Bogdana Pacurari Psihoterapeut familie & cuplu

Bogdana Pacurari Psihoterapeut familie & cuplu Psihoterapeut / Trainer / Speaker Absolventa a Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Psihologie si Sociologie, secția Psihologie, anul 2006.

Psihoterapeut de cuplu și familie, Trainer în cadrul Mind Education/Școala pentru Cuplu

https://mindeducation.ro/

Trainer / Coach in cadrul Școlii Încrederii

Psiholog / psihoterapeut in cadrul Fundatiei Seeding Knowledge. Psiholog / Psihoterapeut in cadrul Gradinitelor Butterfly, Scoala Butterfly


Despre mine:

Psiholog clinician și psihoterapeut in specializarea Analiză Tranzacțională
Școala

pentru Cuplu/Mindeducation - Domnica Petrovai

Psihoterapie individuala, de cuplu si familie, parenting, dezvoltare personala pentru copii si adolescenti. Master in cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Psihologie si Sociologie, secția Psihologie, anul 2008. Specializare in consiliere de familie si cuplu

*Psihoterapeut și psiholog clinician cu drept de libera practica, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania

*Membru al Asociației Române de Analiză Tranzacțională.

*Psihoterapeut in supervizare, in cadrul Yorkshire Training Centre Romania
Transactional Analysis Psychotherapy

http://psihologbogdanapacurari.ro

03/05/2026

Una din colaborările mele preferate, unul din cele mai așteptate evenimente ale anului pentru mine este - Sense4fit Summit -

Sense4FIT Summit este cu siguranță cel mai mare festivaluri de fitness, wellness și lifestyle din România.

Adună antrenori, nutriționiști, psihologi, speakeri și comunități pasionate de mișcare și sănătate. Practic, e un fel de “oraș temporar al energiei”, unde oamenii vin să învețe, să se antreneze și să-și recalibreze stilul de viață. Cum îmi place mie să spun: un Untold al sportului 🙂

Pentru mine, Sense4FIT Summit nu e doar un eveniment, ci o comunitate. Sunt recunoscătoare că fac parte din ea, an de an, ca speaker și partener.

Există evenimente la care participi… și există evenimente din care simți că faci parte. Sense4FIT Summit este pentru mine al doilea.

Onorată să revin an de an, bucuroasă să fiu prietenă cu oameni ce au așa o viziune, oameni atât de dedicați, motivați, disciplinați și perseverenți in realizarea visului lor.

Bravo și felicitări din suflet, Oana&Antonio. 👏🏻🙏🏻🌈

Sunt recunoscătoare că fac parte din visul vostru an de an, încă de la momentul în care era doar un vis pana la creșterea și materializarea lui in realitate. Chapeau!

Așa a fost anul trecut. 🥰

Haideți și voi cu noi pe 29-30 August.
Va promit că merită fiecare moment.

01/05/2026

Ieșirea dintr-o relație abuzivă nu e un simplu plec. E mai degrabă o evadare planificată, ca și cm ți-ai construi o ușă de siguranță într-o casă care a început să ardă lent. Când există amenințări la integritatea fizică sau psihică, prioritatea nu mai este relația, ci siguranța ta.

Dacă există violență sau amenințări, nu e o situație de rezolvat în cuplu, ci de ieșit în siguranță.

1. Siguranța imediată
Dacă simți că ești în pericol:
* Sună la 112 fără ezitare
* În România există Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați – linia gratuită 0800 500 333 (non-stop)
* Poți merge într-un loc sigur: prieteni, familie, chiar o secție de poliție

2. Planul de ieșire, făcut discret
Abuzul funcționează pe control, iar plecarea este momentul cel mai riscant. De aceea:
* Pregătește în secret: acte, bani, medicamente, haine esențiale
* Salvează dovezi: mesaje, fotografii
* Stabilește un semnal cu o persoană de încredere
* Gândește traseul: când și cm pleci, fără să anunți

3. Rețeaua de sprijin
Abuzul izolează. Ieșirea se face în conexiune:
* Spune cuiva de încredere ce se întâmplă
* Contactează ONG-uri sau adăposturi
* Cere ajutor legal dacă e nevoie, chiar un ordin de protecție

4. Partea psihologică, unde e cea mai mare capcană
Aici este iluzia: Poate se schimbă. Nu e chiar atât de grav. E și vina mea. Aceste gânduri nu sunt realitatea, sunt efecte ale abuzului: trauma bonding, ciclul abuzului. Un reper simplu: dacă există frică constantă, control, umilire sau violență, nu e iubire, e abuz.

