Anca Popa Psiholog

31/12/2025

Dragi prieteni,
La trecerea în Noul An, vă doresc să pășiți înainte cu mai multă blândețe față de voi înșivă. Să fie un an în care vă ascultați mai atent nevoile, vă onorați și vă permiteți să creșteți în ritmul vostru.
Vă doresc relații mai conștiente, momente de claritate și curajul de a face alegeri care vă aduc liniște interioară. Fie ca anul care vine să fie despre reconectare, echilibru și pași mici, dar autentici, spre viața trăită cu sens.
La mulți ani cu prezență, speranță și încredere în voi!🤗🤗🤗😘😘😘

18/11/2025

18/11/2025

COPILUL CARE SE SIMTE SINGUR LÂNGĂ PĂRINȚII LUI: O FORMĂ INVIZIBILĂ DE DECONECTARE EMOȚIONALĂ

În practica psihologică, întâlnim frecvent o situație paradoxală: copilul care se simte singur, deși trăiește într-un mediu familial în care părinții sunt prezenți fizic, iubitori și implicați. Această singurătate nu este legată de prezența fizică, ci de lipsa prezenței emoționale – un element esențial pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului. Mulți părinți își iubesc profund copiii, însă ritmul alert al vieții, stresul și presiunea responsabilităților reduc disponibilitatea emoțională. Deconectarea apare astfel treptat, subtil și adesea neobservată.
Cum se manifestă copilul care se simte singur, deși este „în familie”?
1. Retragerea socială și emoțională
Copilul devine tăcut, evită dialogul și preferă să petreacă timp singur. Nu pentru că nu ar vrea să se conecteze, ci pentru că simte că nu există un spațiu real pentru emoțiile lui.
2. Comportamente de agățare
Necesitatea crescută de apropiere fizică sau atenție apare atunci când copilul se simte nesigur sau deconectat. Nu este răsfăț, ci o nevoie emoțională neîmplinită.
3. Iritabilitate și frustrare
Copilul poate deveni agitat, impulsiv sau „dificil”. Comportamentul este adesea limbajul emoțiilor pe care nu le poate exprima verbal.
4. Nevoia excesivă de validare
Copilul caută constant aprobare, se teme de greșeli și devine anxios. Lipsa conectării îl face să caute confirmare externă pentru a simți că este important.

5. Simptome somatice
Dureri de burtă, dureri de cap, tulburări ale somnului – corpul exprimă tensiunea emoțională neprocesată.
De ce apare această singurătate emoțională?
Este important de subliniat că această formă de singurătate nu apare din lipsă de iubire, ci din lipsă de conectare activă și consecventă.
Cauzele cele mai întâlnite includ:
• Suprasolicitarea și stresul parental
Părinții sunt fizic prezenți, dar psihic epuizați, iar copilul percepe această indisponibilitate.
• Prioritizarea constantă a sarcinilor în detrimentul conectării
Rutinele, responsabilitățile și graba zilnică reduc spațiul pentru interacțiuni emoționale autentice.
• Dificultăți emoționale personale ale părintelui
Un adult anxios, deprimat sau copleșit are dificultăți în a oferi copilului o oglindă emoțională stabilă.
• Modele intergeneraționale
Mulți părinți nu au experimentat conectarea emoțională în propria copilărie, ceea ce face dificilă replicarea acesteia.
Ce înseamnă, de fapt, prezența emoțională?
Prezența emoțională înseamnă capacitatea de a fi:
- Atent (fără distrageri)
- Reglat emoțional (disponibil, calm)
- Curios față de lumea interioară a copilului
- Responsiv (adaptat la nevoile copilului)
- Predictibil (consecvent în reacții)
Copilul are nevoie de un adult în care să poată găsi stabilitate, nu perfecțiune.
Consecințele pe termen lung ale deconectării emoționale
Dacă singurătatea emoțională persistă, poate influența:
• Capacitatea de reglare emoțională
Copilul devine adultul care nu își recunoaște sau exprimă adecvat emoțiile.
• Stima de sine
Simțindu-se invizibil, copilul poate interioriza ideea că nu este suficient de valoros.
• Relațiile viitoare
Poate căuta validare excesivă sau dimpotrivă, poate evita apropierea emoțională de teama respingerii.
• Vulnerabilitatea la anxietate și depresie
Cum putem repara și preveni această deconectare?
Relația cu copilul este profund rezilientă și poate fi reconstruită prin pași mici și consecvenți:
1. 10–15 minute de „timp special” pe zi
Un interval scurt în care părintele este complet prezent și urmează inițiativa copilului.
2. Validarea emoțiilor copilului
„Văd că ești supărat.”
„Ai avut nevoie de mine și nu am fost disponibil, îmi pare rău.”

