23/09/2025
Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și prin raportarea la persoanele semnificative din jur. Familia, școala și comunitatea devin spații formative, dar nu toți copiii au parte de un echilibru între influențele feminine și cele masculine. Din această perspectivă, rolul modelelor masculine este esențial, indiferent dacă acestea vin din partea tatălui, a bunicului, a unui profesor sau a altor figuri de referință.
În primul rând, prezența masculină are o valoare de siguranță și protecție. Erik Erikson, în teoria stadiilor psihosociale, afirma că „încrederea de bază a copilului se dezvoltă atunci când adulții din jurul lui îi oferă predictibilitate și sprijin” (Erikson, Childhood and Society, 1963). Figura masculină contribuie decisiv la această predictibilitate, fiind asociată în multe contexte culturale cu stabilitatea și securitatea.
În al doilea rând, modelele masculine oferă copilului diversitate relațională. John Bowlby, fondatorul teoriei atașamentului, sublinia că „un copil are nevoie de o figură principală de atașament, dar multiple relații de susținere îi îmbogățesc dezvoltarea” (Bowlby, Attachment and Loss, 1988). Dacă mama asigură adesea protecția emoțională, tatăl (sau alte figuri masculine) stimulează explorarea, independența și asumarea riscurilor calculate.
Un alt aspect important este rolul de model identitar. Albert Bandura, părintele teoriei învățării sociale, arăta că „o mare parte din ceea ce învață copiii provine din observarea modelelor semnificative din viața lor” (Bandura, Social Learning Theory, 1977).
Pentru băieți, modelele masculine devin repere în procesul de construire a propriei masculinități; pentru fete, ele funcționează ca exemple despre ce înseamnă respectul și parteneriatul sănătos.
În lipsa acestor modele, copiii pot dezvolta goluri emoționale și relaționale. Michael Lamb, cercetător în psihologia dezvoltării, subliniază că „absența tatălui sau a unei figuri masculine stabile este corelată cu dificultăți de adaptare socială, probleme de comportament și performanțe școlare mai scăzute” (Lamb, The Role of the Father in Child Development, 2010). Acest lucru nu înseamnă că un copil crescut de o mamă singură nu poate reuși, ci că implicarea unor figuri masculine alternative este benefică.
În concluzie, fiecare copil are nevoie de modele masculine pentru a-și construi o identitate echilibrată, pentru a se simți protejat și pentru a înțelege complexitatea relațiilor umane. Așa cm scria Donald Winnicott, „copilul nu se dezvoltă în vid, ci în relații” (Playing and Reality, 1971). O societate care sprijină implicarea bărbaților în educația copiilor este o societate care investește nu doar în viitorul individual al fiecărui copil, ci și în sănătatea sa colectivă. Responsabilitatea nu revine doar tatălui, ci întregii comunități: fiecare bărbat are potențialul de a deveni un reper pentru un copil aflat în căutarea unui model.
https://psihologsimonaionita.ro/2025/09/23/orice-copil-are-nevoie-de-modele-masculine/
Categorii Psihologie Toți copiii au nevoie de modele masculine Autor articol De Admin Dată articol septembrie 23, 2025 Niciun comentariu la Toți copiii au nevoie de modele masculine Copilăria este perioada în care identitatea se construiește prin imitație, prin interiorizarea normelor și pri...