5. După plecare
* Blochează contactul cât poți de mult
* Așteaptă-te la reveniri promisiuni, vină, presiune
* Terapia ajută enorm pentru a reconstrui siguranța interioară
* Fă pași mici: somn, hrană, stabilitate

Nu pleci pentru că e ușor sau pentru că nu mai iubești. Pleci pentru că viața ta contează mai mult decât dinamica relației.

29/04/2026

Când după separare apare abuzul și manipularea copilului, nu mai vorbim de conflict între adulți ci de siguranța copilului.

Din perspectiva Psihologiei dezvoltării și a Teoriei atașamentului, copilul prins între doi părinți ajunge într-un conflict imposibil: dacă îl iubesc pe unul, îl pierd pe celălalt. De aici apar: anxietate, vină și respingerea aparentă a părintelui țintă.

Ce NU ajută:
– să contraataci sau să demonstrezi că ai dreptate
– să interoghezi copilul
– să vorbești de rău celălalt părinte

Ce ajută, conform științei:
✔️ Prioritizezi siguranța (și legal, dacă există abuz)
✔️ Devii „baza sigură”: calm, predictibil, disponibil
✔️ Validezi emoțiile fără să alimentezi manipularea
✔️ Nu forțezi relația, o reconstruiești în timp
✔️ Cauți suport terapeutic specializat

Adevărul important: nu câștigi copilul prin argumente, ci prin relație constantă și sigură, predictibilă, de atașament.

Fii TU locul unde copilul nu trebuie să aleagă.

26/04/2026

Ce este Dark Triad

În Dark Triad vorbim despre 3 trăsături de personalitate care tind să folosească manipularea ca strategie:

1. Narcisism

* nevoie de admirație, sentiment de superioritate
* empatie scăzută
* reacții intense la critică

În relații: te idealizează → te devalorizează

2. Machiavelism

* calcul rece, orientare spre control
* manipulare strategică
* scopul scuză mijloacele

În relații: joacă pe termen lung, „trage sfori” fără să se vadă

3. Psihopatie

* impulsivitate, lipsă de remușcare
* emoții superficiale
* comportamente riscante

În relații: farmec + lipsă de responsabilitate + răni emoționale

Cum se leagă între ele

Dark Triad = „motorul”
Manipularea = „instrumentul”

Nu toți oamenii cu aceste trăsături sunt abuzivi, dar probabilitatea de comportament manipulator crește semnificativ.

Semne de alarmă în relație

* te simți constant confuz sau „prea sensibil”
* îți ceri scuze chiar și când nu ai greșit
* simți că mergi pe coji de ouă
* realitatea ta este pusă la îndoială frecvent
* există un ciclu: apropiere intensă → distanță → vinovăție

Ce spune știința

* manipularea erodează încrederea și atașamentul securizant
* expunerea repetată duce la anxietate, scăderea stimei de sine și dependență emoțională
* relațiile sănătoase se bazează pe claritate, reciprocitate și responsabilitate emoțională

Cum ieși din jocul ăsta
Nu câștigi jucând mai bine. Câștigi ieșind din joc.

* numește comportamentul („asta e manipulare”)
* verifică realitatea cu oameni de încredere
* pune limite clare și consecvente
* observă dacă există responsabilitate reală (nu doar promisiuni)
* dacă tiparul persistă → distanță

25/04/2026

Gelozia nu se rezolvă controlând partenerul, ci înțelegând ce parte din tine se teme: abandon, respingere, lipsă de valoare.

