simțim bine cu noi înșine.

foto: pexels-Nathan Cowley

13/01/2025
22/12/2024

La invitația unui om bun și prieten de încredere, m-am alăturat echipei Prezenti pentru viitor .

Împreună vom face tot ce putem pentru a susține adolescenții și tinerii adulți în drumul lor spre maturitate asumată.

Colegii mei sunt responsabili de partea de educație non-formală, eu - de partea de sănătate mentală.

Această colaborare este un vis, în sfârșit, devenit realitate.

Pentru a asigura accesul la ședințe de psihoterapie avem nevoie de donații. Orice sumă este binevenită, apreciată și folosită cu sens.

De asemenea, dacă știți tineri care au nevoie de susținere, vă rugăm să ne povestiți despre ei, ori să le ziceți să vină către noi cu încredere. Vom fi alături, atunci când va fi nevoie de noi.

Cu gând bun...

Sărbători fericite! :)

Prezenți pentru viitor este un ONG dedicat susținerii educației și sănătății mentale adolescenților și tinerilor adulți.

Construim o comunitate care va sprijini accesul la educație, bunăstare fizică și emoțională pentru adolescenți și tineri adulți.

De multe ori se întâmplă să nu reușim să facem față stresului zilnic. Fără să ne dăm seama, ajungem să experimentăm simp...
07/11/2024

De multe ori se întâmplă să nu reușim să facem față stresului zilnic. Fără să ne dăm seama, ajungem să experimentăm simptome ale tulburării de anxietate și/sau depresie. Credem că va trece de la sine, sau că doar nouă ni se întâmplă, că lumea ne va crede ciudați dacă va ști prin ce trecem. Nu căutăm ajutor, iar starea se înrăutățește.

Este firesc și necesar să cerem ajutor, susținerea oamenilor apropiați și a specialiștilor. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este considerată cea mai eficientă în tratarea simptomelor și a tulburării de anxietate.

Vă invit să citiți un articol nou despre bursa de reziliență, din perspectivă psihologică.''Mă tot întreb de ce acest ti...
24/09/2024

Vă invit să citiți un articol nou despre bursa de reziliență, din perspectivă psihologică.

''Mă tot întreb de ce acest tip de bursă se numește ‘’de reziliență’’ și dacă putea fi găsită o altă denumire, ținând cont de semnificația termenului ‘’reziliență‘’ și de rostul acestei burse. Ce vrea să remunereze Ministerul Educației cu bursa de reziliență? Si oare s-a asigurat Ministerul Educației că demersul său este unul corect, că nu va încălca drepturile elevilor, că nu va transmite o lecție greșită? Până la urmă, Ministerul Educației este autoritatea supremă în relația stat-școală-părinte-elev și el face legea menită să asigure un spațiu de învățare sănătos pentru copiii noștri.

Oare, într-adevăr, bursa de reziliență remunerează elevii rezilienți? Chiar pe toți cei rezilienți?''

REZILIENȚA ELEVILOR NOȘTRI

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Nina Bria posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Nina Bria:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category