07/12/2025
Pentru ce merită bărbatul să fie celebrat?
În ziua de Sf Andrei, pentru al doilea an la rând, soțul meu a venit acasă cu o punguță de grâu ca să-l punem la încolțit să vedem cm o să ne fie anul.
Mica noastră tradiție ne-a adus mai mult decât visam și anul trecut și anul ăsta și-am să-ți explic de ce.
Anul trecut am vorbit cu grâul, l-am udat în fiecare zi, i-am cântat, l-am alintat, l-am binecuvântat. Într-o săptămână era mare, puternic și des.
Anul ăsta am vrut să văd altceva.
În mintea mea s-a așezat gândul că ce-o să se întâmple cu grâul o să-mi reflecte viața din prezent, nu de anul ăsta, ci din prezent. L-am lăsat în pace. L-am udat și l-am observat, ce i se întâmplă dacă nu intervin, cm crește?
Ce s-a întâmplat a fost că după două zile, grâul lui C era la fel de mare și frumos pe cât era și al meu anul trecut, iar al meu încolțise, însă creștea învers.
El avea grijă să-l ude și pe-al meu de fiecare dată când îl uda pe-al lui și după ce-și încuraja și binecuvânta grâul, vedea diferența vizibilă, se întrista, lua farfuria în mâini și zicea "Ce să-ți fac eu ție ca să crești?"
Eu îi spuneam "Nu te mai uita la el cu dezamăgire". Nu voiam ca nici eu, nici el să proiectăm ceva.
A fost interesant pentru mine să observ cm situația îi atrăsese atenția soțul meu și după ce-a trecut peste dezamăgire așa cm l-am rugat, a intrat în modul Căutare de soluții.
I-a schimbat poziția, l-a pus mai aproape de geam, a început să-l privească mai des.
Aseară, dintr-o dată s-a ridicat și m-a chemat să-l transferăm pe ceva mai mare, s-a gândit că "e mult grâu și n-are loc", mi-a zis.
Azi dimineață, cu ochii luminși și plini de bucurie a venit la mine cu farfuria.
"Vezi ce diferență de aseară până azi? Era prea mult. Erau prea multe idei", zise el.
I-am zis "Nu, nu ideile multe au fost de vină."
"Dar ce? a zis, Te-ascult."
"Nu se simțea liber, era îngrămădit, n-avea spațiu. Mulțumesc că i-ai făcut loc."
În privirea lui s-a văzut că a început să proceseze ce-nsemna asta, defapt. Ce s-a întâmplat aici, ce învață din asta. La fel ca de-obicei, tăcut, deschis, hotărât să vadă și să schimbe ca să ne fie bine, să îmi dea atenție, să-și pună energia în a mă susține, în a mă vedea cm cresc.
Pe mine asta m-a învățat că mă iubește mai mult decât se vede la prima mână și că e dispus oricând să-mi facă loc să cresc.
Ma învățat și să-l admir. Pentru generozitatea lui, pentru grija lui, pentru susținerea lui. Pentru lipsa lui de condiții față de iubirea pe care mi-o poartă, pentru că nu-mi cere să fac ceva pentru el dar e dispus mereu să facă ceva pentru mine ca să mă vadă bine.
Mi-a adus aminte din nou că e mereu atent, oricât aș crede că nu, că mă are mereu în inimă atunci când se roagă și că nu îi este bine dacă îi este numai lui bine.
M-am dat la o parte să las grâul să mă învețe și mi-a arătat.
El mă iubește și astea sunt dovezile lui: concrete, stabile, mereu atente.
