26/02/2026
În psihodramă, masca face referire la un rol adevărat, nu la "un chip fals", de teatru. În viața noastra jucăm zilnic o sumedenie de roluri. Exemple: rolul de fiică ascultătoare, rolul de angajată devotată, rolul de soră protectivă etc. În teatrul nostru psihic, unele roluri sunt mai "jucate" decât altele, deoarece (ne-)au fost mai solicitate.
Moreno a observat că "ne e teamă de spontaneitate, la fel cm strămoșilor noștri le era teamă de foc". [Sursă: Scrieri fundamentale, Jacob Levy Moreno, fondatorul psihodramei]. Ne e teamă să ieșim din conservele culturale, să facem diferit față de cm am fost învățați sau vrem să facem diferit, dar nu știm cum.
Prin intermediul tehnicilor terapeutice, al creativității și al spontaneității, în ședințele de psihoterapie prin psihodramă, clienții ajung să experimenteze roluri noi, care să îi facă să fie mai autentici și mai echilibrați. De exemplu: rolul angajatului care pune limite, rolul prietenului asertiv, rolul mamei care se odihnește etc.
Spre deosebire de alte abordări terapeutice, psihodrama creează contexțe în care rolurile se trăiesc, se simt, sunt experimentate. Schimbarea se produce organic, deoarece clientul alege singur ce SIMTE că e mai bine pentru el, nu doar ce gândește că e mai bine.
Inversiunea de rol, jocul de rol, tehnicile creative de concretizare sunt doar o mică parte din tolba de instrumente ale psihodramei cu care îmi ajut clienții în terapie.
Masca din imagine este cumpărată într-un concediu de la vestitul magazin Ca'Macana din Veneția, ca un omagiu a ce înseamnă pentru mine bogăția rolurilor și puterea acestora.