Cabinet de psihiatrie pediatrică Dr Atomei Alina-Gabriela

16/10/2025

16/10/2025

The Safe Place uses times of upset as teaching moments so children can acquire new active calming skills. Just like any other center, the Safe Place must be taught by adults through modeling, teaching moments, literature, songs, and role-playing.

Learn more and see video examples of the Safe Place by clicking the link in our bio.

16/10/2025

12/09/2025

Un copil, orice copil, cu intarziere in dezvoltare sau neurotipic, pana in 6-7 ani, e impreuna cu familia circa 60%~ 80% din tiimpul in care e treaz, in functie de varsta. Cu cat creste mai mare cu atat e treaz mai mult timp si in esenta sta mai mult cu familia. Mai precis un copil e treaz intre 12 si 16 ore pe zi. Adica intr-o saptamana intre 84 si 112 ore. Daca se duce la gradinita sau la terapii cate 2-8 ore in fiecare zi ... aduna intre 10 si 40 de ore pe saptamana in afara familiei. Ceea ce face ca familiei sa ii ramana acelasi 60~80% sau chiar mai mult.
Timpul pe care un copil neurotipic il petrece cu familia poate fi nu de cea mai mare calitate pentru ca neurotipicul va accede si restul mediului (tv, desene animate, copii, samd) si cumva va compensa spre a invata lucruri. Evident ca timp de calitate cu familia inseamna si pentru neurotipic o dezvoltare mai echilibrata si in ceea ce priveste emotionalul si in ceea ce priveste abilitatile. De toate felurile. Dar nu e o catastrofa daca nu se intampla asa. Pe de alta parte timpul de calitate petrecut de familie cu un copil cu intarziere in dezvoltare e crucial pentru ca acesta sa se dezvolte si sa recupereze din distanta in numar de abilitati pe care o are fata de neurotipic.
Pre alte cuvinte nu terapiile, nu gradinita, nu scoala, nu specialistii sunt cruciali pentru copilul cu intarziere in dezvoltare ci familia. Pentru ca oricat de buni sunt specialistii in bucatica lor, in 2-40% din timp, nu vor putea face schimbari cruciale in ceilalti 60-98% din timpul in care copilul e treaz si e un mic buretel care aduna informatie explorând lumea. Pentru a se intampla asta parintii trebui sa fie informati si implicati. Sa stie cm sa se comporte cu al lor copil, cm sa fure informatie de la specialisti si cm sa o puna in practica ca sa creeze din timpul petrecut cu al lor copil, timp de calitate.
Realitatea e ca oricum copilul meu autist petrece timp cu mine ... de ce sa nu il transform in timp de calitate pentru el si sa il las sa se iroseasca? Recunosc ca nu reusesc nici in ruptul capului sa inteleg. Multi parinti se transforma intr-un soi de " sofer" sau insotitor al copilului, pe care il cara de la o terapie sau interventie la alta ... Cheltuind o avere si neintelegand ca procedand asa sansele propriului copil nu cresc ... ci scad. De cele mai multe ori vertiginos. Inteleg perfect si anxietatea si frustrarea parintilor. Am trait-o si eu. De ce mie? D**a care urmeaza alte moduri subtile de a lucra cu psihicul meu de parinte: nu avem bani, nu ne permitem, facem eforturi, trebuie sa si muncim ca sa avem ce manca, etc. Cumva parintele se minte ca o sa treaca timpul si copilul va fi mai bine. O sa se aplece spre problematica lui mai tarziu. In realitate oricat ai ignora elefantul din camera, el nu se va micsora. Ba din contra, pe masura ce copilul va creste, va creste si elefantul iar numarul de probleme si severitatea lor, te vor ingenunchea. Stiti vorba aia cu "copil mic, probleme mici, copil mare, probleme mari?". Inmulteste cu o suta "probleme mari" in cazul copiilor autisti.

In urma cu cateva saptamani colegele mele i-au propus unei familii simple, cu venituri modeste, sa se inscrie gratuit in programul AEP. Care acopera exact problematica asta. Au refuzat. Pe motiv ca ei muncesc si ca atunci cand vin acasa nu mai au chef sa "lucreze" cu copilul. Desi e vorba de doar 10-30 minute pe zi! No comment!

