19/02/2026
DOUA GENII GREU DE COMPARAT
A încerca să te apropii, de opera lui Michelangelo Buonarroti (1475–1564) și a lui Constantin Brâncuși (1876–1957), doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai artelor, care au marcat profund estetica și limbajul plasticii universale, chiar dacă aparțin unor contexte culturale diferite, poate fi un act de curaj și nu mai puțin de responsabilitate.
Dacă ne referim la relația artiștilor cu publicul, Michelangelo devine un „maestru al reprezentării”, opera lui demonstrează grija pentru detalii și virtuozitatea tehnică, care trezesc admirație imediată și fac ca operele sale să fie citite în limbaj epic, narativ, în timp ce pentru privitorul lui Brâncuși, operele lui evocă concentrare și introspecție, în care formele nu spun o poveste literal, ci sugerează vibrație și idee, reacțiile variind de la reverență la confuzie, tocmai fiindcă operele nu se traduc imediat literal.
Evident, Michelangelo cunoștea profund anatomia umană, dar în „David” nu reproduce fidel realitatea biologică, dar o idealizează.
Proporțiile sunt ușor modificate, capul și mâinile sunt ceva mai mari, tocmai pentru a accentua expresivitatea și pentru a compensa perspectiva privitorului.
În “Ecorșeu”, Brâncuși urmărește exactitatea științifică, fiecare mușchi fiind redat clar și sistematic, cu accent pe structură, nu pe expresie sau idealizare.
Acesta nu are un mesaj simbolic în sine, dar este un instrument de studiu, care marchează, totuși, etapa în care artistul înțelege forma din interior, cunoaștere ce va sta la baza simplificărilor sale ulterioare care vor uimi lumea artistica prin multiplele sculpturi si prin vibrația misterioasă a unei Coloane fără sfârșit.
Ne ridicăm și aplaudam cu toții acest rege al sculpturii moderne plecat din Gorjul românesc (născut in 19 februarie 1876) și ajuns pe cele mai înalte culmi ale super artei - sculptură abstractă modernă.
Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea