Consiliere familiala si de cuplu- CIP Ciupercă Niculina

Consiliere familiala si de cuplu- CIP Ciupercă Niculina Consilierea familiala si de cuplu-un factor de echilibru in aceste timpuri problematice De ce consiliere familiala si de cuplu?

Argumente

O vizita la terapeut sau consilier in momente importante ale cuplurilor : inainte de a spune ,,da"(consiliere premaritala), cand se hotarasc sa aiba un copil, in etapa cu copii mici, apoi cu copii adolescenti,etc.ar preintampina multe probleme. Pentru ca fiecare vine cu anumite patternuri din familia de origine, fiecare vede lucrurile in felul sau in ceea ce priveste relatia de cuplu,

problemele familiei, educatia copiilor, relatia cu familia de origine, cu prieteni si cunoscuti . O problema deja ivita provoaca multa suferinta, uneori ce poate avea urmari pe termen lung. Inchipuiti-va ca pe una din maini ati lipi mai multe straturi de leucoplast . Cand il desfaceti trebuie sa va straduiti ceva timp sa stergeti urmele lasate de acesta . Romanii, in special tinerii au inceput sa constientizeze importanta terapiei de familie. Mie imi vin in cabinet si tineri care aparent nu au nici o problema, dar vor sa fie ajutati sa se cunoasca mai bine, sa-l inteleaga pe celalalt , sa constientizeze fiecare pas pe drumul pe care au pornit, sa invete sa comunice mai bine, sa nu se blocheze reciproc din punct de vedere emotional sau cognitiv. Terapia de cuplu si famile se bazeaza pe conceptul de coevolutie, pentru ca cei doi trebuie sa evolueze impreuna, sa incerce sa faca aceeasi pasi ca relatia sa mearga bine. Mi-au venit cupluri care nici dupa 10-20 de ani de casatorie nu se cunosteau indeajuns, fiecare neintelegand ce-l deranja pe celalalt . Nu todeauna ce ai invatat in familia de origine merge in familia actuala. Sa nu uitam ca pentru orice aparat electrocasnic primesti instructiuni de folosinta. Pana inveti sa traiesti in cuplu trece ceva vreme, in care constient sau nu, faci greseli care de multe ori dor. De aceea eu sustin ca o vizita la terapeut inainte de a face primul pas e benefica pentru ambii parteneri . Daca nu ati facut-o atunci, ori de cate ori aveti impresia ca lucrurile scapa de sub control, incearcati sa comunicati, sa intelegeti ce se intampla si ce va doriti cu adevarat si daca totusi lucrurile nu se rezolva in interesul ambilor parteneri, terapeutul va poate ajuta sa intelegeti unde ati gresit. Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist Familie-Cuplu
Cabinet individual de psihologie,str. Nicolae Oncescu, nr.4, Bl.100, etaj 2 ap.14 Crangasi)
Telefon 0724878966

CONSILIEREA DE CUPLU - O ALTERNATIVĂ LA DIVORȚ  Înainte de-a vă gândi să divortati, faceti o analiză si  identificati ca...
04/11/2024