3. Repararea rupturilor
„Îmi pare rău că am ridicat tonul. Nu avea legătură cu tine.”
4. Atenție la semnalele nonverbale
Comportamentul și expresiile copilului oferă indicii importante.
5. Renunțarea la alte activități în momentele de conectare
Conectarea reală necesită atenție deplină.
Un mesaj pentru părinți
Dacă observi că uneori copilul tău s-a simțit singur în prezența ta, acest lucru nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ești un părinte conștient, capabil să reflecteze și să repare.
Copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
Au nevoie de părinți disponibili emoțional, capabili să creeze siguranță, stabilitate și conectare.
PREZENȚA TA EMOȚIONALĂ ESTE CEL MAI IMPORTANT DAR PE CARE ÎL POȚI OFERI COPILULUI TĂU.
Anca

Call now to connect with business.

14/11/2025

Tocmai am atins pragul de 100 urmăritori! Vă mulţumesc fiecăruia în parte pentru sprijinul pe care mi l-aţi oferit neîncetat! Nu aş fi reuşit niciodată fără voi. 🙏🤗🎉

14/11/2025

DE CE NU SUNT SIGUR CĂ RELAȚIA MEA ARE UN VIITOR?

De cele mai multe ori, certurile din cuplu nu sunt despre cine a dus gunoiul, cine a uitat să răspundă la un mesaj sau cine vorbește pe un ton nepotrivit. Aceste lucruri sunt doar suprafața. În spate se află emoții, nevoi și vulnerabilități mult mai profunde, formate în ani de experiențe și atașamente.
În realitate, nu ne certăm despre „lucruri”, ci despre ceea ce ce simbolizează ele .
Un mesaj ignorat devine un semn de „nu sunt important”.
O voce ridicată devine o dovadă că „nu sunt în siguranță”.
O promisiune uitată devine „nu mă pot baza pe tine”.
Conflictul este de cele mai multe ori o conversație emoțională mascată în gesturi mărunte.
Ce cred eu că înseamnă ceea ce ai făcut
În orice conflict apare instant un mecanism automat: ceea ce partenerul face (sau nu face) este tradus ca un mesaj despre noi.
Nu reacționăm la fapte, ci la interpretarea pe care o dăm acelor fapte.
De exemplu:
– „Dacă nu răspunde, înseamnă că nu îi pasă.”
– „Dacă ridică tonul, mă respinge.”
– „Dacă uită ceva important pentru mine, sunt pe ultimul loc.”
Aceste interpretări activează ceea ce numim „emoții-ce-înseamnă” — emoții care nu vorbesc despre situația prezentă, ci despre un sens personal pe care îl atașăm situației:
• nu sunt important
• nu sunt văzut
• nu sunt suficient
• nu mă pot baza pe el/ea
Când se activează aceste emoții, nu mai reacționăm la situația reală, reacționăm la o rană veche sau la o frică profundă. De aceea, chiar și un gest mărunt poate deveni scânteia unui conflict intens.
Astfel, conflictul devine un dialog între două răni , nu între două persoane.
Și oricât am încerca să ne explicăm sau să ne apărăm, tensiunea crește pentru că în profunzime încercăm să ne protejăm rănile, nu să atacăm persoana.
Chiar dacă uneori pare greu să înțelegi ce simți sau de ce apar îndoieli, nesiguranța nu este un verdict despre relație, ci o invitație către claritate, vindecare și apropiere. Cu pași mici, cu sinceritate și cu deschidere, orice cuplu poate transforma frica în încredere și distanța în conexiune. Relațiile nu „funcționează” singure—ele se construiesc, zi de zi, de doi oameni care aleg să fie acolo, împreună.
Anca

Call now to connect with business.

12/11/2025

Drumul vindecării nu este drept. Uneori ne rătăcim printre amintiri, alteori găsim lumina printre umbre. Important e să continuăm să mergem.

