
24/05/2025
„Te sfătuiesc să lași pacienții să conteze pentru tine, să-ți intre în minte, să te influențeze, să te schimbe – și să nu le ascunzi acest lucru”, scrie Irvin Yalom în minunata sa carte Darul Psihoterapiei.
Mărturisesc că acest proces este cel mai prețios pentru mine: să fiu într-un continuum de creștere prin acceptare, înțelegere, iubire, compasiune care se crează în relația terapeutică. Această alchimie subtilă care se naște între două ființe umane atunci când una îndrăznește să se arate, iar cealaltă îndrăznește să primească.
Să fii terapeut înseamnă să te lași atins. Să permiți celuilalt să locuiască în tine o vreme, să-i porți durerea, să-i primești întrebările, să-l vezi și să te lași văzut. Și apoi, în tăcerea dintre cuvinte, să descoperi că și tu te schimbi. Că și tu crești.
Este un proces de o frumusețe greu de pus în cuvinte – un schimb profund, în care dăruiești și primești în același timp. Vindecarea nu curge într-un singur sens.
Mă simt purtată zi de zi de un sentiment de recunoștință și smerenie. Pentru că pot fi în acest flux. Pentru că pot înțelege, în adâncul ființei mele, că dacă un singur om suferă, întreaga umanitate suferă.
Și că uneori, în liniștea unei încăperi, două suflete pot învăța împreună cm e să fii om.