Grija de tine

30/01/2024

Gáspár György

“Suntem prea obișnuiți să analizăm și să privim spre ceea ce s-a întâmplat. Iar neglijarea emoțională, care este invizibilă, este considerată inofensivă și inexistentă. Fenomenul este subtil și extrem de răspândit.

Oamenii își vor aminti mai ușor faptele concrete, pentru că cele mai multe dintre acestea au fost și vizibile (bătăi, sărăcie, abandon etc.).

În timp ce neglijarea afectivă nu implică amintiri cognitive concrete, cauzează mai degrabă un gol interior și un acut sentiment de inadecvare sau de impostură. Ba mai mult, adesea mi-a fost dat să aud oameni povestind despre o copilărie ideală și spunând că: „N-am avut parte de disfuncționalități ca alții, ceea ce înseamnă că nu trecutul este cauza, eu sunt problema!“. Atât de orbiți putem fi când vine vorba despre drama neglijării emoționale și de greutățile copilăriei pe care le cărăm în spate.

Copil fiind, cei care au avut grijă de tine au făcut ce au putut cel mai bine, te-au îngrijit cm au știut și asta ți-a modelat creierul. Deci n-ai nicio responsabilitatea față ce s-a întâmplat cu tine în trecutul îndepărtat.

Dar lucrurile diferă odată ce ai ajuns la maturitate. În funcție de acțiunile tale de astăzi, consolidezi sau rescrii propria realitate. Creierul tău funcționează pe bază de predicții.

Cum ar fi dacă ai profita de posibilitățile pe care le ai ca adult și ți-ai revoluționa viața afectivă și relațională? Primul pas ar putea fi conștientizarea nevoii de schimbare, iar al doilea –implicarea în comportamente sau acțiuni noi. După aceea, viața ta va prinde mai multă culoare.

Întregul material, publicat pe Pagina de Psihologie, este disponibil în linkul din comentarii.”

15/01/2024

01/10/2022

Repost din 2018

Se spune des: “Asculta-ti intuitia!”
Adica amestecul de emotii, ganduri, senzatii despre ceva anume.
Doar ca, ele pot fi contaminate de trairile si experientele din trecut.

Creierul asociaza experienta cu o emotie si cu un comportament.
Daca imi e bine ma mai angajez in acest tip de activitate, daca nu imi e bine ma retrag sau evit.
Adica el a invatat ca la un anumit stimul sa elibereze in corp substante care sa ne dea semnale si sa ne ghideze.

Copil fiind, creierul tau a invatat, ce e bine si ce nu e bine, de la persoanele de referinta, de la figurile de atasament. Ai experimentat mediul si relatiile si ai primit un tip de raspuns.
Raspunsul de la ceilalti vine prin filtrul convingerilor lor despre viata, obiceiurilor, fricilor, educatiei, situatiei sociale, mostenirilor patternurilor....

Conflictul apare intre ce vrei sa faci/cu ce rezonezi si ce ai integrat tu despre viata in urma experientelor.
Tu vrei sa faci ceva si in acelasi timp corpul iti este inundat de alerte si te pune pe fuga. El are o intentie buna si stii si ai vazut ca ti-a fost de ajutor si iti e greu sa il pui la indoiala.

Stiti vorba: “Cine se arde cu ciorba, sufla si in iaurt.”
Adica ajungem sa fim hipervigilenti si sa extrapolam aceasta frica la multe aspecte din viata.
Mai mult decat atat, poate chiar sa nu mai mancam ciorba vreodata sau sa ajungem sa suflam fiecare lingura chiar daca ea s-a racit de mult timp.

E drept ca, poate, acum mult timp ai vrut sa ai incredere si nu ai mai suflat, si ai fost din nou ranit si asa ai invatat sa te protejezi.

Este important sa constientizam lucrurile acestea, sa ne dam seama de unde vin, la care vrem sa renuntam, pe care vrem sa le redescoperim si sa il reinvatam pe creier ce e bine si ce nu din punctul nostru de vedere, din experientele noastre reale, din prezent.

Si asa, ajungem din nou, sa ne punem intrebari valoroase pentru redescoperirea identitatii noastre.

Cu rabdare, delicatete si iubire!
Gabriela

10/02/2022

Am plantat o samanta

Azi-noapte am visat ca eu trebuia sa trec la comanda unui tramvai in mers. Vatmanul se transformase intr-o statuie si eram in pericol. Au aparut cateva personaje din viata mea si s-au conturat niste dinamici cunoscute mie.
Psihicul meu a vrut sa imi mai arate ceva, ceva ce mai e inca pe acolo dar si diferenta care a venit in urma lucrului cu mine.