Relațiile sănătoase nu elimină gelozia complet, dar nu îi dau volanul. O țin pe bancheta din spate, unde poate vorbi, dar nu conduce.
Gelozia nu este iubire. Este frică de pierdere. Apare când percepi o amenințare la relație și activează nesiguranța din tine (vezi teoria atașamentului).

Problema nu e că o simți.
Problema e ce faci cu ea.
Când gelozia devine control: verifici telefonul, limitezi libertatea celuilalt, acuzi fără dovezi, nu protejezi relația. O sufoci.
Consecințe: scade încrederea, crește distanța, dispare atracția.
Relațiile sănătoase nu elimină gelozia, dar nu o lasă să conducă.
Nu controlezi partenerul ca să te simți în siguranță.
Înveți să-ți reglezi frica.

22/04/2026

SILENT TREATMENT NU E LINIȘTE. E UN MESAJ

Când cineva tace complet în conflict, nu se calmează.
Se închide.
În psihologia relațiilor (John Gottman), asta se numește stonewalling.

Sunt două variante:

1. Pauză sănătoasă
„Sunt copleșit(ă). Iau 30 min și revin.”
✔ există revenire
✔ există siguranță

2. Silent treatment toxic
Dispari. Ignori. Pedepsești.
✖ nu spui nimic
✖ nu revii
✖ creezi anxietate

Diferența?
Intenția + revenirea.

Cum faci corect:
Dacă tu te retragi: anunță pauza, reglează-te prin kitul personal, revino la timp in conversații, in relație.

Dacă TU ești cel ignorat: nu alerga după el/ea, pune limită: „când reluăm?” Nu accepta tăcerea ca pedeapsă.

Regula de aur:
Ne oprim din ceartă, nu din relație. ❤️

21/04/2026

Silent treatment nu e liniște. E o formă de comunicare tăcută care spune, fără cuvinte: „nu ești în siguranță pentru mine acum” sau „nu știu cm să gestionez ce simt”. Uneori sună ca o ușă trântită în interior.

În psihologia relațiilor, silent treatment apare sub forma de stonewalling – retragere emoțională totală în timpul conflictului. Corpul intră în flooding, o supraîncărcare, iar creierul spune: închide tot.

Reglare sănătoasă - pauza -
Sunt prea activat(ă), am nevoie de 20–30 min să mă liniștesc. Revin. există intenția de reconectare
Pedeapsă / control, silent treatment toxic, dispari fără explicație, ignori. E ca o intenție de a răni sau controla.
Diferența nu e tăcerea. E intenția + revenirea.
Ce produce în celălalt
Creierul social reacționează la respingere ca la durere fizică. Partenerul intră în anxietate: „am greșit?”, „mă pierzi?”. Asta escaladează conflictul, chiar dacă pare că îl oprește.

Cum se rupe mecanismul: ce sa faci

Dacă tu ești cel care se retrage

Nu renunța la pauză. Schimbă cm o faci:

* Anunță pauza: „Sunt copleșit(ă), iau 30 min și revin.”
* Reglează-te activ: respirație, mers, apă rece, fără ruminat pe ceartă
* Revino la timp: asta construiește încredere
* Spune ce simți, nu ce acuză: „m-am simțit criticat(ă) și m-am închis”

Gândește pauza ca pe o priză scoasă temporar, nu ca pe o pană de curent permanentă

Dacă tu ești cel ignorat: Nu urmări disperat, asta va crește retragerea. Pune o limită calmă: „Înțeleg că ai nevoie de spațiu. Pentru mine e important să știm când reluăm. Putem vorbi la ora X?” Nu accepta pedeapsa tăcută ca normă: repetată, erodează relația. Revino la tine: reglează anxietatea fără a depinde 100% de răspunsul lui/ei

Regula de aur în cuplu: Ne putem opri din conflict, dar nu din relație. Adică: pauză ✔️ dispariție ✖️

Cum folosim asta în cuplu

* Cuvânt-cheie pentru pauză: un cuvânt pe care îl agreem “pauză” “stop” orice altceva
* Durată agreată: 20–45 min, 2h-4h
* Modalități de reglare, fiecare ar trebui sa știe mod

17/04/2026

Te-ai uitat în telefonul partenerului. Și acum?

