Psiholog Nina Bria

30/10/2025

26/10/2025

"Ce-o să zică lumea?"

22/10/2025

03/10/2025

Deseori avem întrebări pe care nu le putem adresa, deoarece nu cunoaștem persoanele potrivite, sau ceva ne temem de expunere.

Dacă aveți întrebări pe care doriți să le adresați unui psihoterapeut, însă din varii motive încă nu a-ți făcut-o, vă pun la dispoziție formularul din link.

Scrieți întrebările în formular, iar eu vă voi răspunde la final de săptămână.

Aveți curaj să întrebați. Doar așa veți primi susținerea de care aveți nevoie.

Bună! Mă numesc Nina Bria, sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental. Prin intermediul acestui formular, Îmi vei putea adresa orice întrebare cu referire la gânduri, emoții, stări, relații pe care le ai la școală/la muncă, în familie. Voi răspunde într-un video pe care îl voi posta s...

23/09/2025

Dacă deseori simți anxietate, dacă îți este teamă că simptomele pe care le simți se vor agrava cu ușurință, te poate ajuta să-ți ameliorezi starea, pe termen lung, dacă incluzi în rutina zilnică următoarele:

- vitamina D3, omega 3, probiotice (iaurt, murături și alte alimente fermentate) >>> pentru funcționarea bună a intestinului și a creierului

- igienă a somnului sănătoasă (somn de 7-8 ore, în intervalul 22:00-08:00, fără ecrane, cofeină și alcool înainte de somn, cameră răcoroasă, întunecată, scrierea gândurilor înainte de culcare) >>> pentru o funcționare mai bună a întregului corp

-sport până la 60 de minute pe zi, începând cu 15 minute, între 3 și 6 zile pe săptămână >>> pentru o funcționare mai bună a creierului.

Atunci când includem în rutina zilnică sportul, susținem formarea unor circuite neuronale noi și creșterea nivelelor de dopamină, serotonină și endorfine. Creierul nu mai trimite către organele interne atât de multe semnale negative, se diminuează simptomele asociate atacurilor de panică și anxietății, iar starea generală devine mai bună. Crește încrederea în forțele proprii, stima de sine și scade nevoia limitare ca formă de protecție.

Exerciții dificultate mică:
Genuflexiuni, abdomene, exerciții brațe cu gantere, plimbări de seară minimum 30 de minute

Exerciții dificultate medie:
Genuflexiuni cu gantere, abdomene, planșa laterală, exerciții cu gantere mai grele, flotări la margine de cadă/masă/canapea, alergat ușor, sărituri cu coarda, dans după bunul plac.

Pașii mici și constanți îți vor aduce rezultate pe care ți le dorești, dar care ți se par atât de departe.

Dacă ai nevoie de îndrumare, scrie-mi. Îți voi oferi suportul de care ai nevoie.

02/07/2025

Ați avut în adolescență adulți care să vă asculte, să vă ghideze pe un drum potrivit vouă? Dacă da, mă bucur mult pentru voi! Dacă nu, îmi pare sincer rău. Sper că, între timp, ați reușit să alegeți bine pentru voi.

Voi susține mereu adolescenții în dezvoltarea lor, voi fi mereu lângă cei care vin către mine.

Dacă aveți sau cunoașteți adolescenți care au nevoie să fie ascultați și îndrumați de altcineva decât părinții, ziceți-le despre mine. Îmi doresc să știu cât mai mulți tineri care traversează perioada adolescenței suficient de bine.

18/06/2025

"Copilul meu a fost invitat de o colegă de clasă într-un grup de socializare pe whatsapp și cumva a ajuns să facă parte și din alte grupuri de socializare, unde erau și copii pe care nu-i cunoștea. La un moment dat adminul unui grup i-a zis că nu respectă regulile și că va fi penalizat. Nu i s-a spus exact unde greșea, doar amenințări neclare, apoi următorul mesaj: "Ca să nu te scot din grup, trimite-mi poze (explicite) cu tine." Copilul meu are 10 ani. Cum îl protejez și în același timp să-i ofer spațiul de care are nevoie pentru a socializa cu copii de vârsta lui?"