Si ma gandeam ca nu e o coincidenta pentru ca ieri am citit cateva pagini din cartea lui Franz Ruppert - “Simbioza si autonomie”.
Nu sunt lucruri pe care nu le stiam, pentru ca lucrez de mult timp in domeniu dar si in procesul meu individual.

In acelasi timp, chiar daca stim si am prelucrat, uneori mai apar niste fatete ale aceleasi teme de lucru.
💎Asa cm spun des, temele noastre sunt ca niste diamante cu mai multe fatete. Lucram cate una si nu stim cand o sa mai apara ceva din acelasi diamant.

De multe ori eram frustrata de acest lucru: “iar tema asta?”, “dar am mai lucrat pe tema asta, cat mai e?”, “nu am lucrat bine pe tema asta datile trecute?”.
Nu este despre asta, este despre ritmul sanatos de lucru si despre complexitatea temelor. Si daca e prea mult riscam sa ne retraumatizam.

🌱Si mi-am amintit din nou cat de importanti sunt pasii pe care ii facem, indiferent cat de mici ni se par ca sunt. Cat de importante sunt semintele pe care le plantam citind, lucrand la terapie, vorbind despre vulnerabilitatile noastre cu ceilalti etc.

Am vrut sa impartasesc cu voi pentru ca stiu ca in procesul terapeutic pot aparea momente de deznadejde si astfel am vrut sa dau un mic reminder.
Esti pe drum si asta e cel mai important.
Cu blandete si rabdare. 🤗

Gabriela

31/01/2022

🔸Interviu valoros cu Gabor Mate - medic, psihoterapeut, scriitor

“Oamenii au nevoie sa aiba limite si sa si le protejeze.
Asta inseamna sa nu permit nimanui sa ma foloseasca, sa ma exploateze, sa ma abuzeze.”

“Inainte sa spunem DA avem nevoie sa invatam sa spunem NU.”

“Mintea si corpul nu pot fi separate.”

“Boala este modul corpului de a spune NU atunci cand noi nu o facem.”

“Capacitatea de a recunoaste atat pozitivul cat si negativul din viata noastra. Oamenii sa aiba curajul sa se uite la ce nu functioneaza in viata lor si ce le provoca suferinta; in loc de a se preface ca totul e ok (pozitivismul toxic).”

🔸Gabor Mate povesteste ca in anul 1938, un doctor roman a tinut o prelegere la Harvard in care vorbea despre faptul ca factorii emotionali sunt la fel de importanti ca cei fizici in cauzarea unei boli. Astfel trebuie sa fie cel putin la fel de importanti in vindecarea ei.
Informatiile pe care le prezinta Gabor Mate sau alti terapeuti nu sunt noi - sunt doar uitate de societate.

Puteti urmari interviul aici:

https://youtu.be/Js_ayhWcyAo

22/11/2021

“E rușinos să fii deschis și vulnerabil, dar e ok să te anesteziezi cu droguri sau alcool

„Bărbații nu trebuie să vorbească de emoții. Asta am învățat acasă, de când eram foarte mic. Tata îmi zicea să nu plâng când plângeam pentru că aveam nevoie să-mi descarc emoțiile și, în general, ai mei mă îndemnau să nu fiu supărat. Îmi negau efectiv emoțiile negative”,

își descrie Alex, 35 de ani, primele lecții de educație emoțională primite în copilărie.

În plus, Alex asocia și o anumită stigmă mersului la terapie, mai ales ca bărbat. Pe lângă fuga de emoții sau vorbit despre emoții – deprinsă în familie – a trebuit să ajungă la facultate pentru a-și da seama că poate discuta și despre lucruri mai personale sau emoționale cu amicii săi.”

https://pressone.ro/povestile-barbatilor-romani-care-fac-psihoterapie-vin-cand-le-a-ajuns-cutitul-la-os?fbclid=IwAR1ImGrqEc_hCA6CQszV3nm2OQeOEoWtHIEHDBJ3z3nPyedGdvASkbR3J6o

De ce merg bărbații din România la terapie? Găsirea unui bărbat român dispus nu doar să vorbească deschis despre faptul că suferă din cauza depresiei sau anxietății, dar să și caute ajutor în sensul ăsta, poate părea un demers dificil, mai ales când te uiți pe date și vezi cât d...

09/09/2021

Fii parintele pe care ti l-ai dorit!

O afirmatie care iti poate fi de folos dar care te poate incurca in acelasi timp.