Nu reacționa la telefon. Reacționează la relație.
Nu găsești nimic clar, nu acuza. Vorbește despre nesiguranța ta.
Găsești ceva ambiguu, nu spui: te-am prins. Spune impactul: m-a afectat, vreau să înțeleg.
Găsești ceva clar: nu anchetă. Adu adevărul în relație și vezi dacă există asumare.

Ce să NU faci:
❌ să strângi dovezi
❌ să ataci
❌ să verifici compulsiv

Întrebarea reală nu e: ce e în telefon?
ci: putem construi o relație în care nu mai simt nevoia să verific?
Telefonul dă informații.
Conversația dă adevărul.

17/04/2026

Să te uiți în telefonul partenerului?
Pe scurt: nu construiește încredere. O înlocuiește cu control.
Din perspectiva terapiei de cuplu: nu verificarea creează siguranță, ci consecvența, sinceritatea și disponibilitatea emoțională.
Când simți nevoia să verifici, de fapt întrebarea reală e: Pot să am încredere în tine? nu Ce ai în telefon?
Verificarea liniștește pe moment… dar pe termen lung crește anxietatea și suspiciunea.

Excepția?
După infidelitate sau minciuni repetate, poate exista transparență — dar ca acord conștient, temporar, nu ca drept de control.
Relațiile nu se repară prin investigații
ci prin conversații vulnerabile.

15/04/2026

Când vorbim despre subiectul copii.. Vorbim despre o axă identitară. Dorința de a avea sau nu copii ține de sens, identitate, viitor și chiar de corp. De aceea, știința relațiilor tratează această diferență ca pe o incompatibilitate majoră de valori, nu ca pe un conflict negociabil obișnuit.

In relația de cuplu pe termen lung, există conflicte perpetue. Unele pot fi gestionate. Dar cele legate de valori fundamentale devin blocaje cronice, pentru că nu au soluții de compromis reale. Și aici apare adevărul incomod:
Nu există jumătate de copil.
Nu există facem unul și vedem.
Nu există renunț temporar la o parte din identitatea mea.

Când unul vrea copii și celălalt nu, dinamica arată adesea așa:
Negociere → „poate te răzgândești”
Amânare → „nu acum, mai târziu”
Presiune sau retragere → unul insistă, celălalt evită
Resentiment → „mă forțezi” vs „îmi iei o viață posibilă”
Eroziunea intimității → atracția scade, apare distanța
Este exact acel tip de conflict care, în timp, nu se stinge, ci se adâncește în tăcere.

Ce NU funcționează, deși mulți încearcă: Să convingi logic, nu e o decizie rațională pură. Să speri că celălalt se schimbă. Să faci un compromis din frică de pierdere. Să eviți discuția ani de zile. Asta duce la o relație aparent stabilă, dar cu o fisură tectonică dedesubt.

Un terapeut bun nu vă ajută să decideți cine câștigă. Ci vă ajută să faceți claritate profundă:
1. Explorarea sensului personal: Ce înseamnă pentru tine să ai copii? (continuitate, iubire, sens, presiune socială?) Ce înseamnă pentru tine să nu ai? (libertate, teamă, istoric familial?) Aici apar adesea traume, loialități invizibile, frici nespuse.

2. Diferențierea (concept din David Schnarch) Capacitatea de a rămâne conectat cu celălalt fără să te pierzi pe tine. Cu alte cuvinte: Pot să te iubesc și totuși să nu vreau același viitor ca tine.

3. Decizia matură, nu reacția emoțională
În final, sunt doar trei opțiuni reale: Unul renunță autentic și nu acumulează resentiment.
Se separă cu respect, durere curată, nu viață compromisă.

