10/11/2025
Ce sunt PLASMALOGENII?
Plasmalogenii sunt o clasă specializată de glicerofosfolipide ( niște grăsimi)— componente esențiale ale membranelor celulare.
La om, ele reprezintă până la 20% din fosfolipidele din anumite țesuturi, fiind vitali pentru integritatea și funcția membranelor.
Plasmalogenii joacă roluri multiple în sănătatea celulară:
-Suport structural: Îmbunătățesc fluiditatea, stabilitatea și fuziunea membranelor, în special în țesuturi cu cerințe ridicate, cm ar fi nervii și mușchii.
-Apărare antioxidantă: Legătura vinil-eterică acționează ca o capcană sacrificială pentru speciile reactive de oxigen (ROS), protejând celulele de stresul oxidativ.
-Reglarea semnalizării și inflamației: Modulează răspunsurile imune; plasmalogenii intacți sunt antiinflamatori, în timp ce degradarea lor eliberează acid arahidonic, precursor al mediatorilor pro-inflamatori.
-Neuroprotecție și funcție cardiometabolică: Susțin semnalizarea neuronală, formarea mielinei și ritmul cardiac, influențând totodată sensibilitatea la insulină și metabolismul lipidic.
Deficiențele de plasmalogeni sunt asociate cu îmbătrânirea, nivelurile scăzând natural o dată cu vârsta, contribuind la vulnerabilitatea în medii oxidative și inflamatoare.
Plasmalogenii sunt prezenți în cantitate mare în organe cheie
-Creier
15–20% din totalul fosfolipidelor
Critici pentru funcția neuronală, activitatea sinaptică și mielină
-Inimă
30–40% din fosfolipidele de colină
Susține reziliența membranei cardiace și ritmul cardiac
-Celulele imune
10–20%
Reglează inflamația în leucocite.
-Rinichi, plămâni, mușchi scheletici
5–15%
Ajută la filtrare, schimb gazos și contracție.
-Ochi- mai ales în retină
Protejează fotoreceptorii de daune oxidative.
Sunt sintetizați în mare parte în peroxizomi ( organele din interiorul celulei)
Nivelurile reduse de plasmalogeni sunt implicate în mai multe AFECȚIUNI CRONICE adesea legate de stres oxidativ, inflamație sau disfuncție peroxizomală.
1.În boala Alzheimer (AD), nivelurile din creier scad cu 30–50%, corelând cu formarea plăcilor de amiloid, declinul cognitiv și patologia tau. Deficite similare apar în Parkinson și scleroză multiplă.
2. Ateroscleroză, rezistență la insulină și boală hepatică grasă nealcoolică din cauza capacității antioxidante și semnalizării lipidice afectate.
3.Afecțiuni precum artrita reumatoidă și sindromul metabolic prezintă epuizare de plasmalogeni, exacerbând cascadele inflamatoare.
4.Îmbătrânire și tulburări de dispoziție: Scăderile contribuie la oboseală, tulburări de dispoziție și insomnie; suplimentarea a arătat promisiuni în atenuarea acestora.
5.Bolile peroxizomale-sindroame genetice spectrul Zellweger și chondrodisplasia rizomelica punctată; boala Refsum
POTENȚIAL TERAPEUTIC:
Cercetările evidențiază suplimentarea cu plasmalogeni ca strategie de restabilire a nivelurilor, deocamdată în studii preclinice
În studii clinice,la adulți cu deficiențe cognitive, doze crescânde, au crescut plasmalogenii din sânge, au intensificat activitatea enzimelor antioxidante (ex. catalază), au redus markerii oxidativi și au îmbunătățit cogniția și mobilitatea.
La tinerii sportivi, 2 mg/zi plasmalogeni derivați din scoici timp de 4 săptămâni au redus tulburările de dispoziție (ex. furie, oboseală) și au îmbunătățit concentrarea, cu efecte aproape semnificative asupra somnului.
Alchilglicerolii dietetici (din ulei de ficat de rechin) sau inozitolul pot stimula sinteza, deși studiile umane sunt limitate.
Provocările includ cuantificarea exactă (datorită legăturilor eterice labile) și identificarea speciilor moleculare specifice fiecărei boli.
Există surse naturale bogate, în special din organisme marine și țesuturi animale. De asemenea, precursorii alchilici (alchilgliceroli) pot fi transformați în plasmalogeni în organism.
1. Surse directe de plasmalogeni
Scoici (midii, stridii, scoici japoneze)
Calamar (tentacule, corp)
Creier de animale (vită, porc, pui)
Inimă de animale
Ouă (gălbenuș)-nu sursă semnificativă
Plantele, cerealele, lactatele și uleiurile vegetale NU conțin plasmalogeni.
2. Surse de precursori (stimulează sinteza endogenă-în organism)
Ulei de ficat de rechin
Pește de adâncime (rechin, chimera)
Scoici și midi
Lapte matern
3. Alimente care susțin sinteza (indirect)
-DHA ( omega -3)
Somon, sardine, alge marine, ulei de pește
-Colină
Ouă, ficat, soia, carne
-Etanolamină
Carne, pește, ouă
-Zinc, magneziu-cofactori pentru enzimele peroxisomale
Nuci, semințe, legume verzi
Prepararea termică (>100°C) distruge plasmalogenii!