Psihoterapie/Logopedie Cristina Isvan

11/04/2026

Una din atitudinile care ne sabotează frecvent sănătatea psihica este lipsa răbdării.
Nu te grabi! Nu lua decizii pripite! Nu trage concluzii fără sa vezi tabloul mai larg! Nu intotdeauna a deține controlul și a acționa prompt este ceea ce ne este necesar.
Uneori e nevoie de spini, pentru a ne bucura de stralucire.
Suferinta poate fi o scoala. Nu e de dorit, dar daca vine, incearca macar sa vezi ce lectie iti transmite!
Așteaptă puțin.. uneori 3 zile sunt suficiente pentru a iti schimba viata.
Sarbatori cu bucurii si pace!

29/03/2026

Ai de-a face cu un narcisist… sau ți s-a spus că TU ești unul?
Poate trăiești lângă cineva care te face să te simți mic, confuz, vinovat…
Sau poate cineva ți-a pus o etichetă care te-a tulburat: „ești narcisist”.
Și nu știi ce să crezi.
Te întrebi:
– „Exagerez eu?”
– „De ce mă simt mereu vinovat?”
– „De ce relațiile mele se rup la fel, din nou și din nou?”
– „Dacă problema sunt chiar eu?”
Adevărul este că narcisismul nu e doar „aroganță”.
Uneori e durere ascunsă.
Alteori e control.
Alteori e un mecanism de supraviețuire învățat prea devreme.
Dar vestea bună este asta: se poate înțelege, se poate vindeca, se poate schimba.
În terapie:
✔ înveți să vezi clar ce se întâmplă cu tine și în relațiile tale
✔ pui limite fără vinovăție
✔ îți reconstruiești identitatea, fără mască
✔ înveți să iubești fără control și fără teamă.
Nu trebuie să rămâi blocat într-un rol — nici de victimă, nici de „vinovat”.
Dacă simți că e timpul să înțelegi mai profund…

Adevarul te va face liber...

Scrie-mi pentru o programare online sau fizic la cabinet, in Bucuresti sector 3.

10/03/2026

03/03/2026

🌷 Ajuta-ma sa ofer un cadou !!!
De 8 Martie vreau sa fac un cadou cu ce ma pricep eu mai bine.

Ofer o ședință de terapie de 50 de minute unei femei care trece printr-o perioadă dificilă și are nevoie, poate mai mult decât știe, de un timp în care să fie ascultată cu adevărat si indrumata obiectiv.
Poate este mama ta.
Poate este sotia ta.
Poate este sora ta.
Poate este fiica ta.
Poate este o prietenă care spune „sunt bine”, dar tu știi că nu e chiar așa.
Dacă vrei să îi facem impreuna acest cadou, lasă-mi un mesaj în privat și spune-mi:
– cine este pentru tine
– prin ce trece
– de ce crezi că această ședință gratuita ar ajuta-o

Ședința se va desfășura la cabinet in Bucuresti sau online.

Dacă simți că inițiativa aceasta poate ajunge la cineva care are nevoie, te invit să dai share.

Isvan Cristina Cabinet Individual de Psihologie
Bucuresti sector 3
Tel 0751082473

PS. Inainte de a-mi scrie in privat, asigura-te ca persoana respectiva este de acord cu aceasta. Inclusiv ca ar aprecia acest dar.

15/02/2026

Pe masă au rămas două pahare din care au băut ei.
Unul de plastic. Altul de carton. Două pahare diferite, rămase tăcute după o ședință grea… chiar d**a Valentine’s Day.
Au venit în cabinet după cinci ani de căsnicie, cu gândul divorțului deja rostit în șoaptă.
Ea – sofisticată, sigură pe ea, cu o carieră solidă.
El – mai retras, cu o povară veche de inferioritate pe care a dus-o ani de zile.
La început, diferențele lor au părut atracție. Acum au devenit distanță.
El nu mai suportă „aerele ei de prețioasă”.
Ea nu mai poate admira un bărbat "care nu ține pasul cu ea".
Și ma tot uit la cele două pahare.
Nu e niciunul „greșit”. Niciunul „mai slab”.
Sunt doar diferite. Nu poti face din ele un set.
Așa sunt uneori și oamenii.
De Valentine’s Day vorbim mult despre iubire. Despre emoție, pasiune, declarații.
Dar în viața reală, o căsnicie nu se sprijină doar pe iubire, ci pe potrivire:
pe valori comune, pe ritmuri apropiate, pe nevoi care se întâlnesc, pe o direcție în care ambii pot merge împreună.
În cabinet am pus o întrebare care a aprins discutia.
„Dincolo de faptul că va iubiti, cât de compatibili sunteți unul pentru celălalt?”
Pentru că dragostea aprinde o relație… dar compatibilitatea o susține în fiecare zi.
Ce se va întâmpla mai departe în povestea lor rămâne de văzut.
Ei abia încep terapia.
Dar uneori, cel mai important început este acesta:
să ai curajul să vezi nu doar cât de mult iubești .. ci cât de bine te potrivești.