12/11/2025

Cum gestionăm durerea în perioada de doliu

Durerea pierderii unei persoane dragi nu se poate măsura, compara sau raționaliza. Este una dintre cele mai intense experiențe umane — o ruptură între ceea ce a fost și ceea ce urmează, între iubirea care continuă să existe și absența care doare. Doliu nu înseamnă doar suferința provocată de moartea cuiva apropiat, înseamnă și procesul profund prin care învățăm să trăim altfel, fără acea prezență care ne-a fost cândva sprijin, sens sau echilibru.
Ce se întâmplă în noi atunci când pierdem pe cineva drag
Mintea și corpul nostru reacționează la pierdere ca la un șoc. Uneori negăm realitatea, alteori o retrăim în valuri de durere și revoltă. Apare oboseala, confuzia, insomniile sau senzația că lumea și-a pierdut culoarea. Este firesc — durerea este modul prin care inima noastră încearcă să se repare. A trece prin doliu nu înseamnă a fi „slab” sau „blocată în trecut”, ci a parcurge un proces natural de vindecare emoțională.
Etapele doliului – un proces, nu o linie dreaptă
Specialiștii vorbesc despre etape precum negarea, furia, negocierea, tristețea și acceptarea, însă ele nu vin una după alta ca niște trepte ordonate. În realitate, le trăim amestecat: o zi putem simți pace, iar a doua zi ne cuprinde din nou disperarea. Este important să nu ne judecăm pentru acest du-te-vino emoțional. Vindecarea nu înseamnă uitare, înseamnă învățarea unei noi forme de relație cu absența.
Cum putem gestiona durerea
- Permite-ți să simți. Nu încerca să grăbești procesul sau să “fii tare” pentru ceilalți. Lacrimile, tăcerea, furia, nevoia de singurătate — toate au un rost.
- Caută sprijin emoțional. Doliu devine mai ușor de purtat când este împărtășit. Fie cu un terapeut, un grup de suport sau un prieten care știe să asculte fără judecată.
- Creează ritualuri personale. O lumânare aprinsă, o scrisoare către cel pierdut, o fotografie, o plimbare în locul preferat al persoanei iubite – gesturile mici pot aduce alinare.
- Ai grijă de corpul tău. Durerea emoțională se reflectă în corp. Mâncarea, somnul și mișcarea nu sunt simple rutine, sunt acte de grijă pentru a rămâne conectată la viață.
Vindecarea nu înseamnă să nu mai doară, ci să poți merge mai departe, purtând amintirea într-un loc liniștit din tine.
Cum onorăm memoria celor care nu mai sunt
Când durerea începe să se transforme, putem păstra legătura cu cei pierduți prin gesturi de iubire: un act de bunătate făcut în numele lor, o fotografie așezată cu recunoștință, o poveste spusă mai departe. Iubirea nu se oprește odată cu absența fizică — doar se transformă în amintire, în recunoștință, în tăcerea plină dintre două bătăi de inimă.

În loc de încheiere
Nu există o rețetă universală pentru a trece prin doliu. Există doar propriul nostru ritm, propriul mod de a găsi sens și lumină printre umbre. Durerea nu se vindecă prin negare, ci prin curajul de a o privi cu blândețe. Și, în timp, sufletul învață că iubirea adevărată nu dispare — doar își schimbă forma.

Întrebări de reflecție
1. Ce emoții apar cel mai des în această perioadă și cm le poți primi fără să te judeci?
2. Ce ritualuri personale ți-ar aduce un strop de liniște sau conexiune cu persoana pierdută?
3. Ce ai vrea să-i spui celui plecat, dacă ai avea acum ocazia?
Anca

Call now to connect with business.

10/11/2025

Când ceața ne învață să vedem mai aproape
Diminețile de toamnă cu ceață au un fel aparte de a ne opri.
Ne obligă să încetinim, să fim atenți la pași, la respirație, la ceea ce e imediat în fața noastră.
Nu mai vedem departe — și poate că tocmai asta e bine.
Într-o lume în care suntem mereu chemați să privim mai departe, mai sus, mai mult, ceața ne aduce o lecție blândă:
„Uneori, e suficient să vezi doar pasul următor.”
Când ceața se așază peste oraș, ea nu aduce doar frig, ci și o formă de liniște.
Este o pătură care acoperă gălăgia lumii, lăsând loc șoaptelor interioare.
Poate că nu e o zi pentru planuri mărețe, ci pentru a fi cu tine — în tihnă, cu o cană de ceai.
Uneori, sufletul are nevoie de zile ca aceasta: fără strălucire, fără soare orbitor, doar cu lumină difuză și respirații lente.
Pentru că în ceață nu te mai poți ascunde în agitație.
Ești doar tu, cu tine.
Și dacă asculți cu blândețe, ai să auzi:
„E suficient să fii aici, chiar dacă nu vezi tot drumul.”
Toamna asta, lasă ceața să-ți fie prietenă.
Deși nu vezi totul clar, ești exact acolo unde trebuie.
Frumusețea vieții nu stă în claritate, ci în prezență.
Poate e timpul să te așezi, să tragi aer adânc în piept și să spui:
"Astăzi nu trebuie să strălucesc. Astăzi îmi e de ajuns să fiu."
Anca

Call now to connect with business.

