14/11/2025
Uneori, ai nevoie doar de un loc liniștit și de oameni prezenți ca să îți amintești că e sigur să fii tu.
„Ai grijă ce și cui spui.”
„Nu ai voie să ai încredere.”
„Mai bine taci, e mai sigur.”
Pentru mulți dintre noi, acesta nu e doar un set de fraze. E un mod de a trăi. O închisoare invizibilă.
A trăi cu frica permanentă că altcineva îți poate face rău este istovitor. În societatea noastră post-comunistă încă purtăm, în corp și în minte, ideea că diferit = periculos, că nou = risc, că a ieși din zona de confort = o vulnerabilitate care poate fi folosită împotriva ta.
Ani la rând, vulnerabilitatea a fost considerată un pericol real. Să vorbești deschis despre tine putea să-ți pună viața în dificultate.
Și ecourile acelor timpuri încă se aud azi, în felul în care relaționăm.
„Nu vorbim despre boală. E rușine.”
„Nu vorbim despre noi. Ce-o să zică lumea?”
„Nu spune ce ai pe suflet. O să fii judecat.”
Pe scurt: expresia de sine = risc.
Rușinea = instrument de control.
Și atunci, desigur că apar rețineri când vine vorba de grupuri de psihoeducație. „Dacă mă deschid, dacă sunt văzut(ă), dacă cineva interpretează greșit? Dacă ceilalți sunt mai… altfel? Mai buni? Mai răi? Dacă nu e loc și pentru mine?”
Trăim cu impresia că susținându-l pe celălalt ne punem pe noi în pericol.
Că dacă mă bucur pentru tine, eu pierd ceva.
Că nu putem fi împreună pe podium.
Ca și cm viața ne-ar întreba câți bani, câte diplome sau ce statut avem atunci când dă peste noi. Nu întreabă. Atunci avem nevoie unii de alții. Și de noi înșine.
Fiecare dintre noi știe să recunoască siguranța:
corpul se destinde, privirea se limpezește, fața se relaxează, apare zâmbetul. Respirația curge. Te auzi pe tine în timp ce ești și în lume.
În grupurile pe care le organizez, văd în mod constant cm aceste vechi scheme ies la suprafață. Și e bine. Pentru că odată expuse la lumină, încep să-și piardă puterea.
Începem să separăm trecutul de prezent, frica de realitate, rușinea de autenticitate.
Iar în spațiul potrivit, alături de oamenii potriviți, se întâmplă ceva esențial: ne dăm voie din nou să fim în siguranță împreună.
Alexandra-Ioana Lazu
