29/12/2025
Când mă uit la anul acesta, nu simt nevoia să-l evaluez sau să-l „închid” într-un bilanț.
Nu cred că finalul de an trebuie să fie un audit al deciziilor sau al performanței.
Pentru mine, a fost un an plin de semnificație.
Un an în care m-am ales pe mine mai mult,
chiar și atunci când asta nu a fost calea ușoară
sau cea care ar fi avut sens pentru alții.
Spre final de an am simțit oboseală.
Și, în același timp, un sentiment de progres care nu cere să fie demonstrat.
Am ales să încetinesc.
Să las această perioadă fără presiunea lui „trebuie”.
Pentru că asta avea nevoie corpul meu.
Nu simt nevoia să trag concluzii definitive.
Doar să recunosc ce a fost important,
ce m-a apropiat de mine,
ce a cerut mai multă grijă.
Știu că anul acesta a putut fi în atât de multe feluri pentru oameni.
Pentru unii, poate a fost despre pierdere.
Pentru alții, despre supraviețuire, confuzie, stagnare sau epuizare.
Sau poate despre bucurie, apropiere, ușurare.
Nu toate aceste experiențe arată bine din exterior.
Nu toate se leagă într-un sens coerent acum.
Poate că invitația de la final de an nu e să facem un audit,
ci să ne apropiem, cu blândețe,
de cm a fost pentru fiecare dintre noi.
Dacă te oprești un moment și te gândești la anul tău,
observă ce se simte mai întâi în corp,
înainte de orice explicație.
De acolo poate începe anul următor.
Nu din presiune, ci din contact autentic cu tine.
