Psiholog clinician Mihaela Dobre

11/09/2025

APEL LA UMANITATE
🌱 Dragi părinți și învățătoare,
Cand avem în clasă un copil special, care are nevoie de înțelegerea și sprijinul nostru pentru a se dezvolta frumos alături de ceilalți, acceptarea, răbdarea și empatia pe care i le oferim nu îl ajută doar pe el, ci îi învață și pe copiii noștri lecția cea mai importantă: aceea a respectului și a prieteniei necondiționate. Împreună putem crea un mediu în care fiecare copil să se simtă în siguranță, valorizat și parte din grup. 💙

09/09/2025

Începerea clasei pregătitoare este o tranziție importantă și nu toți copiii se adaptează ușor. Recompensele și susținerea emoțională joacă un rol esențial în a-l ajuta să capete încredere și să își construiască o relație pozitivă cu școala.

💡 Exemple de recompense potrivite pentru un copil la început de școală:

1. Recompense simbolice

abțibilduri, ștampile cu figurine, mici cartonașe cu personaje îndrăgite;

o „cutiuță a reușitelor” unde copilul pune câte un bilețel sau simbol atunci când reușește ceva.

2. Recompense prin timp și atenție

un joc scurt împreună după școală;

alegerea poveștii de seară;

o plimbare specială doar cu părintele.

3. Recompense de autonomie

să aleagă ce hăinuțe poartă a doua zi;

să aleagă micul dejun de weekend;

să participe la o decizie mică din familie.

4. Recompense emoționale

cuvinte de încurajare clare: „Sunt mândru/ă de tine că ai stat toată ora la școală”;

îmbrățișări, zâmbete, aplauze simbolice.

👉 Important: Recompensele nu trebuie să fie mereu materiale, ci mai ales afective și legate de relație. Astfel copilul va simți sprijinul și siguranța.

🧡 Cum pot fi încurajați părinții să susțină emoțional copilul

1. Normalizarea emoțiilor – să înțeleagă că e firesc ca adaptarea să dureze și că teama sau plânsul de dimineață nu sunt un „eșec”.

2. Rutine de siguranță – un ritual de despărțire scurt (o îmbrățișare, un pupic și o frază repetitivă precum „Ne vedem după ce termini joaca la școală”).

3. Ascultare activă – seara, să îi ofere spațiu să povestească ce i-a plăcut și ce a fost greu, fără a-l presa cu multe întrebări.

4. Model de calm și încredere – copiii simt emoțiile părinților; dacă mama/tata transmit încredere și optimism, copilul se liniștește mai repede.

5. Micile victorii contează – părinții pot fi încurajați să remarce și să aprecieze fiecare pas: „Ai stat azi 10 minute fără să plângi, e o reușită!”.

📌 Dacă părinții simt că dificultățile persistă și copilul refuză constant școala, poate fi util să discute și cu învățătoarea sau cu un psiholog școlar, pentru a găsi împreună strategii adaptate.

09/09/2025

🌱 La 3 ani, mulți copii pot combina deja 2–3 cuvinte în propoziții scurte („mama apa”, „dă mingea”), dar există și copii care au nevoie de mai mult timp sau sprijin pentru a ajunge aici.

Limbajul nu înseamnă doar vorbirea propriu-zisă, ci și atenția, înțelegerea cuvintelor, motricitatea buzelor și limbii, dar și experiențele de zi cu zi (jocul, mâncarea, interacțiunea).

🗣 Cum ajuți copilul să treacă de la cuvinte izolate la propoziții

1. Modelare simplă – Dacă el spune „minge”, tu poți continua: „Da, minge roșie” sau „Vrei minge?”. Astfel, copilul aude cm se construiește propoziția.

2. Întrebări de completat – Pune întrebări scurte, care îl invită să adauge un cuvânt: „Ce vrei? Apă sau lapte?” / „Unde e tata? La…?”.

3. Rutine zilnice – La masă, la baie, la joacă, povestește simplu ce faceți: „Spăl mâna”, „Pun apa”, „Dăm drumul la mașină”.

4. Citit cu imagini – Alege cărți cu poze clare și puțin text. Arată imaginea și formulează propoziții simple. Apoi încurajează-l să repete sau să completeze.

5. Joc simbolic – Joacă-te cu păpuși, mașinuțe, animăluțe. Pune voci simple: „Pisica mănâncă”, „Bebe doarme”. Copilul va prelua modelul.

