20/02/2026
Bună dimineața, suflet frumos!
Aș vrea să te invit astăzi la un mic exercițiu de introspecție.
Îți amintești ce poreclă aveai în copilărie?
Avea legătură cu felul în care simțeai lumea?
Cu fricile tale, cu sensibilitatea ta emoțională, cu modul în care gestionai anxietatea?
Poate erai „timidul”.
Poate „sensibilul”.
Poate „îngrijoratul” sau „controlatorul”.
De multe ori, copiii ajung să se comporte exact așa cm sunt etichetați — nu pentru că așa sunt în esență, ci pentru că încearcă să se adapteze mediului. Dacă ți se spunea mereu că ești timid, poate ai început să eviți oamenii. Dacă erai numit sensibil, poate ai învățat să te retragi. Astfel, fără să vrei, ai ajuns să confirmi o etichetă care nu te reprezenta pe deplin.
Mulți dintre noi trăim astăzi ca adulți prin „ochelarii” copilăriei — o lume filtrată prin anxietate, nesiguranță și nevoia de protecție. Aceleași culori, aceleași umbre apar și în tabloul vieții de acum.
Pentru mulți oameni cu atacuri de panică, aceste tipare vechi sunt încă active în corp: hipervigilență, frică de senzațiile fizice, nevoia de control, tendința de retragere.
Corpul reacționează astăzi la pericole care nu mai sunt reale, dar care au fost cândva trăite ca amenințări.
Tindem să repetăm aceleași tipare.
Iar relația pe care o avem cu noi înșine este profund influențată de felul în care ceilalți s-au raportat cândva la temerile noastre.
Suntem blânzi cu ceilalți, dar duri cu noi.
Oferim sprijin prietenilor care se luptă cu anxietatea, dar ne judecăm aspru atunci când apare propria panică.
Dacă am fost criticați, ridiculizați sau ignorați când ne exprimam fricile, ajungem să ne criticăm singuri. Ajungem să credem că nu merităm liniște, siguranță emoțională sau pace interioară.
Pentru mulți, retragerea în anxietate și apariția atacurilor de panică au fost, la un moment dat, mecanisme de supraviețuire.
Moduri prin care sistemul nervos încerca să se protejeze într-o lume percepută ca nesigură.
Este greu să desprinzi această etichetă, pentru că pare lipită de identitatea ta.
Dar în spatele ei se află sinele tău profund.
Copilul tău interior, care a avut nevoie de siguranță, nu de judecată.
Te invit să reflectezi:
Ai avut vreo poreclă în copilărie legată de frică sau anxietate?
Simți că încă te definește și azi?
Ce ai putea face diferit, ca să nu te mai rănească?
Cum ar fi să îți îmbrățișezi copilul interior cu mai multă compasiune și acceptare?
Dacă te regăsești în aceste rânduri și trăiești cu anxietate sau atacuri de panică, te invit la webinarul gratuit de marți, unde vom vorbi clar și aplicat despre:
– de ce apar atacurile de panică
– ce legătură au cu experiențele timpurii
– ce se întâmplă în corp și în creier
– și care sunt pașii concreți prin care poți începe să îți recapeți siguranța interioară.
Te poți înscrie la webinar pe linkul din profilul meu.
Iar dacă simți că ai nevoie de sprijin personalizat, poți face pasul către o ședință de psihoterapie sau către programul nostru dedicat anxietății și atacurilor de panică – Suflet Liber – un proces structurat, blând și profund, orientat spre vindecare reală. Te poți înscrie la o ședință de psihoterapie pe linkul din comentarii.
Îți dorim o zi cu mai multă blândețe față de tine și cu pași mici, dar hotărâți, spre liniște.
