11/01/2025
Divorţul după 25 de ani de căsnicie... Un nou început
"Astăzi scriu cu inima pe jumătate goală și pe jumătate plină. După 25 de ani de căsnicie, viața mea a luat o întorsătură pe care nu o anticipasem niciodată. Am semnat actele de divorț. Și deși acest pas a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată, știu că uneori, pentru a te regăsi, trebuie să te pierzi mai întâi.
Când am ieșit din biroul avocatului, m-am oprit pentru o clipă pe trotuar și am simțit un gol în piept. Aerul părea mai greu, pașii mai nesiguri. Cum trăiești după ce un sfert de secol ai fost parte dintr-un noi, iar acum trebuie să te întorci la eu?
Primul sentiment care m-a copleșit a fost frica. Frica de singurătate. Frica de a nu mai ști cine sunt fără eticheta de „soție”. Mi-am dat seama că, în toți acești ani, mă pierdusem pe mine printre roluri – mamă, parteneră, gospodină. Unde era femeia care râdea cu poftă, care visa la stele, care avea curajul să-și urmeze visurile?
Apoi a venit tristețea. O tristețe apăsătoare, ca o plapumă grea pe suflet. Mi-am amintit de zilele bune, de începuturi, de planuri, de nopți lungi de discuții și râs. Dar și de lacrimi, de compromisuri care m-au secătuit, de cuvinte care au rămas nerostite până când era prea târziu.
Dar, între toate aceste emoții grele, ceva a început să încolțească în mine: speranța. O speranță timidă, fragilă, dar vie. Mi-am dat seama că, pentru prima dată în mulți ani, sunt liberă să mă pun pe primul loc. Să mă întreb: Ce îmi doresc eu? Ce mă face fericită?
Am descoperit că pot să încep din nou. Că nu există o vârstă pentru a-ți reconstrui viața, pentru a-ți redescoperi pasiunile, pentru a te iubi pe tine însăți.
Nu spun că e ușor. Sunt zile când mă prăbușesc și simt că golul din mine e prea mare ca să-l umplu vreodată. Dar sunt și zile când simt puterea femeii care am devenit, a femeii care a ales să nu mai accepte mai puțin decât merită.
Dacă treci printr-o despărțire sau un divorț, vreau să-ți spun ceva ce mi-ar fi plăcut să aud și eu: Ești mai puternică decât crezi. Ai dreptul să suferi, să plângi, să te simți pierdută. Dar ai și dreptul să visezi din nou, să speri din nou, să iubești – mai ales pe tine însăți.
Viața nu se termină aici. Poate că abia acum începe... "🌸❤️