10/11/2025
Nu știu dacă este un nou început sau doar cea mai firească continuare a drumului meu. Sunt în anul II la Psihologie și dacă m-ai fi întrebat acum 4-5 ani de facultate, ți-aș fi spus clar că nu am ce căuta acolo.
Am avut ocazia să mă înscriu la vremea respectivă, alături de mai mulți colegi, însă ideea nu mi-a surâs deloc.
Mi se părea limitată.
La vremea aceea, eram orientată către alte orizonturi — mai ample, mai luminoase, care păreau mult mai ofertante.
Am cochetat de-a lungul anilor cu rigori alimentare, reiki, yoga, thetahealing, regresii, constelații, vipassana, darkroom therapy, psihedelice.
Mă fascina tot ce însemna spiritualitate.
N-o să etichetez nimic, nu o să spun că una e mai bună decât cealaltă.
Vreau doar să împărtășesc etapa în care mă aflu acum.
Pentru că, da, și eu am spus cândva că „psihoterapia nu dă rezultate”.
Că mergi cu anii la psiholog și tot acolo rămâi.
Doar că acum, fiind aici, înțeleg altfel.
Perspectiva s-a schimbat.
În primul rând, cred că nu există o terapie universal valabilă.
Fiecare are plusurile și minusurile ei.
Fiecare persoană rezonează, la un moment dat, cu ceva — doar pentru ca mai târziu să simtă nevoia să se orienteze către altceva.
Echilibrul și măsura sunt esențiale, inclusiv în partea aceasta de căutare.
Iar dacă o practică — oricare ar fi ea — nu are rezultate în viața de zi cu zi,
dacă nu schimbă ceva în tine, în felul tău de a gândi,
dacă nu-ți îmbunătățește calitatea vieții, atunci, sincer, nu-i mai văd rostul.
Privind în urmă, o parte din mine ar putea spune că anii de căutări spirituale m-au dus într-o lume aproape fantasmagorică — o lume ideală, plină de explicații miraculoase, dar uneori ruptă de realitatea concretă.
O lume a viselor și a simbolurilor, a dramelor și a vindecărilor,
vieți trecute în care am fost vindecători, preotese, împărătese, dar și tați punitivi, femei împietrite și agresori.
O lume în care credeam că pot regla energetic orice neajuns.
Unii mi-au spus — mai în glumă, mai în serios — că „mi-am prăjit creierii” sau că „am apucat-o pe căi greșite”.
Sau poate că exact de aceste experiențe aveam nevoie, ca să nu mai fiu atât de legată de materie, de circumstanțele exterioare ale vieții.
Astăzi sunt într-o etapă în care nu mi se pare nimic mai spiritual decât această realitate.
Avem atâtea de experimeentat aici, în viața aceasta, încât nu mai simt nevoia să merg în alte vieți.
De fapt, mai există altceva decât această viață? Decât acest moment?
Acum și Aici îți oferă ocazii nebănuite pentru a-ți integra trecutul, traumele, secretele,
și să-ți creezi viitorul pe care îl meriți.
Toată „karma” e aici și acum, în tot ce ne înconjoară, și se dezvăluie în cea mai potrivită manieră posibilă.
Nu e musai să faci nimic dacă nu vrei — oricum vei trece „examenul”,
cu sau fără voia ta.
Dar să faci și să înțelegi acum,
e un privilegiu și o alegere, care îți folosește ție, copiilor tăi și celor care au fost și vor fi vreodată.
Astăzi știu că spiritualitatea nu e undeva departe, în lumi subtile.
Este aici — în felul în care trăim, iubim, muncim, ne ridicăm după fiecare cădere.
Nu mai fug de realitate.
O onorez.
Pentru că ea este cel mai profund maestru.
Iar ceea ce fac acum este o modalitate de a împărtăși cu voi această viziune. Și nu știu dacă este un nou început sau doar cea mai firească continuare a drumului meu.
Ambele sunt adevărate.
Poate că acesta e sensul tuturor căutărilor:
să învățăm să trăim spiritualitatea în cotidian,
să vedem sacrul în firesc,
și să descoperim că, în cele din urmă, „acasă” e aici, în viața aceasta, exact așa cm este.
