Iaacasa.ro

05/09/2025

Versetul de la miezul nopții - Cântarea cântărilor 2:9

דּוֹמֶה דוֹדִי לִצְבִי אוֹ לְעֹפֶר הָאַיָּלוֹת הִנֵּה־זֶה עוֹמֵד אַחַר כָּתְלֵנוּ מַשְׁגִּיחַ מִן־הַחַלּוֹנוֹת מֵצִיץ מִן־הַחֲרַכִּים׃

Domeh dodí li-tzví o le-ófer ha-ayalót hiné zeh oméd achar kotlénu mashgíach min-ha-chalonót metzítz min-ha-charakím

Iubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerb; iată-l, stă în spatele zidului nostru, privește pe ferestre, pândește prin zăbrele.

Atât iudaismul, cât și creștinismul au revendicat Cântarea Cântărilor ca text central pentru propria înțelegere a relației dintre Dumnezeu și om. Tradiția rabinică a citit poemul ca o alegorie a iubirii lui Dumnezeu pentru Israel, văzută în istoria răscumpărării: ieșirea din Egipt, legământul de pe Sinai și relația continuă dintre Dumnezeu și poporul Său. Midrașul Șir HaȘirim Rabba comentează versetul „Trage-mă după tine! Să alergăm!” (1:4) spunând că acesta se referă la chemarea lui Israel din Egipt și la revelarea Torei („El m-a tras după El la Muntele Sinai” – Șir HaȘirim Rabba 1:4). Rabi Akiva a mers până la a afirma: „Toate Scripturile sunt sfinte, dar Cântarea Cântărilor este Sfânta Sfintelor” (Mishna Yadayim 3:5), subliniind că dragostea exprimată acolo este exclusiv iubirea dintre Dumnezeu și Israel.

În creștinism, încă din primele secole, Părinții Bisericii au interpretat cartea în lumina lui Hristos. Origen a scris un vast comentariu la Cântarea Cântărilor, văzând în Mirele poemului pe Hristos, iar în mireasă pe Biserică: „Acesta este cântul dragostei Bisericii pentru Cuvântul lui Dumnezeu” (Comentariu la Cântarea Cântărilor I.1). Sfântul Bernard de Clairvaux a compus 86 de predici doar pe primele două capitole ale cărții, meditând asupra iubirii mistice dintre suflet și Hristos. În acest fel, textul a fost citit ca o poezie a întrupării: Dumnezeu care vine în lume, „privind prin ferestre” (2:9), simbolizând revelația progresivă în Hristos.

Astfel, ambele tradiții au folosit aceeași poezie pentru a întări propria teologie: iudaismul a văzut în ea o declarație de dragoste unică a lui Dumnezeu pentru Israel, iar creștinismul a citit-o ca o profeție și un simbol al iubirii lui Hristos pentru Biserică și sufletele credincioșilor.

Să nu uităm însă că băiatul nostru Kant a spus o vorbă mare în "Religia în limitele rațiunii pure", vorbă pe care o tot repet: religia nu are valoare prin ritualuri sau dogme, ci numai în măsura în care sprijină moralitatea. Deci să lăsăm la o parte tragerea spuzei către o turtă sau alta, către o religie sau alta, și să vedem cm putem interpreta versetul propus pentru noaptea aceasta în folosul nostru personal.

Înainte să începem discuția vreau să vă mărturisesc că din cauza faptului că am început să învăț ebraica din cărți găsite în pod și de pe youtube călătoria mea în lumea Torei a fost una plină de neprevăzut. De exemplu, în sursele amintite, cuvântul דוד este prezentat ca o curiozitate pentru că în funcție de vocalizare poate fi citit: dod - unchi, dud - boiler sau David - numele propriu. Nicăieri nu spune ceva de vreun iubit, da? Deci când am citit acest verset și am văzut "dodi" nici prin cap nu mi-a trecut "iubit" ci o formă de alint pentru unchi, sensul devenind cel puțin dubios " Unchiulețul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerb... privește pe ferestre, pândește prin zăbrele "

Și acum să trecem la lucrurile serioase.