👄 Exerciții de miogimnastică (pentru forța și coordonarea aparatului fono-articulator)

Acestea se fac ca un joc, în fața oglinzii:

Limba ștrumf: scoate limba afară și „ascunde-o” repede.

Lingurița: limba lată, ținută peste buza de jos câteva secunde.

Pendulul: miști limba stânga–dreapta peste buza de sus.

Suprize cu obrajii: umfli obrajii cu aer și copilul „sparge balonul” apăsând cu mâna sau cu degetul.

Buze de pește: strânge buzele ca pentru pupic, apoi zâmbește larg.

Suflat: în lumânare (stinsă rapid), în balon, în morișcă – întărește musculatura și ajută controlul expirației, esențial pentru vorbire.

🍎 Rolul alimentației solide

Mestecatul alimentelor solide (fructe tari, legume crude tăiate, pâine cu coajă, bucățele de carne fragedă) ajută mușchii gurii, limbii și obrajilor să se dezvolte corect.

Dacă un copil rămâne mult timp pe pasate sau lichide, musculatura nu se antrenează suficient, ceea ce poate întârzia și pronunția.

Evită să „faci totul moale”, dar adaptează consistența la vârsta și siguranța copilului (sub supraveghere).

📌 Când să ceri ajutor

Dacă la 3 ani copilul spune foarte puține cuvinte și acestea greu de înțeles, e bine să consulți un logope d sau un medic ORL/pediatru pentru a verifica auzul și dezvoltarea. Cu cât intervenția e mai devreme, cu atât copilul recuperează mai repede.

03/09/2025

02/09/2025

La 3 ani, copilul se află într-o etapă de dezvoltare intensă și vizibilă pe toate ariile. Iată câteva exemple pe diferite arii de dezvoltare:

1. Dezvoltarea fizică și motrică

☆Motricitate grosieră

▪︎ Aleargă cu mai multă siguranță, se poate opri și schimba direcția.

▪︎ Se urcă și coboară singur scările, uneori alternând picioarele.

▪︎ Poate sări cu ambele picioare.

▪︎ Stă pe un picior câteva secunde.

☆Motricitate fină
▪︎ Ține creionul între degete (priză digitală), începe să facă cercuri și linii.

▪︎ Construiește un turn de 6–8 cuburi.

▪︎ Poate răsfoi paginile unei cărți una câte una.

▪︎ Se îmbracă/dezbracă parțial (își scoate pantofii, își pune pălăria etc.).

2. Dezvoltarea cognitivă

■ Recunoaște forme și culori de bază.

■Începe să numere mecanic (1, 2, 3), chiar dacă nu are noțiunea clară de cantitate.

■Urmează instrucțiuni simple de 2 pași.
■Începe jocurile simbolice („face de-a doctorul”, „face de-a bucătarul”).

■Pune multe întrebări („ce e asta?”, „de ce?”).

■Înțelege concepte simple de timp („acum”, „mai târziu”).

3. Dezvoltarea limbajului și comunicării

●Vocabular de aprox. 200–1000 cuvinte (variază mult).

●Face propoziții scurte (3–5 cuvinte).

●Poate povesti experiențe simple („Am mâncat supă”, „Mergem parc”).

●Pune întrebări și răspunde la ele.

Se poate face înțeles de către necunoscuți în mare parte, deși pronunția nu este completă.

4. Dezvoltarea socio-emoțională
¤ Devine mai independent, dar caută și sprijinul adultului.

¤ Își exprimă emoțiile prin cuvinte, nu doar prin comportament.

¤ Se atașează de adulți semnificativi, dar explorează și mai mult lumea din jur.

¤ Poate să se joace lângă alți copii (joc paralel), încep să apară primele forme de joc cooperativ.

¤Începe să își revendice jucăriile („e al meu”), ceea ce e normal la această vârstă.

5. Dezvoltarea autocontrolului și a autonomiei

▪︎ Începe să folosească olița/toaleta (cu ajutor sau deja antrenat).

▪︎ Se spală pe mâini și pe dinți cu ajutor.

▪︎Mănâncă singur cu lingura, încearcă și cu furculița.

▪︎ Manifestă preferințe clare pentru haine, mâncare, activități.

👉 Este important de știut că fiecare copil are ritmul lui și micile variații sunt normale. Însă, dacă observi întârzieri mari (nu vorbește aproape deloc, nu are contact vizual, nu arată interes pentru joacă), este recomandat un consult la pediatru sau psiholog specializat în dezvoltarea copilului.