12/09/2025

𝑅𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑑𝑟𝑎𝑚𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒, 𝑑𝑒𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑛𝑢𝑚𝑒. 𝐼𝑛 2006 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑟𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑎𝑠𝑝𝑎̆𝑡𝑎̆ 𝑎𝑏𝑠𝑜𝑙𝑣𝑒𝑛𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝐹𝑎𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒, 𝑚-𝑎 𝑑𝑢𝑠 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑟𝑜𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔. 𝐶𝑢 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑎𝑝𝑖𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑗𝑜𝑐. 𝑀-𝑎𝑚 𝑗𝑢𝑐𝑎𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑖𝑛𝑡𝑢𝑖𝑡𝑖𝑣, 𝑙𝑎̆𝑠𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑚𝑎 𝑑𝑢𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒-𝑚𝑖 ”𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑎𝑢” 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑛𝑑 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙, 𝐽𝑂𝐶𝑈𝐿. 𝐸𝑟𝑎 𝑖𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑒𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑢 𝑒𝑟𝑎 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑏𝑖𝑙𝑎̆. 𝐴𝑛𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎̂𝑟𝑧𝑖𝑢, 𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡 𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑑𝑟𝑎𝑚𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑚𝑖-𝑎 𝑣𝑎𝑙𝑖𝑑𝑎𝑡 𝑎𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖, 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑗𝑜𝑎𝑐𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑡̦𝑒.

Împreună cu Psiholog Monica Poplacenel deschidem inscrierile în grupurile de terapie prin Psihodrama pentru Copii pentru anul școlar 2025-2026.
Dacă vrei să știi ce se întâmplă la grupurile de terapie, privește aici https://www.facebook.com/watch/?v=2898123920371694&ref=sharing
Dacă vrei să ocupi un loc pentru copilul tău, acesează aici: https://forms.gle/HXHUZyzy2qDvcCTJ8
Dacă vrei mai multe informații scrie-ne la: centruldepsihodramabucuresti@gmail.com sau contacteaza-ne la:
📞Monica: 0737 252 570
📞Anca: 0742 127 353

11/09/2025

Connection heals. 🧡 Dr. Becky Bailey designed I Love You Rituals to meet the four key elements of connection. These elements work to create powerful connections, foster optimal brain development, and help carry relationships through thick and thin.

Learn more in this Free Download about the Four Elements of Connection: https://consciousdiscipline.com/resources/four-elements-of-connection/

02/09/2025

Cu dotări moderne, o gamă largă de terapii adaptate și programe pentru dezvoltarea autonomiei și integrarea la locul de muncă, Primăria Municipiului Timișoara, prin Direcția de Asistență Socială, a creat un loc care îi tratează cu demnitatea cuvenită pe tinerii cu dizabilități din oraș. Detalii în articolul din primul comentariu.

02/09/2025

Cand bați un copil de 5 ani sau sa il umilesti daca greșește, sau e supărat sau nu vrea ceva, nu este vreo mare dificultate să înțelegem că nu este prea bine!
Să lași un copil de 5 ani să facă ce vrea, să ia decizii legate de viața lui și să se manifeste cm vrea, din nou, nu-l educă pe copil și nu-l pregătește pentru viață.
Dar de fiecare data când spun că a fost rău în comunism (și după), cu critica, pedepsele și bătaia, cineva îmi spune că era mai bine atunci pentru că aveau respect copiii și că astăzi sunt lăsați să facă ce vor. Jale mare cu generatiile astea noi!
Dar cumva asta e tristul și firescul adevăr al necunoașterii psihologiei copilului sau a educației.
✅ Postare lunga!

Când nu știi ce să faci (și nu ești dispus să înveți ceva despre educație și psihologie), pendulezi intre aceste doua extreme, la fel de rele și de ignorante:
- fie îl bati sau il umilesti pe copil ca sa-l pui la punct "pentru că și ai tai te-au bătut și uite ce bine ai ajuns",
- fie îl lași să facă ce vrea, și mai grav. Adică nu-ți mai asumi responsabilitatea educării copilului și îl lași să crească așa ca o buruiana, cm s-o descurca singur, că tu nu te bagi. Să aleagă copilul! De 5 ani! Si daca iese prost, "mno, copilul a vrut asa!"

