Psiholog Gabriela Vitikan

24/02/2026

De foarte multe ori mamele ma intreaba cu exasperare, de ce copilul se comporta adecvat la gradinita, la scoala, cu tatal sau in alte interactiuni si cand se afla in prezenta lor, copilul se dezlantuie, face tantrumuri, crize de plans, devine prea surescitat si de nestapanit.

Si de cele mai multe ori se invinovatesc ca nu sunt mame bune, ca nu fac ce trebuie; si nu vad nici o explicatie sau solutie.

Poate, intr-adevar, fi vorba despre a-i acorda atentia de care are nevoie, despre a pune limite si a crea un mediu de crestere previzibil, structurat, cu reguli clare, mentinute cu consecventa de catre toti membrii familiei.

Dar sunt cazuri in care [...] continuarea pe blog, link în primul comentariu ⬇️

16/02/2026

Există o formă de oboseală care nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem în mod obișnuit. Este acea epuizare care nu se vindecă prin somn, ci prin sens, și care apare
atunci când viața unui părinte devine o jertfă prelungită pe altarul unei nevoi care nu se mai termină.
Când îngrijești un copil cu o dizabilitate, fie ea medicală sau mentală, efortul depus nu se măsoară doExistă o formă de oboseală care nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem în mod obișnuit. Este acea epuizare care nu se vindecă prin somn, ci prin sens, și care apare
atunci când viața unui părinte devine o jertfă prelungită pe altarul unei nevoi care nu se mai termină.

Când îngrijești un copil cu o dizabilitate, fie ea medicală sau mentală, efortul depus nu se măsoară doar în ore de veghe, ci în greutatea psihică a unei responsabilități care solicită părintele cât pentru trei vieți la un loc.

În primii ani, adrenalina începutului și speranța fragilă a recuperării funcționează ca un motor silențios. Părintele învață să se lase pe sine deoparte, să își pună propriile dorințe în așteptare și să devină un instrument perfect de reglare pentru nevoile celuilalt.
Problema apare odată cu trecerea timpului, când acest mecanism de compensare începe să dea semne de uzură.
Energia se erodează nu pentru că dragostea s-ar fi împuținat, ci pentru că
ar în ore de veghe, ci în greutatea psihică a unei responsabilități care solicită părintele cât pentru trei vieți la un loc.

În primii ani, adrenalina începutului și speranța fragilă a recuperării funcționează ca un motor silențios.

Părintele învață să se lase pe sine deoparte, să își pună propriile dorințe în așteptare și să devină un instrument perfect de reglare pentru nevoile celuilalt.
Problema apare odată cu trecerea timpului, când acest mecanism de compensare începe să dea semne de uzură.

Energia se erodează nu pentru că dragostea s-ar fi împuținat, ci pentru că [...] continuarea pe blog, link în primul comentariu. ⬇️

08/01/2026

Ianuarie este, pentru mulți, un spațiu de suspendare. Între ce a fost și ce „ar trebui” să fie.
Un timp aparent al începuturilor, dar trăit adesea ca o zonă de gol, de încetinire, de lipsă de sens.

După agitația sărbătorilor, rămâne uneori un rest greu de dus: o tăcere interioară, o oboseală veche, o tristețe difuză care nu poate fi pusă ușor în cuvinte.

Uneori, ceea ce numim „depresie de început de an” nu este o stare nouă, ci una care se suprapune peste ceva ce exista deja în noi, o oboseală emoțională acumulată, o durere veche, neadusă încă în cuvinte. Ianuarie doar o face mai vizibilă.

Pentru mulți, această stare se reactivează și prin contactul cu familia sau cu familia extinsă.

Întrebările insistente, comparațiile, judecățile subtile sau explicite („de ce nu ai făcut…?”, „alții au reușit…”, „încă ești în același loc?”) pot apăsa pe răni vechi și pot reactiva rușinea, sentimentul de eșec, vinovăția sau neputința.

Uneori, aceste interacțiuni funcționează ca o oglindă dureroasă a stagnării percepute;

alteori, pot deschide conștientizări care dor, dar totodată invită la mișcare, la întrebarea: „Ce anume mă ține, de fapt, pe loc?”

Citeşte articolul pe blog, link în primul comentariu ⬇️

Cabinet individual de psihologie. Evaluare psihologica, Consiliere, Psihoterapie psihanalitica

06/01/2026

Descoperă comportamentele care pot semnala nevoia unei evaluări psihiatrice la copilul de vârstă școlară. Perioada dintre 6 și 14 ani este una esențială în dezvoltarea copilului. Învață să relaționeze cu colegii, să respecte reguli și să facă față emoțiilor mai complexe. Totuș...