Cabinet consiliere psihologica si psihoterapie Petruta Stoica

21/03/2025

intern # a stii #
Ce stim si alegem sa nu stim? Ce s-ar intampla daca am stii?
A te apropia de ceva ce e bine pastrat intr o forma de nestiut e ca o amenintare, sau poate ca ceva imoral, incorect, ceva ce nu e bun si in consecinta nu ar trebui sa fie asa.
Adevarul ameninta structura pe care am construit o ca sa supravietuim, dar blocarea lui in subteran doare in alte moduri si aproape intotdeauna impiedica schimbarea.
Vrem sa fim buni, onesti vrem sa fim conformi.
Ca sa poti sa fi bun cumva ar trebui sa poti sa stii cat de rau esti.
Ca sa poti sa oferi ,ar trebui sa poti sa cunosti masura a ceea ce nu poti sa dai.
Ca poti sa iubesti ar trebui sa stii cat de mult poti sa urasti.

24/01/2025

,,Draga prietena, atunci cand veti reusi sa tratati ,, copilarescul din copil,, astfel incat sa fie conservat ,,copilul din adult,, , cand veti intelege sa mentineti simtul miraculosului in perimetrul naturalului., fara a lasa sa invadeze supranaturalul, cand copilul dvs va iubi binele si frumosul din dorinta de a se bucura de ele, veti purta coroana stralucitoare a maternitatii ale carei raze vor lumina pe copilul dvs intreaga viata.,,
Wilhelm Stekel- Recomandari psihanalitice pentru mame

si copii #

28/08/2024

https://www.youtube.com/watch?v=nf813Mxpg2A

Profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, Dr. Lavinia Bârlogeanu este (din nou) invit...

16/08/2024

,,Ce îi dă formă creierului nostru? Experienţa. Chiar şi la bătrâneţe, experienţele noastre schimbă, de fapt, structura fizică a creierului. Când trecem printr-o experienţă, celulele creierului - numite neuroni - devin active, sau se „activează”. Creierul are o sută de miliarde de neuroni, fiecare cu o medie de zece mii de conexiuni către alţi neuroni. Căile prin care sunt activate diferitele circuite din creier determină natura activităţii noastre mentale, variind de la percepţia sunetelor sau a imaginilor, la gândirea şi la raţionamentul mai abstract. Atunci când neuronii se activează împreună, formează noi conexiuni între ei. În timp, conexiunile care rezultă duc la o „refacere a traseelor neuronale”, în creier. Aceasta este o veste incredibil de interesantă. Înseamnă că nu suntem ţinuţi în captivitate pentru restul vieţii, de către modul în care creierul funcţionează în acest moment - putem, efectiv, să refacem traseele neuronale,în aşa fel încât să fim mai sănătoşi şi mai fericiţi. Acest lucru este adevărat nu numai pentru copii şi adolescenţi, dar şi pentru fiecare dintre noi, pe întreaga durată de viaţă.,,
Daniel Siegel – Creierul copilului tau

07/06/2024

💜 I have to unlearn all of these!
My parents didn’t get this memo! 💜

03/04/2024

Metodele părinţilor de a-şi ajuta copiii trebuie să ţină cont de dezvoltarea fiecărui copil şi de echipamentul lui mental din fiecare etapă.
Anxietăţile copilului de doi ani nu sunt aceleaşi cu anxietăJile copilului de cinci ani.
Chiar dacă sub pat se ascunde acelaşi crocodil de la vârsta de doi ani a copilului până la cinci ani, crocodilul copilului de doi ani nu este aceeaşi fiară cu crocodilul copilului de cinci ani - din punct de vedere psihologic. EI a avut ocazia să creasca odată cu copilul şi este mult mai complex după trei ani petrecuţi sub pat, decât a fost în ziua în care s-a instalat acolo.
Mai mult, ceea ce faceti cu crocodilul când băieţelul are doi ani nu este ceea ce faceti cu el atunci când copilul are cinci ani. Copilul de doi ani nu vorbeşte prea bine si ne creeaza alte dificultăfi, pentru că el este convins că sub pat se află un crocodil.
Copilul de cinci ani, pe de altă parte, poate discuta despre problema crocodilului şi are in plus avantajul că nu prea crede că acolo se află un crocodil.
# anxietate # monstrul de sub pat

02/04/2024

Oamenii vin la terapie cu diverse cereri, dar in esenta cererea lor este de a-si alina suferinta. Ei nu se mai pot raporta la valorile familiale sau culturale pe care le simt distructive , nu se mai mai pot adapta, sunt in dizarmonine cu ei insasi si cu ceilalti.
Cu toate acestea prin simplul fapt de a cere ajutor exista cumva confirmarea ca in interiorul lor mai exista un mic nucleu de viata care se revolta impotriva falsitatii propriei vieti. Acest nucleu de sanatate, care desi este blocat, tanjeste d**a intimitate.
Conceptul de vindecare are mai degraba o conotatie medicala, si este din ce in ce mai rar folosit in psihoterapie. Ceea ce doreste intr-un proces terapeutic este de se reinstaura sponteneitatea si reconstrui sentimentul de incredere prin sfarmarea lenta a sentimentului de grandoare, prin descarcarea treptata a furiei, prin modelarea unui mod mai sanatos de a relationa. Redobandirea abilitatii de a avea incredere duce la revitalizarea legaturilor afective.

29/03/2024

25/03/2024

,,Calitatea fundamentală a inteligenţei umane derivă din cunoaşterea a sinelui, care este separat şi dis
tinct de lumea obiectivă. Copilul mic, undeva pana la varsta de 5, 6 ani nu are mijloace prin care să dobândească o cunoaştere a cauzelor şi evenimentelor din lumea exterioară, atâta timp cât el considera actiunile şi gândurile lui a fi cauza tuturor lucrurilor. Copilul care crede, aşa cm face cel ce abia învaţă să meargă, că el a făcut omuletii aceia, bărbaţi şi femei, să iasă din televizor, nu va putea dobândi nici cea mai elementară noţiune despre instrumentul cunoscut ca televiziune sau despre mijloacele prin care sunt transmise aceste imagini. Copilul care crede că tunetul este acelaşi lucru cu propria supărare nu poate face deocamdat descoperiri despre cauzele tunetului. Copilul care nu ştie că sinele său este separat de alte persoane şi de sinele fiecăreia dintre acestea va confunda propriile motive cu motivele altora şi va atribui gândurile sale altor oameni (aşa cm vedem la vârsta la care copilul inviţă mersul). De aceea cunoaşterea lui despre lumea oamenilor este distorsionată. Pe de altă parte, copilul care incă nu ştie că, in pofida sinelui separate şi distinct, este la fel cu celelalte fiinţe umane, nu dispune încă de baza inteligenţei sociale care ne cere fiecaruia să ne punem in locul celorlalţi, să ne identificăm cu ceilalţi, pentru a trăi ca membri ai aceleiaşi societăţi.,,