26/07/2025
🌱În fiecare univers interior coabiează două ființe diferite: adultul și copilul. Liniștea unei persoane sau, dimpotrivă, nefericirile ei, apăsările ei, capacitatea sau dificultatea de a se bucura de plăcerile pe cate le oferă viața, depind de natura legăturilor tensionate sau relaxate, pe care le întrețin cele două euri ale sale, infantilul și adultul.
🌱Eul nu este niciodată unul simplu, unic, iar identitatea este, în mod paradoxal, dublă.
🌊În adâncul psihicului, conștiința se scindează adesea între cel care trăiește și cel care se observă trăind. Uneori, acest ochi interior devine prea critic, prea exigent, iar alteori dispare cu totul, lăsând în urmă un sentiment de confuzie sau de gol. Când adultul interior nu reușește să recunoască legitimitatea nevoilor copilului, se instalează o ruptură: una între ceea ce suntem și ceea ce pretindem că suntem.
🌱Mulți oameni cresc învățând să se conformeze așteptărilor externe, uitând cm e să fie în contact cu propriile nevoi și cu Sinele autentic. Așa apare o mască – un sine funcțional, dar golit de vitalitate, construit mai degrabă pentru a fi acceptat decât pentru a fi autentic.
🌱Vindecarea începe atunci când ne dăm voie să trăim într-un spațiu în care nu e nevoie să alegem între „cine ar trebui să fim” și „cine simțim că suntem”. În acel loc interior – fragil, dar viu – se nasc jocul, creativitatea, și o formă de libertate pe care nicio disciplină impusă din afară nu o poate oferi.
🌊 Avem nevoie să fim văzuți din afară ca să ne putem aduna pe dinăuntru. O privire empatică, un cadru în care durerea nu e corectată, ci conținută. Acolo se coase firul rupt dintre cele două euri, cel fragil și cel puternic, cel dependent și cel autonom.
🌿 Identitatea nu este ceva ce deținem, ci ceva ce șlefuim, ceva ce devenim în fiecare zi, în fiecare gest de înțelegere de sine. Iar în centrul acestui proces nu se află un adevăr fix, ci o relație: aceea dintre copilul care a fost și adultul care poate învăța să-l țină în brațe.
🌱Baudelaire scria despre faptul că în fiecare ființă există două postulări simultane: una către D-zeu, cealaltă către întuneric, iar pe drumul spre acceptare este valoros să ne întregim cu toate părțile.
