Psiholog Iulia Raluca Ciochină

11/04/2026

Vinovăția nu e semn că ai greșit.
De multe ori e semn că ai început să te alegi.

Problema e că sistemul tău nervos nu a fost construit pentru asta.

A fost construit să mențină conexiunea.
Chiar și cu prețul tău.

Așa că atunci când spui „nu”,
când te exprimi,
când ieși din rol…

apare vinovăția.

Nu pentru că ai greșit.
Ci pentru că ceva vechi în tine spune:
„așa riști să pierzi iubirea.”

Și atunci… te întorci împotriva ta.

Asta e autorespingerea.

Vindecarea începe când poți să vezi vinovăția nu ca adevăr,
ci ca un mecanism vechi de supraviețuire.

04/04/2026

Nu e despre cât de mult iubești.
E despre cât de mult te pierzi în asta.

Limerența te face să simți intens, dar și instabil.
Te ține în așteptare, în analiză, în „oare ce înseamnă asta?”.
Îți dă momente de euforie… și apoi căderi.

Și fără să-ți dai seama, ajungi să depinzi de un răspuns, de un mesaj, de o validare.

Vindecarea nu vine când te alege cineva.
Vine când nu mai ai nevoie de asta ca să fii ok.

Când poți să simți dorul fără să te agăți de el.
Când începi să vezi realitatea, nu doar potențialul.
Când alegi ce e sănătos pentru tine, nu doar ce te activează.

Asta nu e despre a simți mai puțin.
E despre a nu te mai pierde în ce simți.

02/04/2026

Despre relatii si conflicte e postarea de azi. 🌷

Si despre lumea interioara a fiecaruia, acea parte din noi care nu se vede, dar unde se petrece cam tot. 🧐

Si cu cat e mai ascunsa, cu atat va fi mai greu sa avem relatii sanatoase. Pentru ca ceilalti nu stiu prin ce trecem decat daca le spunem noi. 🫣

Si uneori nu putem spune pentru ca nu stim cum. Sau ne e frica. Sau rusine. 😶‍🌫️

Am multi clienti in terapie care imi spun: nu am vorbit despre asta cu nimeni.

Iar capacitatea de a face teorii despre mintea altcuiva, adica sa incercarea de a intelege cm gandeste celalalt e mult mai accesibila daca esti conectat cu tine. 📶
Adica sa iti vezi lumea interioara. 🌌
Sa o simti, sa o accepti. 🤗
Si sa poti vorbi despre ea. ❤️

29/03/2026

Tu ce crezi?

16/02/2026

01/02/2026

Analizez și comentez pe baza unei ședințe de psihoterapie din online aspecte din tulburarea de personalitate narcisistă.

Voi ce ați observat?

21/01/2026

Cam asa!
Pentru cine nu a avut spatiul sau contextul necesar de a-si da voie sa isi vada vulnerabilitatea, ea pare cel mai aprig dusman. Dar va promit eu ca nu este. Stiu ca e scary af. Dar la final, acceptarea ei duce la întregirea Sinelui. O viata mai libera si fara presiunea constanta sa fii intr-un fel anume

19/01/2026

18/01/2026

Sistemul nervos nu se dereglează doar din evenimente mari și dramatice. De cele mai multe ori, oboseala, anxietatea și iritabilitatea apar din lucruri mărunte, repetate zi de zi, aproape fără să ne dăm seama.

Graba constantă este unul dintre cei mai puternici factori de stres. Când alergăm de la o activitate la alta, fără pauze, fără momente de liniște, corpul primește mesajul că este mereu în pericol. Inima bate mai repede, respirația devine superficială, iar mintea rămâne într-o stare de alertă continuă. Chiar dacă nu există un pericol real, organismul reacționează ca și cm ar exista.

La fel se întâmplă și când sărim peste mese. Nemâncatul nu este doar o problemă de energie fizică. Creierul are nevoie de combustibil pentru a funcționa corect. Când îi lipsește hrana, apar stări de slăbiciune, nervozitate, dificultăți de concentrare. Mulți oameni observă că devin mai neliniștiți sau mai sensibili emoțional atunci când nu au mâncat de multe ore.

Somnul insuficient completează cercul vicios. O noapte pierdută pare ceva banal, dar nopțile pierdute la rând schimbă felul în care sistemul nervos gestionează stresul. Fără odihnă, corpul nu mai reușește să se regleze. Orice problemă mică pare mai mare, iar răbdarea devine tot mai scurtă.
Toate aceste obiceiuri par neînsemnate luate separat. Cinci minute în plus de grabă, o masă amânată, o oră mai puțin de somn. Însă, adunate pe termen lung, ele creează o presiune constantă asupra sistemului nervos. Corpul nu are buton de resetare rapidă. El funcționează după ritmuri și rutine, iar când acestea sunt haotice, echilibrul interior se pierde.

Reglarea începe tot din lucruri mici. O pauză de respirație între activități, un program mai stabil de masă, câteva minute în plus de odihnă. Gesturi simple, dar făcute consecvent. Sistemul nervos răspunde bine la grijă și la regularitate. Nu are nevoie de soluții complicate, ci de puțină atenție zilnică.

În fond, felul în care trăim fiecare zi modelează felul în care ne simțim. Iar liniștea nu apare dintr-o schimbare spectaculoasă, ci din multe alegeri mărunte, repetate cu răbdare.

16/01/2026

🧠 Gândire matură vs. gândire catastrofală

(sau: ce se întâmplă în capul nostru când lucrurile o iau razna)

Gândirea catastrofală e ca acel prieten dramatic care, când întârzii 5 minute, deja crede că ai dispărut într-o misiune secretă în America de Sud.
Mintea vede un mesaj necitit și zice:
„Gata. S-a supărat. Nu mai vorbim. Am stricat tot.”

Meanwhile, gândirea matură stă pe canapea, bea o cafea și zice:
„Stai un pic. Poate e ocupat. Poate conduce. Poate… viața.”

Diferența dintre ele nu e inteligența.
E reglarea emoțională.

Gândirea catastrofală apare când emoția conduce mașina:
frica, anxietatea, rușinea – ele sunt la volan, iar logica e legată în portbagaj.

Gândirea matură e când reușești să spui:
„Ok, sunt activat emoțional, dar hai să nu declar Apocalipsa după primele 2 secunde.”

Gândirea matură nu înseamnă că nu te sperii.
Înseamnă că nu îți construiești un film Netflix întreg dintr-o singură scenă.

Catastrofal:

„Am greșit un email → o să mă dea afară → o să ajung pe stradă → viața mea s-a terminat.”

Matur:

„Am greșit un email. O să îl corectez. Oamenii greșesc. End of story.”

Gândirea matură e plictisitoare, sincer.
Nu are suspans. Nu are dramă. Nu are muzică de film.

Dar are ceva foarte sexy: pace.

Și, foarte important — gândirea matură se învață.
Nu e talent. E antrenament.

Data viitoare când mintea începe cu
„Vai, e groaznic, e dezastru, e sfârșitul…”
poți răspunde calm:
„Mersi de opinie, dar hai să vedem ce știm sigur.”

Asta e gândire matură:
nu neagă emoția,
dar nici nu o lasă să conducă toată povestea.

13/01/2026

Comparatia, acest sport national, este de fapt un mod de auto-respingere.

Iluzia pe care se bazează e ca suntem toti identici. Nu suntem. Suntem egali, dar nu identici.