13/04/2026

1. Nu știm cm să reparăm → blocajul de reglare relațională
În termeni de atașament, aici apare lipsa de co-reglare emoțională. Partenerii nu au sau nu accesează abilități de reparare după conflict: validare, asumare, reconectare. Ce spune știința: cercetările lui John Gottman arată că nu conflictul distruge relația, ci eșecul de a repara după conflict. Practic: sistemul nervos rămâne „deschis”, ca o rană fără pansament.

2. Apare distanța → mecanism de protecție
Când repararea nu se întâmplă, creierul intră în mod de autoprotecție: evitantul se retrage, anxiosul protestează sau se agață. Distanța nu e lipsă de iubire. Este o strategie de reglare: mă îndepărtez ca să nu mai doară. Dar paradoxul: exact această distanță amplifică rana inițială.

3. Distanța → resentiment
Resentimentul este emoția tăcută care spune: Am avut nevoie de tine și nu ai fost acolo. Se acumulează în straturi fine: micro-dezamăgiri, nevoi neexprimate, interpretări negative. Științific, aici apare ceea ce Gottman numește „negative sentiment override”: începi să vezi totul printr-un filtru negativ.

4. Resentiment → comportamente pasiv-agresive
Când emoția nu e exprimată direct, iese pe ușa din spate: ironii, retragere rece, uitări, lipsă de disponibilitate emoțională. Este o formă de agresivitate mascată, pentru că exprimarea directă pare prea riscantă. Mesajul real devine distorsionat nu mai e m-a durut ci uite cm te ignor.

5. Pasiv-agresiv → scăderea atracției
Atracția nu e doar chimie. Este profund legată de: siguranță emoțională, admirație, deschidere. Când acestea dispar, creierul nu mai asociază partenerul cu recompensa ci cu stres. Sistemul dopaminergic se retrage, iar dorința scade natural.

6. Scăderea atracției → „singurătate în doi”
Ajungem la paradoxul dureros: doi oameni împart același spațiu, dar nu și aceeași lume emoțională. Se instalează deconectarea, lipsa de sens, sentimentul de a nu fi văzut. Și astfel cercul se închide… și se reia.

12/04/2026

În cuplu, toleranța și acceptarea par veri apropiați, dar în realitate locuiesc în case emoționale foarte diferite.

Toleranța
Toleranța e ca atunci când ții o ușă întredeschisă… dar cu mâna încordată. Nu-mi place, dar suport. Există un disconfort prezent, uneori tăcut, alteori acumulat. Vine adesea cu judecată internă: „nu e ok ce face, dar trec peste. Consumă energie psihică → în timp poate duce la resentiment. E mai degrabă o strategie de menținere a relației, nu de apropiere. Toleranța spune: Te las să fii așa… dar mă strâng pe mine.

Acceptarea
Acceptarea e ca atunci când deschizi larg geamul și lași aerul să circule. Nu e cm aș face eu, dar înțeleg și pot trăi cu asta. Există spațiu emoțional real, nu doar rezistență. Nu înseamnă că îți place tot, ci că nu te mai lupți cu realitatea celuilalt. Reduce tensiunea și permite intimitate autentică. Se bazează pe diferențiere: tu ești tu, eu sunt eu. Acceptarea spune: Te văd cm ești și nu am nevoie să te schimb ca să pot rămâne.

Diferența esențială: Toleranța implică suport cu efort. Acceptarea implică permisiune fără luptă. Acceptarea NU înseamnă: să accepți lipsa de respect, să accepți abuzul, să renunți la nevoile tale. Aici vorbim despre limitele sănătoase. Poți accepta că partenerul este, de exemplu, evitant emoțional… și în același timp să spui: Înțeleg că așa funcționezi, dar eu am nevoie de mai multă conectare ca să pot rămâne.

Pe scurt
• Toleranța = rămân, dar mă consum
• Acceptarea = rămân, fără să mă lupt cu tine
• Limitele = rămân doar dacă și eu sunt bine

Address

Strada Cercului Nr 2, Sector 2, Centrul Rise
Bucharest
0040

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 19:00

Telephone

+40743565266

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Bogdana Pacurari Psihoterapeut familie & cuplu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Bogdana Pacurari Psihoterapeut familie & cuplu:

Shortcuts

Share

Category