27/01/2026

„Faceți ceva cu ea… mama nu mai vrea să trăiască.”
Astazi pe ușa cabinetului meu a intrat un bărbat înalt, sigur pe el, antreprenor ajuns la mijlocul vietii, genul acela de om care pare că are soluții la orice.

O ținea de braț pe mama lui, o doamna de 80 de ani.
S-au așezat și d**a cateva minute introductive mi-a spus direct, cu o voce stinsa:
„Vă rog… faceți ceva cu ea. Scoateți-o din depresia asta. Mama nu mai vrea să trăiască.”

M-am uitat la doamnă.Elegantă, cu o demnitate care nu se pierde cu varsta, genul de prezență care impune respect fără să spună nimic.
Am aflat apoi cine este.
Profesor.
Inspector școlar.
Director de școală.
Zeci de ani a format copii, a condus profesori, a luat decizii grele.
O femeie puternică, ce o viață întreagă a fost cea care i-a ajutat pe altii sa creasca.
Acum un an i-a murit soțul.
După câteva luni, a avut un AVC din care s-a recuperat surprinzator de bine.

Cand am ramas singura cu ea mi-a spus fara menajamente:
„Nu mai am niciu rost. Nu mai sunt de folos nimanui. Nu vreau sa fiu o povara pentru copii. Mai bine mă duc.”

E drept ca AVC ul si batranetra i-au slabit din vigilenta, din putere, din indemanare, din ritmul alert si cel mai adesea impecabil in care si-a dus viata, dar acum senzația că nu mai are niciun rost, ca nu mai are sens, o durea mai tare ca orice.

Când toată viața ai fost „cea puternică”, „cea care rezolvă”, „doamna director”…
cum să suporți să devii „cea ajutată”?
Pentru mulți vârstnici, asta e mai greu decât orice diagnostic.

Am stat puțin în liniște cu ea. Am ascultat-o, am incurajat-o si i-am spus cm m-am priceput mai bine ca nu noi hotărâm când venim pe lume și nici când plecăm.
Cât timp suntem aici… înseamnă că încă avem un rol.
Dumnezeu nu ține pe nimeni în viață fără sens.

Interactiunea cu ea, mi-a aratat din nou ca in terapie, uneori lucrăm cu gânduri, cu comportamente, cu traume.
Alteori… lucrăm cu sensul.
Pentru că depresia, mai ales la bătrânețe, nu e doar chimie.
E, de multe ori, durerea de a nu te mai simți necesar.
Poate că pregătirea pentru bătrânețe nu înseamnă doar economii și analize.
Poate înseamnă să învățăm din timp că valoarea noastră nu stă în funcții.
Că nu suntem iubiți pentru cât producem, ci pentru cine suntem.
Și că, până în ultima clipă, fiecare om are ceva de dăruit. Si de trait.

11/01/2026

Isvan Cristina Cabinet Individual de Psihologie
Soseaua Mihai Bravu 288 A, sector 3, Bucuresti
Tel 0751 082 473

29/12/2025

Știi pe cineva care a avut un an greu și nu știi cm să-l ajuți?
Uneori, cel mai potrivit cadou nu este ceva material, ci șansa la un nou început.
Dacă te gândești la cineva care ar avea nevoie de sprijin emoțional și vrei să-i fii alături într-un mod autentic, scrie-mi în privat.
Îți pot povesti despre voucherele pentru servicii psihologice și cm pot deveni un dar cu adevărat valoros.

15/12/2025

Astăzi, în cabinet, am stat din nou față în față cu un om pe care consumul de substanțe l-a golit de tot ce avea mai viu în el, de visuri, de relatii, de încredere, de demnitate si chiar de dorința de a trăi.

Dependența nu începe cu „vreau să-mi distrug viața”.
Începe cu „vreau să nu mai doară”.
Cu o promisiune falsă de liniște, de curaj, de uitare sau cu o curiozitate distrugătoare.

Ca psiholog, văd prea des cm drogurile nu distrug doar corpul, ci și legătura omului cu sine.

Fiecare poveste e trista si doare. Recunosc ca azi am plâns d**a ce clientul a plecat. Nu de neputință. Nu pentru ca l-as judeca. Ci pentru ca am vazut din nou limpede cat de mult poate fi ruinata o viata. Un tânăr putin peste 20 de ani...Ca psiholog, raman calma si încrezătoare. Ca om, ma doare.

Dacă citești asta și ești tentat să spui „mie nu mi se poate întâmpla”, te rog să știi ca
nimeni nu pornește dependent.
Dar mulți ajung prizonieri.

Daca ai citit aceste randuri, te rog, nu încerca sa consumi "substanțe", din niciun motiv, daca nu ai întâlnit macar un dependent in sevraj.

Viata valorează mai mult decât orice substanță.

Acum fotoliul din fata mea e gol. Dar povestea nu s-a încheiat.

Există speranță.
Drumul înapoi e greu, dar nu imposibil.
Cu ajutor, cu adevăr, cu multă răbdare. Si cu ceva ce depășește priceperea terapeutica, tehnicile aplicate si cu siguranță vointa umana. Cu ajutor de Sus.