01/09/2025

Anxietatea dinaintea începerii școlii este ceva foarte comun – o simt atât copiii, cât și părinții. În doze mici, ea poate fi chiar benefică, dar atunci când devine prea intensă poate să afecteze somnul, dispoziția și capacitatea de concentrare.

Partea pozitivă a anxietății școlare

●Semnal de adaptare: anxietatea arată că mintea se pregătește pentru o schimbare (mediu nou, colegi noi, profesori, reguli).

●Crește motivația: un nivel moderat de neliniște îi poate ajuta pe copii să fie mai atenți și să își dorească să facă față noilor provocări.

●Îi face să caute sprijin: copilul tinde să vorbească mai mult cu părinții sau cu profesorii atunci când simte emoții puternice.

Când devine problematică?

Dacă anxietatea este foarte intensă și persistă mai multe săptămâni, se poate manifesta prin:

-dureri de burtă sau de cap frecvente, fără cauze medicale,
-plâns excesiv sau refuz de a merge la școală,
-tulburări de somn,
-retragere socială sau schimbări bruște de comportament.

În astfel de cazuri, poate fi nevoie de discuții suplimentare cu un consilier școlar sau psiholog.

Cum putem aborda anxietatea?

1. Normalizarea emoțiilor
Spune-i copilului că e firesc să aibă emoții și că mulți colegi simt același lucru.

2. Rutina
Oferă un program stabil înainte de școală: somn regulat, pregătirea ghiozdanului seara, mic dejun liniștit.

3. Simularea începutului
Faceți mici „repetiții”: vizitați școala, discutați despre cm va decurge prima zi, pregătiți împreună hainele și rechizitele.

4. Accent pe aspectele pozitive
Întreabă-l de ce e curios la școală (noi prieteni, activități interesante) pentru a muta atenția de pe frici pe lucrurile plăcute.

5. Exerciții de relaxare
Respirație profundă, jocuri de imaginație („hai să ne gândim cm ar fi să fim un balon care se umflă și se dezumflă”).

6. Modelul parental
Copiii absorb emoțiile părinților – dacă tu îți exprimi calmul și încrederea, îl va ajuta si pe el.

19/08/2025

Clasa pregatitoare
Sunt mai putin de 3 săptămâni pana la începerea scolii.

Parintii deja se pregatesc pentru momentul atat de important. Dar cm îmbinam pregătirea școlară cu echilibrul emoțional și social?
Ce i de facut în aceasta perioada?

1. Rutine clare și previzibile – copilul se simte mai în siguranță când știe ce urmează.

2. Provocări intelectuale adaptate – să nu se plictisească, dar nici să nu simtă presiune excesivă.

3. Antrenarea cooperării – exerciții prin joc care să dezvolte capacitatea de a respecta reguli.

4. Gestionarea emoțiilor – pregătirea pentru frustrare, răbdare și adaptare la schimbare.

📅 Plan pe săptămâni

Săptămâna 1 – Construirea rutinei și a entuziasmului

Rutine zilnice: trezirea, micul dejun, timp de joacă, exercițiu scurt de “pregătire școlară” (max. 15 min), masă, relaxare, poveste de seară.

Activități intelectuale: puzzle-uri mai dificile, jocuri logice, povești cu întrebări de tip “ce s-ar fi întâmplat dacă…?”.

Exerciții de cooperare: jocuri de masă (învață să respecte reguli, să câștige și să piardă).

Activitate de implicare: vizită la școală sau plimbare în jurul clădirii – asociere pozitivă cu locul.

Săptămâna 2 – Exersarea autonomiei și a adaptării

Învățare practică: să își pregătească singuri ghiozdănelul, să își organizeze uniforma/hainele.

Provocări creative: desen liber cu o temă (ex. “cum arată o școală de vis”), construcții LEGO cu reguli impuse (“trebuie să faci un pod care să țină o mașinuță”).

Exersarea răbdării: activități care cer timp (origami simplu, colorat pe contururi mai detaliate).

Reguli clare, dar flexibile: dacă refuză, formulați alegerea ca opțiuni limitate – „Vrei să faci exercițiul la începutul zilei sau după gustare?”

Săptămâna 3 – Simulare și pregătire emoțională

Joc de rol “prima zi de școală”: părintele joacă rolul învățătoarei, copilul își prezintă numele, participă la o activitate simplă, cântă un cântecel sau povestește ceva.

