Psiholog Liliana Jgheban

16/11/2025

🌌 Muzica, emoția și conexiunea – o lecție de la André Rieu 🎻

🎹 Aseară, pe scena concertului lui André Rieu, s-a întâmplat din nou un miracol; mii de oameni, diferiți ca vârstă, experiență, cultură, au trăit împreună timp de câteva ore un sentiment profund de unitate și bucurie. Într-o lume grăbită, în care ne simțim adesea singuri, muzica a reușit să ne reamintească ceva esențial: 🌱

💗 Suntem conectați prin emoții.

🎶 Muzica ne vorbește nu prin cuvinte, ci prin vibrații, ritm și armonie. Ne atinge acolo unde mintea nu ajunge întotdeauna — în inimă. Și, poate fără să realizăm, ne vindecă.

💞 Aseară n-a fost doar un concert. A fost o lecție despre cm să trăim mai conectați, mai prezenți și mai plini de sens.

🔗 Îndrăznește să-ți deschizi inima. Fie pentru muzică, fie pentru oameni. Doar așa se creează armonia.

07/11/2025

🌿 Povestea terapeutică – când cuvintele devin punți către vindecare

📚 În terapie, poveștile nu sunt doar pentru copii. Ele sunt limbajul prin care sufletul nostru învață să se înțeleagă, să se ierte și să se transforme.

📖 O poveste terapeutică nu oferă soluții directe, ci creează spațiu pentru sens. Prin metafore și simboluri, clientul se poate vedea reflectat într-un personaj, într-o situație sau într-un final care deschide o nouă perspectivă.

💫 Pentru copil, povestea devine un teren sigur de explorare — poate vorbi despre frică, furie sau pierdere fără să se simtă expus.
Pentru adult, povestea este o cale subtilă către sine, o oglindă a conflictelor și resurselor sale.

💗 În cabinet, o poveste spusă la momentul potrivit poate face mai mult decât o mie de explicații. Ea atinge acolo unde logica nu ajunge – în inimă.

✨ Uneori, vindecarea începe cu „A fost odată ca niciodată…”

23/10/2025

🌿 Redescoperind copilul din interior 🌿

🪆Fiecare dintre noi este asemenea unei păpuși Matrioșka – un ansamblu de straturi formate din experiențe, roluri și mecanisme de protecție. În miezul tuturor acestor straturi se află copilul interior – partea noastră cea mai vie, curioasă, sensibilă și spontană.

🧸De multe ori, în încercarea de a ne adapta, de a fi „buni”, „puternici” sau „adulți responsabili”, îl ascundem. Îl învelim în straturi de control, perfecționism sau resemnare. Dar copilul acela nu dispare. El continuă să bată ușor în peretele interior, cerând să fie văzut, auzit, ținut în brațe.

🧩Procesul terapeutic este, adesea, o călătorie de reîntoarcere spre acel nucleu viu – acolo unde se află emoțiile neexprimate, bucuria autentică și nevoia de conectare profundă.

✨️Să ajungi la copilul tău interior nu înseamnă să devii vulnerabil, ci să te reconectezi cu esența ta.
Cu locul din tine care știe să iubească fără frică. 🤍

22/10/2025

🌱 Când viața renaște din ceea ce părea sfârșit…

Privind acest trunchi rupt, am avut un gând simplu, dar profund: reziliența nu înseamnă absența rănilor, ci puterea de a înverzi din nou. 🌿

Uneori, viața ne frânge. Ne rupe în două, ne lasă goi pe dinăuntru, așa cm acest copac și-a pierdut trunchiul, coroana, stabilitatea. Dar apoi, dintr-un colț de lumină și un strop de speranță, ceva nou începe să crească.

Poate că nu mai e la fel ca înainte. Poate că e altfel, mai modest, mai aproape de pământ. Dar este viu. Este o formă de viață care spune:
👉 „Încă sunt aici.”