Acest verset este o alegorie care descrie relația dintre Dumnezeu și Shekhinah (prezența divină imanentă în lume) sau, mai clar, dintre El și noi.

"Iubitul meu” (Dodi): Este o referire directă la Dumnezeu, văzut ca Mirele cosmic. În gândirea cabalistică, aceasta se referă adesea la Tiferet (sefira centrală din Arborele Vieții, simbolul echilibrului și al frumuseții), care este mirele lui Shekhinah (regatul divin, prezența lui Dumnezeu în lumea noastră). În Cabala Dumnezeu are componentă masculină și feminină și uniunea celor două este scopul central al creației. Da, informația asta poate să vină ca un șoc, dar nu doar omul are nevoie de Dumnezeu ci și Dumnezeu are nevoie de om pentru că El a ales să creeze o lume în care prezența Sa deplină depinde de cooperarea umană. Omul devine partener în actul continuu al creației. Faptele bune, morale cm zice Kant, sunt "cheile” care unesc aspectul masculin și feminin al divinității, aduc pace și binecuvântare în toate lumile.

"Asemenea căpriorului sau cerbului tânăr”:
Căpriorul/cerbul este un simbol al agilității, al săriturii peste obstacole. Cabaliștii interpretează acest lucru ca fiind modul în care Dumnezeu "sare” peste barierele istoriei și ale existenței umane pentru a se apropia de noi. Acest salt reprezintă intervențiile divine bruște, miracolele, care suspendă legile naturale obișnuite (Derech HaTeva). El nu se mișcă doar în cadrul creației, ci și deasupra ei, dincolo de timp și spațiu.

"Stă înapoia zidului nostru”: Zidul reprezintă barierele care separă lumea divină de cea umană. Nu doar acele ecrane despre care am mai vorbit, cele care ni-l ascund pe Dumnezeu doar pentru a-l putea percepe mai bine (vă amintiți de analogia ciobului de sticlă afumat prin care putem privi soarele care altfel ne-ar orbi) ci cele care ne separă de El: păcatele, iluzia materială, etc - Olam HaSheker – "lumea minciunii”. Faptul că El "stă” după zid indică o prezență constantă, dar ascunsă (Helem). Dumnezeu nu este absent; El este doar ascuns privirii noastre limitate.

"Se uită pe ferestre, aruncă priviri prin gratii”:
Aceasta este partea plină de speranță a versetului. "Ferestrele” și "gratiile” (Charakim) reprezintă punctele slabe ale zidului, canalele prin care lumina divină poate pătrunde. În Cabală, acestea sunt numite Nekudim (puncte) sau She’arim (porți).
"A se uita” (Mashgiach) nu este o privire pasivă, ci una activă, plină de dor și intenție, care caută o deschidere, o pregătire din partea celui vizat. Este o aluzie la faptul că, deși Dumnezeu este ascuns, El caută neîncetat să Se reveleze. Acest act de "a privi” este văzut ca fluxul continuu al energiei divine care susține creația, încercând să pătrundă și să revitalizeze lumea.

Meditația din seara aceasta
Aprindeți lumânarea, priviți flacăra și încercați să vă amintiți de acele momente în care ați făcut o faptă bună, fără intenția unei recompense, bună pur și simplu prin ea însăși. Atunci ați fost fericiți și, fără să fi știut, l-ați făcut și pe El fericit.

04/09/2025

Toți avem traume din copilărie. Ale mele sunt legate de medicina naturistă. Sunt o victimă a acesteia și azi vreau să mi se audă vocea.

Mamaia Nița a crescut 3 nepoți: pe văr'miu, pe var'mea și pe mine. Pe primii doi i-a crescut conform instinctului și cărții "Mama și copilul" și, ce să vezi, au ajuns oameni normali. Din nefericire, eu am apărut pe lume la 3 luni de la prima ediție a unei broșuri cu sfaturi naturiste pentru tinerele mame. Respectiv bunici. Dacă pe verii mei i-a hrănit cu ouă proaspete și cărniță de găină necălcată de cocoș, eu am fost pus, de la bun început, pe țelină, sfeclă, supă de legume și piure de bame. Ați mâncat bame vreodată? Poate da. V-a fugărit însă o femeie în vârstă cu o farfurie de piure de bame prin Țăndărei? Cu siguranță nu.