Activități sociale: întâlniri scurte cu alți copii care merg la școală (antrenament pentru interacțiuni reale).

Gestionarea emoțiilor: discuții scurte despre emoții – „Cum crezi că se simte un copil în prima zi?”, „Ce faci când nu-ți place o regulă?”.

Pregătirea materială: alegerea rechizitelor împreună (îi dă sentiment de control și responsabilitate).

Antrenarea flexibilității: schimbați puțin rutina zilnică și lăsați l să găsească soluții („astăzi mergem la joacă înainte de gustare, cm ne organizăm?”).

💡 Recomandări pentru părinți

Evitați confruntările directe („Nu faci asta!”), înlocuiți cu alegeri controlate.

Lăudați efortul și cooperarea, nu doar inteligența („Îmi place că ai încercat chiar dacă era greu!”).

Povestiți experiențe proprii pozitive din școală pentru a-i reduce anxietatea.

Mențineți echilibrul între disciplină și libertate – copiii răspund mai bine când simt că au și ei control.

Succes tuturor!!

13/08/2025

Credeți ca i putem învăța pe cei mici comunicarea asertiva?

04/08/2025

Iată două metode eficiente de training la oliță pentru bebeluși de până în 2 ani:

■ 1. Metoda clasică (bazată pe rutină și observație)

Această metodă este blândă și se potrivește foarte bine bebelușilor mici care nu vorbesc încă, dar dau semnale clare.

Cum funcționează:

Observă semnalele: Notează când copilul pare că are nevoie la oliță – de exemplu, se oprește din joacă, face o față specifică, se încordează sau vocalizează diferit.

Creează o rutină: Pune copilul pe oliță la momente-cheie ale zilei: imediat după somn, după mese, înainte de baie sau de somnul de seară.

Fără presiune: Ține copilul pe oliță doar câteva minute. Dacă nu face nimic, e ok. Nu forța. Încurajează-l doar pozitiv.

Laudă cu bucurie: Reacționează cu entuziasm autentic când reușește. Fără pedepse sau dezamăgire când nu reușește.

***Avantaje:

Răspunde nevoilor copilului.

Ajută la construirea unei rutine firești.

■2. Metoda „elimination communication” (comunicarea eliminării)

Aceasta este o metodă folosită mai ales de la vârste foarte fragede (chiar din primele luni), dar se poate adapta și până la 2 ani.

Cum funcționează:

Conexiune și comunicare: Părintele învață să recunoască semnalele subtile ale bebelușului pentru urinare sau defecație.

Sunete și semnale: De fiecare dată când pui copilul pe oliță, folosește același sunet (ex: „sss” sau „pipi”) pentru a crea o asociere.

Fără scutece (sau mai puțin): Se folosesc scutece doar ocazional, iar copilul e pus regulat pe oliță sau toaletă, chiar și ținut deasupra chiuvetei sau toaletei.

Este o colaborare: Nu este vorba de antrenament, ci de comunicare și sincronizare.

***Avantaje:

Poate duce la renunțarea la scutec mult mai devreme.

Creează o legătură puternică între părinte și copil.

!!!! Sfaturi generale pentru ambele metode:

Alege o oliță confortabilă și stabilă.

Lasă copilul să o exploreze (joc, așezare cu haine etc.).

Nu compara copilul cu alții – fiecare are ritmul lui.

Fii răbdătoare și constantă – regresul e normal uneori.

Ps: poza este pentru atenție...uneori procesul este așa, ca n poză 😀

30/07/2025

20 de instrucțiuni organizate pe categorii utile pentru un copil de 2 ani, astfel încât să le poți integra mai ușor în activitățile zilnice:

🧼 Igienă și îngrijire personală

1. Spală-ți mânuțele.

2. Suflă nasul.

3. Stai pe oliță.

4. Închide gura când mesteci.

5. Bea apă.

🎲 Joacă și activități

6. Dă-mi mingea, te rog.

7. Pune jucăria în cutie.

8. Bate din palme!

9. Adu-mi cartea.

10. Arată-mi nasul tău.

👟 Îmbrăcat și rutine zilnice

11. Hai să ne încălțăm.

12. Întinde-te în pat.

13. Ia-ți păturica.

14. Ridică tricoul.

🚪 Acțiuni simple și explorare

15. Deschide ușa.

16. Închide ușa.