Aici se vede necunoașterea și încăpățânarea noastră, individual și ca societate, de a nu învăța un pic despre psihologie, educație, terapie, parenting și dezvoltare personală, blocaje, emoții.
Psihologii nu recomanda să lași copilul să facă ce vrea, dar (Big news!) oamenii nu merg la psiholog pentru că ei stiu deja cm să-și crească copiii (not)! Apoi își imaginează că un psiholog a născocit bazaconiile din viață lor, nu doar că este rezultatul ignorantei lor, sau poate a vreunui reel de cateva secunde.

Salvarea noastră este în părinții educați, frumoși și buni pentru că ei vor creste copii educați. Și copiii lor vor fi mai bine și mai echilibrați pentru că părinții lor se dezvoltă, citesc, merg la terapie, fac diferit.
Crescuți fară palmă și fară sa fie lasati să facă ce vor, vor fi mai bine echipați pentru viață.

Nu poți creste un copil educat, dacă tu nu ești un părinte educat. Și îi vezi pe părinții educați cm au răbdare, și stau lângă copil până învață. Educația cu blândețe asta înseamnă. Nu să tolerezi orice, dar să stai cu blândețe lângă el până învață... Să meargă, să mănânce, să își facă patul, să duca gunoiul, să meargă pe bicicleta, să scrie, să citească, să fie politicos, să gândească, etc.

Ah, da, și chiar și acești copii vor plânge, vor comenta, vor face tantrumuri și ei. Doar că vor avea de partea lor părinți un pic mai bine echipați, și în consecință mai răbdători și mai echilibrați.
Daca nu încerci să te informezi, să faci un pic de terapie, și să aplici apoi un pic de psihologie, parenting, dezvoltare personala, nutriție... ceva, n-ai cm să știi! Și te învârți intre aceste doua extreme pe care psihologii chiar nu le recomanda. Și apoi te plângi ca la tine nu merge și că e copilul prea răsfățat si generatia asta pierduta. Și că psihologii, nici ei nu mai stiu ce spun...

Și apoi te întreb, ce psiholog ți-a spus să lași copilul să facă ce vrea? Fix așa? Ai fost vreodată să vorbești cu vreunul, tu, adică într-un cabinet? Pentru copilul tău și pentru tine? Nu-mi spune ce reels urmărești, pentru că într-un reel de 30 de secunde nu este lecția de parenting, este o idee fară explicația ei.
Cu palma nu mai merge, și nici cu țipatul la copii. Și nici cu reel-urile de pe net.
Dar cm ar fi să încercam să ne educam să-i educam (nu să-i lasam să facă ce vor!) cu răbdare, respect, iubire, blândețe ca niste părinți buni ce credem că suntem?
Cum ar fi să ne educăm un pic?
Cum ar fi să lucrăm la noi un pic, pentru a fi mai bine și mai fericiți?
Cum ar fi să nu mai criticam imediat copiii și în loc de asta să ne punem un pic mintea în mișcare să găsim cai de a le fi mai aproape, în procesul lui de învățare, mai cu respect?

Este postare lunga, m-am pornit cu avant, vă mulțumesc pentru că mă citiți. Daca ați ajuns până aici lăsați într-un comentariu, va rog, vârsta copiilor voștri că să stiu că mă citiți până la final. ❤️
Vă mulțumesc!
Și vă las și vesti despre InspireYou care este și despre relația cu copiii.

https://danielagavankar.ro/inspire-you/
Incepem din 10 septembrie, online, pe zoom, Miercuri.
❤️

02/09/2025

02/09/2025

Am mai povestit despre declicul pe care l-am avut eu pe vremea cand cautam cu disperare sa inteleg ceea ce as putea face pentru copilul meu, diagnosticat cu autism infantil, atunci pe la trei ani si jumatate.
Momentul acela, din urma cu vreo 25 de ani, in care am intrat in curtea respectivei asociatii care cred ca era prima care declara ca sustine persoanele cu autism ... nu o sa mi se stearga niciodata din minte. Acele 4 minute in care am stat pe pozitia unei stane de piatra, imbratisat de o pustoaica autista de 14 ani care-mi bolborosea la ureche ceva ce nu intelegeam, privind peste umarul ei la ceilalti vreo 20 de adolescenti sau tineri adulti autisti din curte. Acele 4 minute au schimbat tot. Inclusiv azi as putea sa descriu din filmul din capul meu, cu ceea ce era imbracat fiecare. Ce miscari faceau si ce spuneau. Traumatizant. Voi parintii, ati interactionat vreodata cu o persoana autista adulta? Nu inalt functionala sau cu sindrom asperger. Moderat sau grav afectata. Daca nu vi s-a intamplat, desi e al dreaq de dureros, v-as recomanda din suflet sa o faceti. Face cumva parte din procesul sau purgatoriul prin care ar trebui sa trecem toti parintii unor astfel de copii. Atunci cand al nostru e mic. Pentru ca un astfel de episod ne-ar da masura in care ar trebui sa luptam si sa ne implicam in a ne ajuta copilul.