Spre deosebire de verii mei omnivori eu, raw veganul, am arătat splendid de la început. În toate pozele de grup eu eram pus în partea dinspre soare pentru că altfel toată lumea credea că-s umbră. Și - fază reală - când m-am îmbolnăvit nasol și era să dau colțu' pe la 5 ani juma' medicul de la Focșani la care m-a dus mama de urgență le-a sugerat alor mei să-mi facă un frățior pentru că-s tineri și eu n-arăt a supraviețuitor așa, în general. Și asta de față cu mine pentru că, nu-i așa, la 5 ani copilul e tâmpit și nu înțelege.

Apoi, și asta iar n-o să uit vreoadată, tataia Savu, în calitate de membru al Asociației Crescătorilor de Albine, a adus acasă o carte verde cu titlul "Mierea și alte produse naturale" scrisă de dr. Jarvis. Băiatul meu Jarvis a fost cel care a adus oțetul de mere în viața mea. În fiecare dimineață și seară beam câte o cană cu apă în care mamaia punea o linguriță de oțet de mere. Și eu mai adăgam încă vreo două când nu era atentă pentru că-mi plăcea gustul. În urma acestui tratament naturist am cunoscut celebritatea: am câștigat respectul băieților când am făcut p**i pe peretele toaletei din curte și varul a început să sfârâie și am câștigat inima fetelor câștigând SINGURUL CONCURS DE TRICICLETE organizat de grădinița de la gară pentru că doar eu și Aurică aveam triciclete și a lui s-a stricat imediat după start. Probabil că dvs nu vedeți legătura dintre acest din urmă eveniment și oțetul de mere, dar mamaia Nița l-a văzut. Mi-a zis "vezi, maie, dacă bei oțet ieși primu' la concurs!"

În afară de oțet Jarvis a reușit să mai implementeze niște idei novatoare în procesul meu de maturație. De exemplu dormitul cu geamul deschis. Bunul meu doctor care, printre altele, avea în grijă un internat de băieți a observat că singurele pușlamale din cămin care nu răceau la căpățână erau doi țărănuși care dormeau cu ferestrele închise. Autorul nu spune cm mirosea în camera indivizilor, dar i-a chestionat de ce fac asta. Răspunsul primit din partea lor m-a format pe mine ca om: "păi n-ați văzut, dom' doctor, că găinile dorm cu capu'n pene? așa dormim și noi cu geamul închis". Era vară. Eu dormeam în cameră cu mamaia și cu tataia. În condiții optime până în seara în care s-a dat cetire fazei cu găinile.

Bărăgan, noapte de iulie sau august, 2 oameni și un copil minor într-o cameră de vreo 9mp, geamul închis. La un moment dat îl aud pe tataia "Nițo, dacă nu deschizi geamul eu mor. N-ai decât să-i aduci băiatului o găină și să-l bagi cu capul în ea, dar eu nu mai rezist!". Găină nu mi-a adus, dar mi-a făcut un turban dintr-o păturică și până la facultate n-am putut adormi dacă nu aveam o pătură, o haină sau o pernă babană pe căpățână. M-a vindecat căminul, dar asta e o altă poveste.

Au trecut de atunci peste 40 de ani. Se face de azi. O sun pe mama să îi cer lista de cumpărături.
- Sună-mă mai târziu că acum îs murdară și nervoasă.
- De ce? Ce-a mai făcut Otto?
- Nimic. Am pus la făcut oțet de mere și mi-a dat borhotul peste borcan și am mânjit prin toată cămara că n-am văzut când am călcat în el.

Când am auzit "oțet de mere" ceva din mine a tresărit. Nu, cealaltă chestie, inima.

