25/02/2026
Verifică cu cine lucrezi
În orice pădure există și uscături, indiferent de profesie! Scandalurile din lumea psihologiei continuă și este nevoie de curaj și asumare pentru diminuarea acestor comportamente de abuz din partea celor care ar trebui să ofere suport și ghidare.
Pana cand, speram, Colegiul psihologilor va lua masuri, societatea are nevoie sa fie informata pentru a fi protejata.
Pentru persoanele aflate în psihoterapie sau care se gândesc să înceapă un astfel de proces, consider că PSIHOEDUCAȚIA și informarea sunt esențiale pentru a evita cele de mai jos.
Reiau un text pe care l-am publicat acum câțiva ani despre MALPRAXIS.
EȘTI MULȚUMIT DE PSIHOTERAPIA TA? Câteva indicii despre malpraxis-ul în psihoterapie.
Dacă te gândești să începi o psihoterapie este bine să cunoști de asemenea, câteva astfel de semne.
Dacă ai parcurs un număr de întâlniri de psihoterapie și nu observi o îmbunătățire a calității vieții tale, scanează un pic perioada petrecută. Poate vei fi observat deja anumite lucruri care te deranjau în cadrul acestui proces. Mai jos regăsești câteva recomandări, sper utile, în a detecta unele aspecte de malpraxis în psihoterapie. Desigur, deciziile îți aparțin.
Primul pas: informează-te pe site-ul Colegiului psihologilor din România www.copsi.ro, că cel care se prezintă ca psihoterapeut sau psiholog clinician are atestat și formarea necesară.
Așadar:
1. Observă dacă psihoterapeutul tău respectă cadrul terapeutic stabilit în prima ședință sau îl schimbă pe parcurs, fără să te consulte. Este vorba de frecvența întîlnirilor, despre onorariu, despre durata întâlnirilor. Cunosc situații în care omul se pregătea de o oră și a fost ținut patru, plătind în consecință.
2. De regulă, o ședință de psihoterapie durează 50 de minute. Mai rar 90 de minute (dacă nu este de cuplu sau familie) și foarte rar 120 de minute, stabilit de comun acord.
3. Observă dacă psihoterapeutul are tendința în interiorul ședințelor să te judece, să te eticheteze, ești ironizat, criticat sau suferința și nevoile tale sunt minimizate!
4. Observă dacă terapeutul tău utilizează mare parte din ședință pentru a vorbi despre viața sa, nu a ta. Numim asta un exces de autodezvăluiri...iar tu poate nu ai curajul să îl întrerupi și să îl conduci din nou, către tine și nevoile tale. Asta fiindcă poate simți teama că te va respinge, te va abandona sau pur și simplu din jenă, rușine sau vinovăție.
5. Observă dacă îți sunt oferite insistent sfaturi directe în legătură cu deciziile tale majore, profesionale sau personale și ești urechiat că nu ai procedat conform sfaturilor date.
6. Observă dacă sub pretextul psihoterapiei îți sunt oferite și alte forme de terapie, fără acordul tău. Observă dacă îți sunt propuse și oferite ca ipoteze și apoi ca demersuri terapeutice concepte mistico-religioase, energii, aure, chackre, lumini, flăcări violet sau alte culori, ajutorul îngerilor sau a altor arhangheli, existențe în alte dimensiuni etc. Aceasta nu este psihoterapie!
7. Dacă psihoterapeutul tău îți oferă ședință de ședință strategii care îți fac rău și îți afectează funcționalitatea în rolurile tale (mă refer în primul rând la o perseverență din partea terapeutului de a-ți propune dialoguri regresive în copilăria ta, în evenimentele tale traumatice) îi poți cere să îți ofere o altă abordare, mai adaptată nevoilor tale.
8. Dacă ți se cer de către psihoterapeut servicii (inclusiv sexuale...), favoruri în afara cadrului terapeutic, anumite beneficii datorită rolurilor, statutului tău profesional.
9. Dacă nu îți este respectată confidențialitatea și afli despre tine lucruri din alte medii, de la alte persoane.
10. Dacă ești sub tratament psihiatric și terapeutul tău îți cere să întrerupi medicația fără consultul unui psihiatru în prealabil.
Atunci te poți gândi că psihoterapia ta suferă de lipsa eticii, deontologiei și profesionalismului.
Colegii psihoterapeuți pot adăuga și alte exemple de malpraxis, desigur.