Într-adevăr, social media reprezintă un mediu nesigur atât pentru copii, cât și pentru adolescenți. Nu se oferă condiții de siguranță, care să împiedice situații ca cea descrisă mai sus. Fiind în mediul online - deci nu expunere față în față - oricine poate să facă sau să zică orice nepotrivit, greșit, fără a suporta consecințe. Vedem asemenea comportamente la adulți, vedem și la copii și adolescenți.

Da, copiii și adolescenții au nevoie de socializare cu semenii lor, însă nu cu toți, nu cu oricine, ci cu cei pe care îi consideră prieteni, cu cei care înțeleg și practică respectul reciproc, cu cei cu care au interese comune.

În același timp, este important să se urmeze pașii firești: mai întâi comunicarea față în față, la școală, în afara școlii, în medii sigure, sub supravegherea adulților, apoi continuarea în online, când față în față nu se poate (e seară, copiii locuiesc în cartiere diferite, etc.). Online-ul nu echivalează experiența offline, el trebuie folosit ca substitut ocazional.

Este necesar să ținem cont de faptul că și copiii noștri tot 24 de ore au pentru a face ceea ce le e necesar, util, le trezește curiozitatea și le aduce plăcere. Ei au nevoie de somn de calitate de minimum 9 ore, de timp de calitate petrecut în familie, de timp de calitate pentru ei, în care să învețe să stea singuri, să se descopere, să-și folosească imaginația, să învețe să nu se plictisească fără prezența altcuiva, de timp de calitate petrecut cu prietenii. 24 de ore deseori sunt insuficiente. Copiii noștri chiar nu au nevoie să facă parte din grupuri de socializare pe whatsapp (sau alte platforme) în care membrii sunt persoane neverificate de noi, părinții, în care membrilor nu le pasă de calitatea mesajelor trimise celorlalți. Aceste grupuri pot fi chiar niște capcane, surse de stres sever, pentru gestionarea căruia copiii noștri încă nu sunt pregătiți.

Noi, ca părinți, putem mereu discuta cu adolescenții noștri despre riscul socializării cu persoane necunoscute, iar copiilor mai mici le putem oferi acces la grupuri țintite, despre care cunoaștem suficiente, astfel încât să le creăm medii sigure în care să socializeze.

Conectarea permanentă la social media menține copiii și adolescenții într-o stare continuă de vigilență. Antidotul este atât de accesibil și de ieftin: socializarea față în față.

23/05/2025

Ne putem bucura de viața pe care o trăim atunci când simțim împlinire personală și profesională. Avem o familie așa cm ne-am creionat-o încă din adolescență, o carieră care îmbină talentul cu pasiunea și satisfacția financiară, oameni dragi cu care împărțim atât bucuriile, cât și greutățile.

Cu părere de rău, se întâmplă să nu le avem pe toate, sau cel puțin nu în forma pe care ne-am dorit-o. Se întâmplă să realizăm că nu mai putem forma un cuplu cu partenera/partenerul, chiar dacă avem copii împreună. Atunci suntem nevoiți să învățăm un nou rol, cel de părinte divorțat.

Simțim multă nedreptate, decepție, furie, tristețe, debusolare, simțim rușine. Nu știm ce presupune a fi părinte divorțat, cm e să ne îngrijim rănile, să ne reclădim și în același timp să rămânem disponibili pentru copiii noștri. Învățăm singuri sau căutăm ajutor.
Navigarea acestei etape dificile este mai ușoară atunci când suntem ajutați.

Terapia de grup oferă ascultare, înțelegere, ghidare atunci când nu știm ce să facem.
Merităm să fim mai bine, copiii noștri merită părinți prezenți.

