Psihoterapeut Ioana Vîlcu

31/12/2025

29/12/2025

Pe final de an, las aici câteva fragmente din cm a fost viața mea în 2025.
O parte din mine, dincolo de cabinet și de ceea ce se vede de obicei.
Viață trăită cu prezență în toate, în bucurii, în greutăți, în devenire. 🤍

25/12/2025

Un gând bun de Crăciun.❤️

23/12/2025

Despre împreună.

Un cuvânt simplu, dar uneori greu de dus.
Împreună poate însemna râs, îmbrățișări și povești spuse în jurul mesei.
Prezență. Iubire. Familie. Prietenie.

Dar împreună poate aduce și durere.
Poate atinge răni vechi, tensiuni nerezolvate, amintiri care nu s-au așezat.
În unele familii, masa rămâne incompletă, iar absența celor care nu mai sunt se simte mai apăsat ca niciodată.

Împreună înseamnă și întâlnirea cu diferențele, resentimentele, conflictele care reapar pentru că ne apropiem, ne atingem spațiul emoțional, ne amintim cine am fost și cine ne-am fi dorit să fim.

Crăciunul, în toată strălucirea lui și în toate umbrele lui, ne pune față în față cu realitatea lui „împreună”, așa cm este trăit, nu așa cm se arată.

Dincolo de imaginile cu zâmbete aliniate și mese aranjate, realitatea fiecăruia e diferită.
Pentru unii, apropierea curge firesc.
Pentru alții, poate fi simțită ca o distanță tăcută sau poate lipsi cu totul.

Poate că invitația acestui timp nu este să trăim un „împreună” ideal, ci să-l recunoaștem pe cel real.
Să-l onorăm cu sinceritate, fără comparații și fără presiune.

Pentru că din această onestitate se poate naște, în ritmul fiecăruia, un împreună dorit, unul construit conștient, nu jucat, ales, nu impus. 🤍

21/12/2025

Timp pentru nimic.

Pentru aproape trei săptămâni mi-am luat timp liber, nemotivat.
Fără planuri, fără ieșiri, fără mese festive sau evenimente speciale.
Fără: „hai să profităm de zile libere”, „trebuie să ne bucurăm”, „magia sărbătorilor”, pur și simplu, fără așteptări.

Încerc să las lucrurile să se întâmple, oricum ar veni.
Să nu planific, să nu organizez, să nu mă aliniez lumii sau așteptărilor ei.
Să las corpul să se odihnească, mintea să se liniștească și să simt tot ce se mișcă în interior, în ritmul meu, fără presiune și fără vinovăție.

Nu vor fi zilele „obișnuite” de sărbători: curățenie, meniuri festive, proiecte DIY cu copiii sau zâmbete aranjate pentru ședințe foto de Crăciun.

Va fi doar timp pentru mine, în măsura în care se poate, în mijlocul vieții reale și al copiilor în vacanță, nu într-un retreat idealizat, dar chiar și așa, îmi fac timp pentru odihnă, pentru emoțiile pe care vreau să le trăiesc și pentru reconectarea cu mine însămi.

E obositor și incomod, dar e adevărat și autentic.
Ne pierdem adesea în activități și planuri ca să nu ne confruntăm cu realitatea interioară.

Și e nevoie de curaj pentru a ne permite să simțim, să ne întâlnim cu noi înșine și să răspundem la propriile nevoi, fără să le mai ocolim sau amânăm. 🤍

12/12/2025

Așa arată un proces real cu anxietatea: mai multă înțelegere, mai puțină luptă și mai multă siguranță în interior.
Schimbările adevărate nu sunt zgomotoase, dar sunt stabile, rămân în timp, se simt în corp şi în alegerile de zi cu zi.
Pentru mine este o onoare să pot fi martoră unor astfel de creșteri. 🤍✨

05/12/2025

Despre anxietate - partea a doua.

Dacă în postarea trecută vorbeam despre cele două tipuri de anxietate, azi intrăm în partea practică: cm se lucrează cu fiecare din ele: diferit, blând și realist.