În terapie, vedem des această renaștere tăcută — când, după durere, pierdere sau epuizare, omul începe să încolțească din nou.
Nu pentru că „trebuie să fie puternic”, ci pentru că în fiecare dintre noi există o forță naturală de regenerare, la fel ca în natură.

🌳 Rănile nu înseamnă sfârșit. Uneori, sunt doar locul prin care lumina și viața pot pătrunde din nou.

📍Ce ți-a renăscut în tine, după o perioadă grea?
Poți povesti în comentarii, dacă vrei.

19/10/2025

🍃 Când lumea devine prea mult...

Ieși afară.
Lasă aerul să-ți atingă obrajii,
iar vântul să-ți spună că nu trebuie să porți totul singur.

În natură, nu există grabă, nu există „trebuie”.
Frunzele nu se grăbesc să cadă,
apele nu se rușinează că se tulbură,
munții nu se scuză că stau neclintiți.

Totul doar este.
Așa cm ești și tu — între oboseală și speranță, între teamă și dorința de a te regăsi.

Rămâi o vreme acolo.
Ascultă-ți pașii.
Respiră.
Și lasă liniștea naturii să-ți amintească:
nu ești pierdut — ești doar chemat înapoi acasă, în tine. 🌿

17/10/2025

.ro

10/10/2025

🌍 10 Octombrie – Ziua Mondială a Sănătății Mintale

Într-o lume grăbită, sănătatea mintală nu este un lux, ci o nevoie esențială.
Fie că vorbim despre copii, adolescenți sau adulți — toți avem nevoie de spații sigure unde să fim ascultați, văzuți și sprijiniți.

💚 La Therapy Home, credem că fiecare pas spre conștientizare, fiecare conversație și fiecare ședință de terapie contează.
Astăzi, te invităm să-ți acorzi câteva momente de liniște și să te întrebi:

„Ce are nevoie mintea mea azi?”

07/10/2025

🌿 Timpul în terapie

În terapie, timpul nu se măsoară în săptămâni sau luni.
Se măsoară în respirații care se liniștesc, în tăceri care capătă sens, în momente în care curajul ia locul fricii.

Nu există „prea repede” sau „prea încet”.
Fiecare om are propriul ritm — al înțelegerii, al acceptării, al vindecării.
Uneori, progresul se simte ca un pas mic și nesigur. Alteori, ca o ușurare neașteptată după ani de tăcere.

Terapia nu forțează timpul.
Îl respectă. Îl ascultă. Îl transformă într-un aliat al creșterii.

Pentru că timpul petrecut în terapie nu este pierdut — este timpul în care înveți să te întorci la tine. 🌱

06/10/2025

https://careers-business.ro/din-cautarea-echilibrului-la-misiunea-de-a-vindeca-povestea-lilianei-maria-jgheban-si-a-therapy-home/

Liliana Maria Jgheban este psiholog clinician, psihoterapeut integrativ, co-fondatoarea Therapy Home şi Preşedinta Asociației ME WE by Therapy Home,

05/10/2025

🌸 Locul de siguranță este spațiul în care ne putem odihni emoțional.

👉 Poate fi o amintire din copilărie, o cameră în care te simți protejat, o persoană lângă care⁶ poți fi autentic sau chiar un peisaj imaginar construit în terapie.

În psihoterapie, locul de siguranță este o resursă esențială:
💫 ajută corpul să se relaxeze,
💫 mintea să se calmeze,
💫 iar emoțiile intense să fie ținute într-un cadru suportiv.

Uneori îl construim împreună în cabinet, pas cu pas, până când devine accesibil ori de câte ori lumea exterioară pare copleșitoare.

🔹 Când te simți în nesiguranță, întreabă-te: „Unde e locul meu de siguranță acum? Ce pot face ca să îl accesez?”

Pentru unii e o pătură moale și o cană de ceai.
Pentru alții, e o imagine cu lumina apusului.
Pentru mulți, e vocea cuiva care spune: „Ești în siguranță acum.”