17. Dă-mi mâna.

18. Lasă-l jos, te rog.

🧸 Bune maniere și comunicare

19. Spune “pa-pa”!

20. Mulțumește frumos!

28/07/2025

În primii ani de viață, dezvoltarea copilului poate varia mult de la un copil la altul, dar există semne care pot indica nevoia unui consult de specialitate.
La vârsta de 2 ani, copilul ar trebui să rostească în jur de 50 de cuvinte și să formeze propoziții simple de 2-3 cuvinte. Dacă micuțul nu vorbește deloc, are un vocabular foarte limitat, nu răspunde la nume, nu urmărește instrucțiuni simple sau pare să nu înțeleagă ce i se spune, este recomandat să ceri sfatul unui logoped. De asemenea, dacă observi dificultăți în contactul vizual, jocul simbolic (ex: "face că hrănește păpușa") sau interacțiunea socială, o evaluare psihologică poate fi utilă.

Intervenția timpurie este esențială pentru a sprijini copilul în depășirea eventualelor întârzieri sau dificultăți. Nu este nevoie să aștepți „să mai crească” – o evaluare nu înseamnă automat un diagnostic grav, ci poate oferi îndrumare, liniște și strategii potrivite pentru susținerea dezvoltării copilului. Dacă ai îngrijorări legate de limbaj, comportament sau interacțiune, discută cu medicul de familie sau cu un specialist. Este mai bine să previi decât să amâni.

21/07/2025

La vârsta de 1 an și 2 luni (14 luni), copilul parcurge o perioadă importantă de dezvoltare în toate ariile — motorie, cognitivă, limbaj, social-emoțională și autonomie personală. Mai jos găsești repere generale pentru fiecare arie, care pot varia ușor de la copil la copil:

---

🔹 1. Dezvoltarea motorie (grosieră și fină)

Motor grosier (mișcări mari):

Merge singur sau cu sprijin (majoritatea încep să meargă independent între 12–15 luni)

Se ridică în picioare fără ajutor

Se poate apleca după un obiect și să se ridice înapoi

Poate urca câteva trepte sprijinindu-se

Motor fin (mișcări precise):

Prinde obiecte mici între degetul mare și arătător (prindere tip pensetă)

Poate pune obiecte într-un recipient și să le scoată

Încearcă să bea dintr-o cană susținut de adult

Încearcă să mănânce singur cu mâna

---

🔹 2. Dezvoltarea cognitivă

Explorează activ mediul înconjurător

Începe să rezolve probleme simple (ex. cm să ajungă la o jucărie)

Înțelege relația cauză-efect (ex. dacă scutură o jucărie, face zgomot)

Recunoaște obiectele familiare și poate indica părți ale corpului (ex: „unde e nasul?”)

Urmărește cu atenție acțiunile altora și încearcă să le imite

---

🔹 3. Dezvoltarea limbajului și comunicării

Înțelege comenzi simple (ex. „dă-mi mingea”, „nu ai voie”)

Spune 1–3 cuvinte clare (ex. mama, tata, apa)

Folosește gesturi pentru a comunica (ex. arată cu degetul, dă din cap pentru „nu”)

Vocalizează des și are inflexiuni asemănătoare cu ale vorbirii

Poate arăta cu degetul spre obiecte pentru a le cere sau a le arăta

---

🔹 4. Dezvoltarea social-emoțională

Caută prezența părinților și protestează când se îndepărtează

Devine anxios în prezența străinilor (anxietate de separare)

Imită expresii și gesturi ale celor din jur

Se bucură de jocurile simple (ex. cucu-bau)

Începe să manifeste voință proprie (ex. refuzuri frecvente)

---

🔹 5. Dezvoltarea autonomiei personale

Poate încerca să mănânce singur cu mâna

Ține cana cu ajutor și bea apă (cu vărsări)

Poate să se aplece pentru a ridica un obiect

Începe să arate preferințe pentru haine, jucării sau rutine

Dă semne că percepe nevoia de a merge la toaletă, deși controlul sfincterian nu este dezvoltat încă

---

🔸 Observații importante:

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său.

Dacă ai nelămuriri sau îngrijorări legate de vreun aspect (ex: nu merge deloc, nu răspunde la nume, nu vocalizează), este bine să discuți cu un medic pediatru sau cu un specialist în dezvoltare infantilă.

Jocul, interacțiunea și stimularea prin vorbire, cântece și explorare liberă sunt esențiale pentru dezvoltare.