Iar acum recunosc ca am momente cand sunt siderat. Pur si simplu. Cred ca ma depasesc anumite lucruri. Pe care nu reusesc in ruptul capului sa le inteleg. Zilele trecute o doamna mi-a scris sa "ma certe" ca promovez "terapia ABA" care face copiii robotei si ca ii dreseaza. Am incercat mai intai sa inteleg de la dansa ce ar trebui sa faca familiile ale caror copii sunt diagnosticati cu TSA in forma severa sau medie. Raspunsul nu m-a naucit pentru ca era cumva in directia pe care o banuiam: uleiuri esentiale, terapie cu delfini si alte cateva. La fel de aaaa... ștințifice. Orice, doar "terapie ABA" nu. Doamna nu stia ca nici eu nu as recomanda vreodata "terapia ABA". Poate o interventie ABA intensiva, da :).
Totul a culminat cu explicatiile referitoate la propriul drum cu propriul copil autist care e foarte bine acum la 21 de ani ... si la cm dansa a mai vazut multi astfel de copii care au avut succes. Pentru ca nu m-am putut abtine am dat o tura pe profilul dansei de FB. Unde am vazut respectivul tanar si in fotografii, dar mai ales in filmulete. Am clipit des d**a ce am vizionat cateva filmulete. Pentru ca acela a fost momentul in care mi-am amintit de trauma mea de acum douzeci si cinci de ani. Si nu am mai putut sa continui conversatia. Prin urmare imi cer scuze pe aceasta cale ca nu v-am mai raspuns. Nu am stiut cm sa o fac. Pentru ca nu imi dau seama daca sunteti constienta ca cel mic/mare e la niveul de abilitati ale unui copil de 5-6 ani ...sau nu sunteti. Si ca va fi asistat toata viata. Momentan de catre dvs, dar in viitor ...

Am mai vazut astfel de povesti tragice. Din pacate. Deloc putine. Ale unor parinti care cred ca ei stiu mai bine decat oricine. Mai ales mai bine decat specialistii. Ca ei "isi simt" copilul. Ca ei au vazut si alti copii care s-au descurcat. S-au descurcat la fel?!? Apoi anii trec, copilul pe care il simteai atat de bine cand aveai 30-40 de ani, creste si el. Tu nu cresti, tu imbatranesti. El ajunge un tanar si apoi un adult. Caruia ii este imposibil sa se descurce in viata singur. Nici nu vorbim de a avea un job sau o ocupatie. Ca parinte nu ai curaj nici sa il lasi singur 2 zile in casa. E trist, e frustrant, e tragic.

"De ce avem nevoie de stiinta sau resurse stiintifice? Marturiile parintilor ar trebui sa fie deajuns" spunea cineva intr-un comentariu lasat la unul din articolele mele. Serios?! Marturiile altor parinti care nu sunt sustinute si de dovezi stiintifice il vor aduce pe copilul tau autist care in clipa asta este mic si dulce fix in pozitia asta, de asistat la 20 de ani. Nu te amagi singur considerand ca ai descoperit o cale mai usoara si mai naturala. Nu exista asa ceva. Verifica. In general toti acesti "binevoitori", parinti sau pseudo-specialisti deopotriva, nu vor trai cu al tau copil in casa. Sunt meteorici in viata ta. Tu va trebui sa traiesti cu al tau. Nu ei. Iar cand tu nu vei mai fi, el o poate face singur?

07/04/2025

"Mother's health is child's health"- mesajul de pe o veche moneda de 5 rupii indiene.

Sanatatea mamei determina sanatatea copilului ei si invers!
De ziua sanatatii nu ma pot gandi decat la cat de putin reusim sa facem pentru sanatatea mamelor copiilor speciali 💙 si a celor care intampina tot felul de dificultati emotionale.

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4318683/