Dacă simțiți că este prea mult, că nu mai aveți resurse pentru voi și copiii voștri, dacă nu mai puteți comunica cu celălalt părinte, vă invit să vă înscrieți în grupul de suport pentru părinți divorțați (mame divorțate sau tați divorțați). Aici veți găsi înțelegere fără judecată și soluții potrivite pentru zile mai blânde, mai echilibrate.

Numărul maxim de persoane: 10
Preț ședință: 75 ron
Întâlniri săptămânale: luni/joi/vineri, 19:00 – 21:00
Oraș: București

21/05/2025

Despre baschet și bun simț.

Săptămâna trecută am asistat la câteva meciuri de baschet din liga masculină U18 ale echipei preferate. A fost multă emoție, foarte multă apreciere pentru băieții care au jucat cu dedicare până la ultimul fluier, de fiecare dată.

Mă uitam la ei și mă întrebam cm fac față unei presiuni atât de mari, cm își revin mai apoi, oare rămân conștienți de propria valoare după un meci pierdut?

Mă linișteam la gândul că sunt obișnuiți cu presiunea competițiilor, că au alături antrenori empatici, adulți care știu să-i crească frumos, cu grijă și afecțiune, care îi învață să fie rezistenți, rezilienți și vulnerabili, în același timp.

Cu drag mă uitam la jucători cm se susțineau, se încurajau prin anumite gesturi, cm zâmbeau unii la ceilalți, după combinații reușite. Și deși adunau frustrare după fiecare coș ratat, după fiecare fault semnalat – sunt foarte multe reguli de respectat - băieții continuau să joace, să lupte pentru fiecare punct.

Baschetul pe care îl joacă tinerii este frumos, antrenant, decent...până decide un adult că are dreptul la un comportamentul impulsiv și lipsit de respect, ignorând bunul simț.

Un antrenor a cărei echipă avea avans și a câștigat meciul, a considerat potrivit, cu câteva minute înainte de victorie, să strige răspicat „nesimțitu’ dracului” spre un jucător de-al său. Nu cunosc toate regulile jocului, dar recunosc lejer comportamentele nesănătoase, abuzive. Și adresarea aceea este abuzivă, chiar dacă e spusă de un domn profesor.

Un părinte al unui jucător penalizat pentru un fault a considerat că nu este nevoie să-și tempereze frustrarea și a zis tare, ca să se audă cu ecou „Hai, ce draaacu’!”. S-a auzit atât de bine, mai ales că se făcuse liniște, jucătorii fiind atenți la indicațiile arbitrilor.

Un părinte al unui jucător a considerat potrivit să-și susțină echipa prin remarci demotivante referitoare la echipa adversară, țipate de la balcon.

Un părinte al unui jucător din echipa care pierdea detașat a avut o reacție agresivă verbal față de comentariul unui adolescent, adresat mai mult șoptit prietenului său - ambii spectatori - și doar atitudinea fermă a adolescentului l-a potolit pe acel părinte.

Oricât de mult ne dorim să câștige echipa preferată, oricât de multă frustrare simțim în timpul unui meci în care joacă adolescenți, noi, adulții avem datoria morală să respectăm același cod de conduită pe care trebuie să-l respecte jucătorii. Noi, adulții avem capacitatea necesară de a ne purta decent, avem datoria de a fi modele pentru copiii noștri, iar când nu o facem, greșim și trebuie să ne corectăm.

E foarte greu să te uiți la un meci strâns și să înțelegi că oricând echipa preferată poate pierde. Și totuși, să ne amintim că mult mai greu le este băieților de pe teren, iar ei, în timpul meciului, nu au posibilitatea să-și exprime emoțiile altfel decât decent. Noi de ce exagerăm? Cu ce drept?

La turneul final din campionatul de baschet masculin U18 am fost prezentă doar la câteva meciuri, totuși suficient ca să îmi dau seama că mental, tinerii jucători de baschet sunt mult mai puternici decât unii adulți și că avem ce învăța de la ei, chiar dacă încă sunt copii.

