Gabriela Rãileanu - Cabinet Individual de Psihologie

27/09/2025

Cum ne influențează familia de origine alegerile și comportamentele relaționale?

Aflăm în ediția de astăzi LA PLURAL, în dialog cu Gabriela Raileanu, psihoterapeut adlerian.

Ora 18.00, la
(Pozitia 70 Digi sau online, pe linkul din comentarii).

Va așteptăm!

25/09/2025

15/09/2025

Ne trebuie curaj ca să fim fericiți.
Nu pentru că fericirea e grea, ci pentru că presupune alegeri autentice.
Ne trebuie curaj:
• Să spunem „nu” fără vină
• Să spunem ce simțim, chiar dacă ne e teamă de reacția celuilalt
• Să fim vulnerabili, deși am fost învățați să ne ascundem emoțiile
• Să ieșim din relații sau situații care nu ne mai fac bine
• Să cerem ajutor când nu mai putem singuri
• Să încercăm ceva nou, chiar și cu frică
• Să alegem ce e potrivit pentru noi, nu ce „ar trebui”
Fericirea nu e o destinație finală.
E un proces format din alegeri curajoase, mici, zilnice.
Și uneori, primul pas curajos este să stai de vorbă cu tine, cu adevărat.

13/09/2025

În curând, la Canal 33, emisiunea La plural.
Mulțumesc pentru invitație, Cristina Andreea Stan!

09/09/2025

În cabinet, aud povești şi gȃnduri rostite pentru prima oară. Povești şi gȃnduri încărcate de rușine, de frică, de vină.
Ce au în comun? Faptul că, odată rostite într-un spațiu sigur, încep să se transforme.
Rușinea nu poate supraviețui atunci când este privită cu blândețe, acceptare și fără judecată.
Din perspectivă psihologică, rușinea este o emoție profundă care ne face să credem că „ceva e în neregulă cu noi”. Spre deosebire de vină, care spune „am greșit”, rușinea spune „eu sunt greșit”.
Este o emoție care ne izolează, ne face să tăcem și să ne ascundem părți esențiale din noi.
Însă ceea ce rușinea nu poate tolera este conexiunea autentică. Atunci când cineva ne ascultă cu empatie, când povestea noastră este primită fără critică, începem să ne vedem prin alți ochi — mai blânzi, mai umani.
Dacă simți că a venit momentul să fii ascultat(ă) cu empatie și fără judecată, te încurajez să cauți acel spațiu sigur pentru tine — fie în terapie, fie într-o relație de încredere.

08/09/2025

Un început de an școlar altfel…
Astăzi, clopoțelul sună din nou pentru copii, părinți și cadre didactice din România. E un moment plin de emoții – pentru unii e prima zi de școală, pentru alții o nouă etapă într-un parcurs deja cunoscut.
Anul acesta, entuziasmul e umbrit de nesiguranțele unui sistem educațional care încă luptă să-și găsească echilibrul. Cadrele didactice continuă să-și facă vocea auzită, iar elevii și părinții resimt incertitudinea acestor vremuri.
Predictibilitatea înseamnă mult pentru cei mici – mai ales în momente deja încărcate emoțional. Începutul școlii este unul dintre ele. Iar când lipsesc reperele, când adulții din jurul lor sunt tensionați sau nesiguri, copiii resimt confuzia profund.
Dragi profesori, efortul vostru de a face față acestui context este vizibil și apreciat. Vă dorim forță și susținere reală.
Dragi părinți, așteptările nu trebuie să fie perfecțiune, ci prezență.
Dragi copii, sunteți curajoși. Și meritați un început frumos, chiar și în vremuri dificile.
Educația nu se face doar cu manuale. Se face cu oameni. Cu empatie. Cu relații sigure. Cu grijă.
Vă doresc tuturor un început de an şcolar cât mai blând.

04/09/2025

În practica adleriană, încurajarea copilului spre autonomie și responsabilitate este una dintre cele mai valoroase direcții în educație. Ca părinți, e firesc să vrem să-i protejăm, să intervenim, să reparăm ce doare. Dar uneori, din prea mult ajutor, le răpim tocmai șansa de a învăța că sunt capabili.

Copilul are nevoie nu doar să fie iubit, ci și să simtă că este un membru valoros al comunității sale – acasă, la școală, în lume. Când îl învățăm să aibă încredere în forțele proprii, să contribuie, să își asume sarcini potrivite vârstei lui, îi oferim mai mult decât sprijin: îi oferim curajul de a trăi.

Copilul învățat să se descurce devine adultul care nu se teme de eșec, care cere ajutor fără rușine, care face alegeri asumate.
Așadar, întrebarea nu e doar "Ce pot face eu pentru copilul meu?", ci și:
"Ce-l învăț să facă el pentru sine?"
"Cum îl ajut să crească, nu doar să fie ajutat?"

01/09/2025

Începutul anului școlar este un moment plin de entuziasm și curiozitate. Însă pentru unii copii, această perioadă aduce anxietate – mai ales dacă vorbim despre copiii care:
- au dificultăți în a se separa de părinți,
- încep un an de tranziție (ex: clasa pregătitoare, clasa a V-a, clasa a IX-a),
- au schimbat școala sau profesorii,
- au pierdut prietenii apropiați (un coleg mutat etc).
Pentru majoritatea copiilor, aceste îngrijorări sunt trecătoare și se atenuează pe măsură ce rutina se reinstalează. Însă rolul părinților este esențial: să conțină și să nu le amplifice grijile copilului.
Cum putem face asta, concret?
1. Fii atent(ă) la propria ta anxietate.
Este firesc să ai griji legate de adaptarea copilului sau de reintoducerea rutinei. Copiii simt tensiunile noastre, chiar dacă nu sunt exprimate direct. Cu cât tu transmiți mai multă siguranță, cu atât îi va fi mai ușor și copilului să se regleze emoțional.
2. Ascultă-i grijile, fără să le respingi.
Fie că sunt legate de profesori, prieteni sau performanță, validarea este cheia. Îl poți ajuta să se simtă mai încrezător gândind împreună strategii de gestionare a situațiilor care îl îngrijorează.
3. Ajută-l să se familiarizeze cu școala.
Vizitați școala înainte de începerea anului, chiar și cu pretexte simple – cm ar fi lăsarea unui formular la secretariat. Orice contact cu mediul școlar, fără presiune, ajută la reducerea anxietății.
4. Comunică deschis cu învățătorii/profesorii.
O scurtă discuție despre stilul, nevoile sau temerile copilului poate fi de mare ajutor în procesul de adaptare. Profesorii pot deveni parteneri valoroși în susținerea emoțională a copilului.
5. Inspiră încredere și predictibilitate la despărțire.
Lăsarea la școală poate fi dificilă – mai ales dacă copilul plânge sau ezită. Dacă știi că, după ce intră în clasă, participă cu entuziasm, e important ca TU să fii calm(ă) și încrezător/oare. Nu promite că “stai aproape” dacă nu poți face asta – în schimb, spune-i că te vei întoarce și nu întârzia.
Copiii nu au nevoie să le fie eliminate toate emoțiile neplăcute. Au nevoie de părinți care să îi ajute să le înțeleagă, să le gestioneze și să aibă încredere în capacitatea lor de a se adapta.