06/05/2025
130 de ani de la nașterea lui LUCIAN BLAGA (1895–1961)
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nici nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea.”
(Lucian Blaga, 1919)
La 9 mai 1895, în satul Lancrăm, județul Alba, se năștea Lucian Blaga, unul dintre cei mai mari gânditori ai culturii române. Crescut într-un spațiu rural tradițional, cu tatăl preot ortodox, Blaga a fost influențat de natură și spiritualitatea locului.
Un detaliu biografic adesea amintit este tăcerea sa din primii patru ani de viață - o tăcere îngrijorătoare pentru familie, dar care avea să capete, în timp, valoare simbolică: tăcerea ca spațiu interior, ca meditație. Când a început, brusc, să vorbească, exprimarea sa era deja clară și articulată - semn al unei minți care gândea în adâncime înainte de a rosti.
Blaga a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906-1914), unde a fost șef de promoție, apoi a studiat filosofia la Viena, susținându-și teza de doctorat în 1920: „Cultură și cunoaștere” (Kultur und Erkenntnis), o lucrare care avea să stea la baza unei concepții originale asupra relației dintre rațiune și mister.
A fost filosof, poet, dramaturg, eseist, diplomat și profesor universitar. A creat un sistem filosofic al misterului și al culturii și a devenit membru al Academiei Române în 1936. Însă, după instaurarea regimului comunist, a fost exclus din Academie și marginalizat.
Blaga s-a stins din viață în 6 mai 1961, la Cluj. A fost înmormântat discret la Lancrăm, fără onoruri oficiale. Abia în deceniile următoare, opera sa a fost redescoperită și repusă în centrul culturii române.
Astăzi, contribuția lui Lucian Blaga este omagiată prin statui ridicate la Cluj-Napoca și Lancrăm, și prin Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care îi poartă numele.
La 130 de ani de la naștere, Lucian Blaga rămâne un spirit enciclopedic care a îndrăznit să caute misterul dincolo de limitele cunoașterii. Opera sa, aflată la confluența dintre poezie, filosofie și mit, continuă să lumineze gândirea contemporană.