Foto: perexel/pixabay

03/04/2025

De ce este important ca un copil să adoarmă între 20:00 – 22:00?

Mă refer la copiii mai mici de 14 ani, deși și cei de peste 14 ani s-ar trezi mult mai odihniți dacă nu ar amâna ora de somn (recomandat 22:00).

Primul gând este la nevoia de somn pentru o bună funcționare și dezvoltare a organismului în creștere. Urmează stabilirea unei rutine sănătoase, care îi va oferi copilului siguranța de care are nevoie pentru a nu ajunge la anxietate din cauza necunoscutului (nu știe ce îl așteaptă în lipsa unui program clar). Apoi – la fel de important, doar că din altă perspectivă – vine argumentul care poate, nu este atât de evident și anume timpul liber al părinților (fie că locuiesc împreună sau separat).

Părinții au nevoie de timp pentru ei, seara, după 21:00-22:00 să se reconecteze unul cu celălalt, după o zi plină cu de toate, să se reconecteze cu ei înșiși, să doarmă suficient (fără insomnii), să facă ceva doar pentru ei, astfel încât, a doua zi, să aibă resursele necesare pentru a juca bine prețiosul rol de părinți ai copiilor lor.

Părinții au nevoie ca nevoile lor emoționale să fie satisfăcute (nu neapărat în totalitate) pentru a putea fi capabili să le satisfacă propriilor copii nevoile emoționale. Răbdarea părinților nu apare de niciunde. Ea apare doar în anumite condiții, unele dintre acestea fiind somnul de calitate, afecțiunea arărată de partener/ă, aprecierea de la muncă, empatia primită din partea celor din jur, oameni cunoscuți sau străini.

Pare dificil să adormi un copil, mai ales unul energic? Poate uneori.

O rutină plăcută rezolvă dilema mult mai ușor decât credem. Spălatul pe dinți împreună, poate în ritmul unei piese vesele. Cititul unei povești cu tâlc, oferirea unui masaj de câteva minute care va spori sentimentul de dragoste nemărginită a părintelui față de copil, cîteva întrebări despre ziua care tocmai se încheie, pentru a-i transmite copilului că este ascultat, că părintelui îi pasă de el...toate astea repetate în fiecare seară fac minuni, chiar și cu cel mai ingenios copil. Da! Și cât mai puțină critică.

Părinții au nevoie de timp pentru ei, pentru orice le face plăcere și le oferă spațiu să se relaxeze.

Nu uitați, somnul copiilor la ora potrivită nu este doar pentru copii, ci și pentru părinți. Faceți tot ce puteți pentru a vă recupera nopțile (dar nu ca să le petreceți stând pe social media).

foto: pexels

10/02/2025

Unul dintre motivele pentru care părintele unui adolescent nu-i permite să facă lucruri normale la vârsta lui – ieșit cu prietenii în oraș până mai târziu, mers în vacanțe cu prietenii – este nevoia de control a părintelui, fie din teamă că se va întâmpla ceva rău cu adolescentul (încă copil dependent, în mintea părintelui), fie din credița bine înrădăcinată că limitele stricte sunt răspunsul la o educație de calitate, sau...ca pedeapsă pentru fiecare greșeală pe care adolescentul a făcut-o.

Însă, pentru o maturizare echilibrată, adolescentul are nevoie din ce în ce mai multă libertate, are nevoie să se ‘’rupă’’ de părinți, cu încredere că se poate descurca și singur și certitudinea că oricând are nevoie de susținerea părinților, o va primi cu compasiune și iubire.

Rolul părintelui este de a crește un alt om încrezător în propriile forțe, de a-i crea spațiul necesar pentru a se cunoaște cât mai bine, astfel încât desprinderea să fie cât mai firească și autonomia adolescentului să fie o bucurie pentru ambii.

foto: pexels - Kamaji Ogino

29/10/2024