28/10/2025

A trăi bucuria vieții cu libertate și conștiență

A trăi cu adevărat bucuria vieții înseamnă a te deschide către experiență, curiozitate și autenticitate.
Este un act de curaj — curajul de a te descoperi și de a te așeza în centrul propriei existențe, ghidat de o scară de valori care te reprezintă cu adevărat.

Societatea, familia, credințele și mediul în care trăim ne oferă repere, dar vine un moment în care merită să le privești cu sinceritate și să te întrebi:
„Valorile după care trăiesc acum îmi hrănesc bucuria, îmi onorează esența, îmi dau sens?”

Când alegi să-ți definești propria scară de valori — bazată pe iubire, autenticitate, compasiune, libertate și respect — începi să trăiești în acord cu ceea ce e esențial pentru tine.
Fiecare zi devine o oportunitate de a exprima cine ești, nu de a demonstra ceva lumii.
Bucuria vieții devine o stare naturală, un flux care curge firesc prin tine, atunci când acțiunile, gândurile și emoțiile tale sunt în armonie cu valorile tale profunde.

Trăiește plenar, cu inimă deschisă, cu bun-simț și discernământ, dar și cu curajul de a-ți construi propria hartă a vieții.
Când valorile devin un reper viu, nu o listă impusă, viața capătă profunzime, sens și libertate autentică.

Astăzi, privește în tine și întreabă-te:
„Care sunt valorile care îmi dau energie, echilibru și bucurie?”
Scrie-le, rafinează-le, trăiește-le.
Pentru că acolo unde valorile sunt clare, bucuria devine simplă și profundă.

Cum poți descoperi scara ta de valori personală

Descoperirea propriei scări de valori este un proces de conștientizare, reflecție și alegere.
Nu este despre a găsi „valorile corecte”, ci despre a identifica acele repere interioare care te definesc și îți ghidează deciziile.

1. Reflectează la momentele în care te-ai simțit împlinit(ă) și autentic(ă).
Ce anume făceai? Ce valori erau prezente acolo (de exemplu: libertate, iubire, curaj, recunoștință)?

2. Gândește-te la situațiile care te-au tulburat sau ți-au provocat disconfort.
Ce valori au fost „călcate în picioare”? Acolo unde apare suferința, adesea se ascunde o valoare esențială neglijată.

3. Scrie o listă cu 10 valori importante pentru tine, apoi restrânge lista la 5.
Acestea sunt reperele tale de bază — farurile care te pot ghida în orice decizie.

4. Ordonează-le în funcție de importanță și observă cm se reflectă în viața ta de zi cu zi.
Unde trăiești în acord cu ele și unde e nevoie de mai mult echilibru?

Cum poți transforma scara de valori într-un reper viu

O scară de valori devine vie atunci când începi să o exprimi prin alegeri, comportamente și atitudini.

1. Fă-ți un jurnal al valorilor – notează zilnic o acțiune prin care ai trăit o valoare importantă pentru tine.
2. Creează-ți intenții săptămânale legate de valorile tale (ex: „Săptămâna aceasta cultiv recunoștința în fiecare conversație.”)
3. Revizuiește-ți periodic valorile – viața se schimbă, iar conștientizarea te ajută să evoluezi.
4. Înconjoară-te de oameni, activități și medii care hrănesc acele valori – ele vor deveni naturale în viața ta de zi cu zi.
5. Celebrează momentele în care trăiești aliniat(ă) cu valorile tale – bucuria crește atunci când recunoști frumusețea propriului drum.

Anca

20/10/2025

Să începem o nouă săptămână cu atenție la lumea noastră interioară. Fiecare emoție transmite un mesaj valoros, fiecare gând creează direcția, iar fiecare alegere conștientă susține evoluția personală. Claritatea aduce echilibru, iar grija de sine construiește puterea interioară. Să avem o săptămână cu sens, stabilitate emoțională și pași autentici către ceea ce ne dorim!
Anca

19/10/2025

Impactul iubirii asupra psihicului uman
Autor: Psiholog Anca Popa
Website: ancapopapsiholog.ro

Introducere
Iubirea este una dintre cele mai fundamentale și universale experiențe umane. Ea nu se limitează doar la romantism, ci se manifestă în multiple forme: iubirea de sine, iubirea familială, iubirea între prieteni și iubirea romantică. Studiile în psihologie arată că iubirea are un rol esențial în sănătatea mentală și emoțională, influențând modul în care gândim, simțim și ne raportăm la lume.