Poate găsești câteva răspunsuri astfel încât experiența ta să capete sens şi să obții și rezultate. 🤍

28/11/2025

Anxietatea mi-a fost un însoțitor vechi — doar că mult timp n-am știut cm să stau cu ea.
M-am luptat cu ea, m-am supărat pe ea, am negat-o… și uneori am simțit că mă copleșește.
A durat până să ajung să o înțeleg cu adevărat.

Azi, când spun că am anxietate, oamenii se miră — nu mai e vizibilă, nu mă mai conduce ea pe mine.
Și asta e un semn bun: înseamnă că am învățat să conviețuim.

Las aici ce mi-ar fi prins tare bine să ştiu încă de la începutul călătoriei mele cu anxietatea.
Poate găsești și tu un pic de claritate și înțelegere pentru zilele în care încă te lupți cu ea.

13/11/2025

Ziua Bunătății 🤍 m-a făcut să mă gândesc din nou la blândețe — poate cea mai fină formă de bunătate.

În terapie, dar și în viață, pentru mine blândețea contează la fel de mult ca umorul (despre care v-am povestit deja 🙃).

Blândețea nu e doar un cuvânt frumos — e felul în care respecți ritmul fiecăruia.
Cum accepți pașii înainte și pe cei înapoi (mai ales pe cei înapoi, da? 😊), cm faci loc emoțiilor dificile fără să le judeci.

Oamenii care lucrează cu mine aud des despre blândețe, o simt în ședințe și sunt încurajați să o cultive și în interiorul lor — să fie răbdători cu ei înșiși, să-și permită greșeli și să se susțină în momentele grele.

Dar și să fie blânzi cu ceilalți: să observe, să asculte, să arate empatie fără să se piardă pe ei.

Blândețea devine astfel un exercițiu zilnic — un mod de a trăi, de a relaționa, de a merge prin lume cu mai multă răbdare și înțelegere.

Dacă azi ai lăsa blândețea să te conducă, măcar pentru o clipă — cm s-ar simți în corpul tău, în gesturile tale, în felul în care vorbești cu tine și cu ceilalți? 😌

06/11/2025

În terapia cu mine… se râde. 😊
Destul de des — uneori printre lacrimi, alteori cu lacrimi.
Pentru că umorul, în viziunea adleriană, nu e un truc ca să scăpăm de disconfort — e o formă de curaj și de umanitate. 🤍

Ne ajută să privim altfel ce doare, aduce aer în momentele grele și le reamintește oamenilor că pot fi mai mult decât problema lor.

Râsul creează contact, nu îl rupe. Iar acolo unde putem râde împreună, de obicei se întâmplă ceva vindecător. ✨

Așa că da, deseori glumesc în cabinet.
Dar întotdeauna cu blândețe, cu sens și dintr-un loc de respect pentru om. 🤍

Poate și pentru că m-am născut pe 1 aprilie.
Și, odată cu mine, s-a născut și o doză sănătoasă de umor terapeutic. 🤭

09/10/2025

Câteva momente de la evenimentul de sâmbătă Copiii spun, părinții ascultă — plus o privire din culise 😃 Energia a fost prea faină ca să nu o împart și cu voi!☺️ Virgil Iantu

06/10/2025

✨ Ce se întâmplă când părinții ascultă cu adevărat, iar copiii prind curaj să spună ce simt?✨
Se întâmplă apropiere. Conectare. Înțelegere.
Așa s-a întâmplat la „Copiii spun, părinții ascultă” la Østre Skole Ikast.
A fost o întâlnire plină de emoție, întrebări sincere, râsete și tăceri care spuneau mai mult decât orice discurs.

Mulți dintre cei prezenți au spus că și-ar fi dorit să mai dureze și ne-au rugat să revenim.
Și cred că nu există semn mai bun că a meritat.

ești inspirație pentru firescul cu care aduci împreună emoția, umorul și sensul în conversații atât de necesare.
E minunat când oameni ca tine aleg să vină printre oameni și în comunități.

Mulțumim celor implicați în organizare, pentru că au făcut posibil un eveniment cald si cu utilitate.
Am plecat cu recunoștință, cu inima plină și cu oameni dragi în suflet. 🤍