Sigur ca un copil are nevoie ca parintii sa il vada asa cm este, sa il iubeasca neconditionat, sa fie prezenti emotional, sa stie sa puna limitele sanatoase, sa fie hranitori si continatori. Dar ce inseamna asta in concret? Cand simte copilul aceste daruri?

Riscul afirmatiei din titlu este ca noi sa oferim copiilor ce credem noi ca ar avea ei nevoie sau ce ne-ar fi placut noua sa primim. Si asta ne face sa nu fim in contact cu copilul ci cu o imagine despre cm ar trebui sa fie relatia noastra sau chiar copilul. Deci sa dam mai departe ce am primit.

Sa ascultam cu adevarat si sa fim prezenti in relatia cu copilul presupune altceva: sa ii oferim o relatie bazata pe siguranta si atunci el va spune ce are nevoie, se va arata pe sine asa cm este, cu vulnerabilitatile, calitatile, resursele si diferentele lui.

Provocarea este sa accept diferentele dintre mine si copilul meu. Sa ma uit la el ca la un individ unic, nu ca la o miniatura a mea.
Si este o provocare pentru ca multi dintre noi am fost crescuti cu o teama imensa ca daca suntem diferiti o sa fim respinsi, abandonati.
Astfel am invatat ca diferentele sunt ceva de speriat.

De aceea sunt multi oameni care atunci cand ceilalti au o viziune diferita de ei incep sa intre in defensiva puternica. Este ca o alarma care se activeaza: daca celalalt nu gandeste ca mine inseamna ca eu sunt defect deci nedemn de iubit.
Si atunci ca sa nu il doara aceasta rana incepe sa aduca argumente prin care sa isi dovedeasca faptul ca problema este la interlocutor si nu la el.

Pentru ca atunci cand era copil si avea dorinte/nevoi/pareri diferite fata de parinte, acesta din urma iesea din relatia cu el (se supara, il pedepsea, nu ii mai vorbea, il abuza)

E nevoie sa invatam ca diferentele nu trebuie sa ne desparta si nici sa ne faca sa ne simtim inadecvati. Ci ele arata parti unice din personalitatea noastra si a celuilalt si ca:
1. Putem invata unul de la celalalt din diferentele noastre.
2. Sau putem fi de acord ca nu suntem de acord dar sa ramanem in continuare in relatie.

Gabriela Gall
www.grijadetine.ro

19/07/2021

🌱Dragi pacienți,

Am plăcerea să vă anunț ca vom deschide un Grup de Psihoterapie adresat pacienților cu afecțiuni cronice.

Pacienții cu boli cronice experimentează mai multe etape emoționale de la apariția primului simptom pană la acceptarea bolii. În urma bolii pot suferi pierderi considerabile si adesea este necesar să își adapteze aspiratiile, stilul de viață și locul de muncă. Pot fi incapabili de a se mai angaja în activități semnificative și asta îi poate face să se izoleze social. Mulți se întristează de situația lor înainte de a se adapta la ea, alții pot avea suferință prelungită și pot dezvolta tulburari psihiatrice, cele mai frecvente fiind depresia și anxietatea.

Este esențial ca depresia pacienților cu afecțiuni cronice să fie diagnosticată și tratată. Chiar și depresia usoară poate reduce motivația pacienților de a-și urma tratamentul = scade aderența acestora la tratament.

Depresia și lipsa de speranță subminează capacitatea pacientului de a face față durerii și pot exercita un efect coroziv asupra relațiilor de familie.

Mai multe despre ceea ce aduce “rolul de pacient”, puteti găsi aici. https://psihologiebucuresti.ro/2020/11/26/ce-aduce-cu-el-rolul-de-pacient/

Mai multe informații despre Psihoteria de grup, puteți găsi aici https://psihologiebucuresti.ro/servicii/

🌱Cine suntem noi?

Delia Dumitru – Psiholog Clinician si Psihoterapeut pentru grupuri – Psihodramă. Am privilegiul să lucrez în mediul Corporate de mai bine de 14 ani, de a fi lucrat cu medici, de asemenea de a fi lucrat cu pacienti și cu Asociațiile de Pacienți. Știu cm stresul, anxietatea, necunoscutul, nedreptatea și presiunea pot afecta o persoană și pe familia acesteia.

Mircea Gall – Psihoterapeut cu două abordări diferite: Analiză Tranzacțională și Psihodramă. Consider grupul psihoterapeutic ca fiind mediul cel mai favorizant pentru vindecare si dezvoltare personala.

De mai mulți ani conducem împreună grupuri de Psihoterapie adresate pacientilor cronici.

Vă așteptăm cu drag!

Detalii despre inscrieri in comentariile aceste postari.