Din perspectiva psihoterapiei, iubirea este mai mult decât un sentiment – este un factor protector, un catalizator pentru vindecare și o sursă de reziliență emoțională. În acest articol vom explora impactul iubirii asupra psihicului uman, efectele sale benefice, riscurile relațiilor nesănătoase și modalități practice de a cultiva iubirea sănătoasă.

Ce este iubirea din perspectivă psihologică?
Psihologia definește iubirea ca un fenomen complex, format din mai multe componente interconectate:
- Conexiune emoțională: sentimentul de apropiere și încredere reciprocă.
- Angajament: dorința de continuitate și stabilitate în relație.
- Intimitate: deschiderea și vulnerabilitatea care permit exprimarea autentică a emoțiilor.
- Afecțiune: manifestarea concretă a sentimentelor prin gesturi, cuvinte sau acțiuni.

Cum influențează iubirea creierul și emoțiile?
Iubirea activează zone specifice din creier și declanșează eliberarea unor neurotransmițători care reglează starea emoțională:
- Dopamină: creează senzația de plăcere, motivație și satisfacție.
- Oxitocină: cunoscută ca „hormonul atașamentului”, crește încrederea și apropierea emoțională.
- Serotonină: contribuie la stabilitatea emoțională și buna dispoziție.
- Endorfine: reduc percepția durerii și a stresului.
- Adrenalină: intensifică emoțiile și energia resimțită în prezența persoanei iubite.

Beneficiile psihologice ale iubirii
1. Reducerea stresului și anxietății
Persoanele implicate în relații sănătoase prezintă niveluri mai scăzute de cortizol, hormonul stresului.

2. Creșterea rezilienței emoționale
Iubirea oferă sprijin psihic și emoțional în momentele dificile, protejând împotriva depresiei și epuizării emoționale.

3. Dezvoltarea siguranței interioare
Experiența iubirii autentice contribuie la formarea unui sentiment profund de siguranță psihică.

4. Susținerea stimei de sine
A fi iubit și acceptat așa cm ești validează valoarea personală.

5. Efecte pe termen lung
Relațiile de iubire satisfăcătoare sunt asociate cu o viață mai lungă, risc redus de depresie și mai multă satisfacție generală.

Riscurile relațiilor nesănătoase
Iubirea poate fi și dăunătoare dacă se dezvoltă în contexte nesigure sau toxice:
- Iubirea dependentă: bazată pe frică, insecuritate și control.
- Iubirea toxică: manipulare, gelozie excesivă și abuz emoțional.
- Iubirea idealizată: așteptări nerealiste care conduc la dezamăgiri repetate.
- Lipsa iubirii: atașament evitant sau teama de apropiere, care generează izolare emoțională.

Cum cultivăm iubirea sănătoasă?
1. Dezvoltă empatia și ascultarea activă
2. Practică vulnerabilitatea controlată
3. Exprimă aprecierea și recunoștința
4. Comunică deschis nevoile
5. Alege relații bazate pe respect și siguranță
6. Iubește-te pe tine

Întrebări de reflecție
1. Cum mă simt atunci când sunt iubit/ă?
2. Care sunt modalitățile prin care ofer iubire celor din jur?
3. Există relații în viața mea care îmi afectează negativ starea emoțională?
4. Cum pot consolida iubirea de sine în viața mea?
5. Ce gesturi mici de afecțiune pot introduce zilnic pentru a îmbunătăți relațiile mele?

Mini-checklist
- Practic empatia zilnic
- Exprim recunoștința și aprecierea
- Stabilesc limite sănătoase în relații
- Cultiv iubirea de sine
- Aleg relații bazate pe respect și siguranță

Toolbox – 3 exerciții practice
1. Jurnalul recunoștinței
2. Scrisoarea emoțională
3. Reflectarea emoțiilor

Recomandări practice
- Observ tiparele relațiilor mele
- Folosesc tehnici de reglare emoțională
- Particip la grupuri de suport sau terapie
- Educația emoțională continuă
- Investește timp în relația cu tine

Concluzie
Iubirea este mai mult decât un sentiment frumos; este un pilon al sănătății psihice și emoționale.

Call now to connect with business.