07/07/2025
Mi s-a întâmplat, ca părinte, să fiu de față când un adult corecta un comportament al copilului său spunând: „Să nu faci ca X! Ai văzut ce a făcut X?” – folosind numele unui alt copil, uneori chiar al copilului meu.
Recunosc, astfel de situații mi-au trezit disconfort și m-au făcut să reflectez mai profund la cm corectăm comportamentele copiilor fără să punem etichete, fără să îi facem de rușine sau să îi comparăm.
Copiii învață despre lume și despre ei înșiși din felul în care li se vorbește. Când un copil este dat „exemplu negativ” în fața altora, el poate simți rușine, respingere sau chiar confuzie. Iar celălalt copil (căruia i se spune „nu face ca...”) poate învăța că pentru a fi „bun” trebuie să se compare cu alții — ceea ce nu este nici constructiv, nici sănătos pe termen lung.
Specialiștii în parenting recomandă:
* să corectăm comportamentul, nu copilul;
* să oferim explicații clare și blânde despre de ce un anumit comportament nu este potrivit;
* să ne adresăm copilului fără comparații, folosind mesaje de tipul: „Aș vrea să...”, „Este important să...”, „Data viitoare poți încerca să...”.
💬 Personal, când apar comportamente nedorite, aleg să-i iau pe amândoi copiii (indiferent cine a inițiat comportamentul) și să le explic cu calm care este regula, de ce este importantă și cm putem repara. Fără a arăta cu degetul. Fără a rușina pe vreunul din ei. Doar cu respect și grijă pentru ce învață ei din fiecare interacțiune.
Părinții nu sunt perfecți. Nici copiii nu sunt. Dar modul în care reacționăm noi la greșeli poate face diferența între un copil care se simte înțeles și unul care se simte etichetat.
Dacă și tu ai trecut prin astfel de situații, te încurajez să alegi cuvintele ca pe niște unelte de conectare, nu de corectare dură. Pentru că ceea ce contează cu adevărat e relația.