CONSILIEREA DE CUPLU - O ALTERNATIVĂ LA DIVORȚ
Înainte de-a vă gândi să divortati, faceti o analiză si identificati cauzele esecului din relatie.
Dacă veti gasi cauze printre cele de mai jos, încercati să le remediati cu ajutorul unui consilier de cuplu:
- unul dintre parteneri se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb;
- pasivitatea excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;
- când unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;
- neluarea în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;
- mentalitatea că femeia trebuie să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei, fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;
- suprimarea libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;
- incompatibilitatea dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);
- diferenţele înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;
- greşeala pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi demonstreză dragostea pentru soţie. Fals! Ele au nevoie să li se spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute la nevoie.
- nevoile diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;
incapacitatea sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;
lipsa de control la mânie;
- convingerea iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate şi o sensibilitate excesivă;
- teama de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi inferioritate a unui partener.
Poate vă ajută să vă puneţi şi următoarele întrebări (după I.G. Fodor):
Ce vreau de la relaţia mea actuală? Care sunt zonele de nemulţumire, de insatisfacţie în relaţia pe care o am în momentul de faţă? Ştiu clar ce anume îmi doresc de la partenerul meu?
Cum exprim ce anume vreau de la relaţia mea actuală? Am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau şi ce-mi doresc de la relaţia noastră?
Pot să apreciez dacă partenerul meu aude ceea ce îi spun? Este partenerul meu capabil să raspundă nevoilor mele, sa înţeleaga situaţia din punctul meu de vedere? Este partenerul meu capabil să se schimbe
Sunt oare conştient de faptul că anumite comportamente ale mele (pattern-uri comportamentale recurente) contribuie la apariţia unor situaţi conflictuale în relaţia noastră? Cât de mult contribui eu însumi la crearea acestor situaţii şi cât de mult contribuie partenerul meu? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situaţii conflictuale?
Care sunt dorinţele/ aşteptările mele prioritare de la această relaţie şi care sunt cele secundare? Ce anume obţin de la o relaţie care îmi împlineşte aceste dorinţe/ aşteptări? Oare nu aştept prea mult? Oare nu mă concentrez prea mult pe ceea ce nu am în relaţia noastră şi pierd din vedere tocmai ceea ce am în această relaţie?
Care sunt trăsăturile unice şi specifice ale comportamentul sexual masculin şi feminin?
Care sunt modelele de relaţionare din copilarie cu care vin în actuala mea relaţie? Nu cumva am tendinţa de a mă comporta cu partenerul meu în aceeaşi manieră în care mă comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu?
În ce mod vreau ca partenerul meu să se schimbe? În ce mod contribui eu însumi la incapacitatea partenerului meu de a se schimba? Cum anume contribui eu însumi la crearea situaţiilor noastre conflictuale (mă retrag în mine însumi, stau supărat, izbucnesc în scandal etc.)?
Dacă decid că partenerul meu este incapabil să se schimbe, că actuala mea relaţie nu îmi mai satisface dorinţele/ aşteptările mele prioritare şi că nu există o soluţie de a repara situaţia, sunt capabil să mă despart de partenerul meu?
Cum voi face faţă separării şi cm voi aborda conflictul legat de ideea luării unei decizii corecte?
Pot să spun „La revedere”? Ce-mi mai doresc încă de la partenerul meu?
Sunt capabil să fiu singur?
Cum voi proceda pentru a găsi o nouă relaţie?
Când voi întâlni o altă persoană, cm îmi voi da seama dacă va fi capabilă să-mi împlinească dorinţele/ aşteptările? Oare nu voi repeta vechile mele pattern-uri şi aşteptări în relaţiile mele ulterioare?
E bine ca în timpul analizei să vă gândiţi şi la următoarele:
– Care sunt avantajele şi dezavantajele care ar putea apărea in urma divorţului?
– Care este pretul platit pentru alegerea mea?
– Daca voi ajunge la divorţ, ce se va petrece in continuare? Care sunt efectele pe termen lung?
Nu uitaţi !
Consilierea de cuplu poate fi o alternativă la divorţ.

Suferinţa după o decepţie în dragosteDespărţirea de o fiinţă dragă  provoacă totdeauna suferinţă, indiferent dacă eşti c...
17/10/2024

Suferinţa după o decepţie în dragoste

Despărţirea de o fiinţă dragă provoacă totdeauna suferinţă, indiferent dacă eşti cea care iniţiază ruptura, sau cea care este abandonată.
Etapele prin care treci de la momentul separării şi până când reuşeşti să accepţi că nu mai eşti împreună cu persoana în care îţi pusesei atâtea speranţe, pot fi comparate cu acelea trăite cu ocazia morţii unei fiinţe dragi, sau cu pierderea unui obiect de care erai ataşată foarte mult.
Dacă pentru cea care iniţiază despărţirea suferinţa începe cu mult înainte de momentul iniţierii, pentru persoana abandonată suferinţa începe odată cu anunţul rupturii, care poate fi un adevărat şoc dacă aceasta nu a luat în seamă semnalele de avertizare.

Negarea sau refuzarea realităţii

Această etapă poate dura pentru Iniţiatoare mai multe luni sau chiar ani, pentru că la început refuză să creadă că partenerul ales nu-i cel potrivit pentru ea, că speranţele puse în relaţie se năruie, că nu mai are capacitatea să reînoiască pasiunea de la început.
Persoana abandonată primeşte decizia partenerului cu neîncredere, are impresia la început că-i o glumă proastă, apoi simte că-şi pierde echilibrul, că totul se năruie în jurul ei, nu-şi poate stopa automat sentimentele pentru persoana iubită, refuză să creadă că va fi abandonată. Odată instalată realitatea pierderii, suferinţa creşte în intensitate.

Furia şi vinovăţia

Şi această etapă e trăită diferit de Iniţiatoare şi de Abandonată. În timp ce prima trăieşte un amestec de vinovăţie, furie, confuzie, îndoială şi frustrare înainte de a lua decizia finală, Abandonata trăieşte un şoc al rupturii, apoi devine furioasă, ţipă la partener, ajunge chiar să-l lovească, pentru că nu înţelege ce a putu să facă să-i piardă iubirea acestuia. Primele impulsuri sunt de răzbunare, poate adopta comportamente pe care ulterior le regretă. Trăieşte un sentiment de respingere şi devalorizare, care duce de la comportamente de seducţie la agesivitate, critici şi judecăţi negative la adresa partenerului, sau a propriei persoane.

Negocierea
Este o etapă de negocieri, tocmeli, sau chiar şantaje.
Iniţiatoarea o face cu ea însăşi (încercând să se convingă să se resemneze cu situaţia, că şi alt partener ar putea fi la fel, că poate acesta se va schimba şi va deveni cel pe care şi l-a dorit, etc.), sau poate vorbi cu prietenii sau părinţii, fără ştirea partenerului.
Abandonata are un comportament ambivalent: uneori încearcă să schimbe decizia partenerului, făcând orice ca acesta să rămână, alteori îl ameninţă că va plăti pentru ce-i face acum. Pentru a-l ţine lângă ea poate face promisiuni să se schimbe, sau recurge la terapie de cuplu pentru a revigora relaţia.

Depresia
Este o fază caracterizată printr-o mare tristeţe, îndoieli, disperare, angoasă şi diferite simptome fizice şi psihologice.
Iniţiatoarea trăieşte aceste momente înainte de a-şi comunica decizia, perioadă în care se închide în sine, îşi pune o mulţime de întrebări, uneori este tensionată, plânge, este frustrată că renunţă la un vis în care a crezut, se simte epuizată, îşi pierde apetitul, are dificultăţi de concentrare, îi scade interesul faţă de muncă sau de lucrurile care-i făceau plăcere.
Abandonata cade în depresie când a ajuns la concluzia că a încercat toate modalităţile să-şi salveze relaţia, dar totul a fost în zadar. Epuizată, trăieşte cu o mai mare intensitate toate simptomele trăite de Iniţiatoare, însoţite uneori de gânduri sinucigaşe şi chiar de treceri la fapte, îi scade stima de sine şi încrederea în propria persoană. Îşi pune obsesiv întrebarea”De ce”(de ce i s-au întâmplat lucrurile acestea, de ce a fost părăsită, de ce nu i s-a răspuns cu iubire la sentimentele ei, etc) care-i consumă toată energia şi-i agravează depresia.

Acceptarea

Pentru Inţiatoare momentul acceptării survine atunci când îşi percepe anunţul deciziei ca pe o eliberare, ca pe începutul unei vieţi noi, în care îşi poate clădi visele a căror realizare nu a fost posibilă în relaţia respectivă.
Pentru Abandonată, acceptarea poate veni mult mai târziu, pentru cele dependente afectiv, depresia le poate marca întreaga viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru faptul că persoanele dependente îşi construiesc respectul pentru propria persoană pe iubirea şi susţinerea celorlalţi. Până la acceptarea finală, doliul se poate întinde pe o perioadă de 2-5 ani, dar sunt şi cazuri patologice în care cea părăsită nutreşte speranţa că într-o bună zi partenerul se va întoarce spăşit, realizând ce a pierdut.
Persoanele mai puţin dependente, se obişnuiesc mai repede cu despărţirea, pentru ele perioada de doliu durând între trei şi şase luni. Până la acceptare, trec printr-o fază de resemnare, în care deşi sunt triste pentru cele întâmplate, încet, încet îşi regăsesc pacea interioară şi-şi recâştigă capacitatea de funcţionare.

Aceste etape nu sunt trăite la fel de toate persoanele, pentru că fiecare persoană e unică, iar modul de acţiune al fiecăreia depinde de personalitatea şi caracterul acesteia.
Sunt cazuri când Iniţiatoarea hotărăşte să mai dea o şansă relaţiei şi se întoarce să verifice dacă mai poate reconstrui relaţia, sau Abandonata poate suferi recăderi atunci când toţi din jurul ei credeau că şi-a revenit.
Uneori etapele sunt trăite în paralel. Unele persoane îşi revin mai repede după o dezamăgire amoroasă, altele au nevoie de mult timp pentru a se regăsi.

În toate cazurile sprijinul unui psiholog poate fi benefic pentru a-ţi diminua suferinţa, iar în cel mai fericit caz te poate ajuta să descoperi ce anume nu funcţiona în relaţie, ce anume a dus la decepţia ta sau a partenerului, cm să-ţi reconstruieşti relaţia aşa cm îţi doreşti, făcând astfel dintr-o relaţie disfuncţională una mai puternică şi mai durabilă.

Sper că v-am mai dat o temă de gândire.
Să vă fie de folos!
Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist,Familie-Cuplu

Bibliografie:

Yvon Dallaire- Cum să te vindeci după o decepţie în dragoste, C.N.I. „Coresi” S.A.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
17:00 - 21:00
Tuesday 09:00 - 17:00
17:00 - 21:00
Wednesday 09:00 - 17:00
17:00 - 21:00
Thursday 09:00 - 17:00
17:00 - 21:00
Friday 09:00 - 21:00
Saturday 09:00 - 17:00
17:00 - 21:00
Sunday 09:00 - 20:00

Telephone

+40724878966

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Consiliere familiala si de cuplu- CIP Ciupercă Niculina posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Consiliere familiala si de cuplu- CIP Ciupercă Niculina:

Share