- Oțet de mere? De când faci tu oțet de mere?
- Păi uite am găsit o carte în bibliotecă și mi-a plăcut rețeta.

Când am auzit "o carte", iar m-am pomenit cu chestia zvâcnind periculos.

- Ce...carte?
- Aia cu mierea a lu' mă-ta mare. De Jarvis. Nu se poate să nu-l știi!
Jarvis. Chiar dacă l-a pronunțat franțuzește "Jarviss" și nu "Gearviz", ca mamaia, tot am avut nevoie să-mi dublez doza de betablocant pentru că chestia numită inimă a luat-o razna instantaneu. Acum sunt bine, cât am scris textul ăsta mi-a scăzut pulsul, mi s-au rărit extrasistolele, o singură grijă mai am. Dacă găsește mama sfatul cu găina cine o să doarmă mâine seară cu capul într-o galinacee ca să nu răcească la creieraș?

02/09/2025

Lacrimă de bot - ultimul episod

Iată-ne ajunși la sfârșitul miniseriei inspirate de boții de pe FB.
Filmul care m-a impresionat cel mai mult și care mi-a schimbat comportamentul față de electrocasnice a fost, desigur, Terminator 2. De când am știut că, mai devreme sau mai târziu, frigiderul va prelua conducerea în relația mea cu el, l-am tratat cu tot respectul și nu cred că cineva m-a auzit din 1991 și până în ziua de azi adesându-mă lui cu "bă, frigiderule!" sau "moldovean pă freon care ești!"

Însă nu m-am așteptat ca inteligența artificială să ia o astfel de turnură în anul de greață 2025 și să se apuce ea, din mintea ei, să compună muzică. Și nu orice fel de muzică: muzică country, recunoscută ca fiind cea mai sentimentală, depresivă și născătoare de tendințe suicidare.
Soamnelor și Somnilor, azi vă recomand să vă treziți pe muzică de boți.

Muzica, versurile și se pare că și interpretarea - AI

LE: interpretarea e încă umanoidă. Și angajează chitarist. Numai vești bune!
DAJ!

🔥 Another filthy banger from Dirty Old Man Songs! 🔥This one's for all the poor bastards out there married to a disaster...She can’t cook, she don’t clean, ...

29/08/2025

Versetul de la miezul nopții

Geneza 25:22
וַיִּתְרֹצְצוּ הַבָּנִים בְּקִרְבָּהּ וַתֹּאמֶר אִם־כֵּן לָמָּה זֶּה אָנֹכִי וַתֵּלֶךְ לִדְרֹשׁ אֶת־יְהוָה׃
Vayitrotzetzu habanim beqirbah, vatomar: im ken, lamah zeh anokhi; vatelek lidrosh et-YHWH.
„Și copiii se izbeau unul de altul în pântecele ei, și ea a zis: Dacă așa este, pentru ce mai trăiesc eu? Și s-a dus să-L întrebe pe Domnul.”

Rebeca, soția lui Isaac, după ani de așteptare activă, rămâne însărcinată cu gemeni, dar după ce trece entuziasmul provocat de aflarea veștii, viitorul se anunță tulbure: cei doi copii nenăscuți se bat între ei.

Acum textul devine cu adevărat interesant: im ken lamah zeh anokhi? Traducerea exactă este: "Dacă da/așa/astfel, de ce aceasta eu?" La ce se referă Rebeca? La lupta copiilor? La durerea resimțită de ea? La anticiparea conflictului ulterior dintre cele două popoare care se vor forma din cei doi?

Sursele rabinice - comentariile lui Rashi, Ramban și Midrașurile mi s-au părut foarte superficiale. Nici măcar nu pot spune că am fost uimit de acest lucru pentru că nu trebuie să uităm că atât în perioada în care se petrece acțiunea cât și cea în care au trăit principalii comentatori, era la modă să ignori cu totul partida feminină. Are Isaac o teofanie? Trei pagini de despicat firul în patru. Are Rebeca? Un rând și nici acela dus până la capăt.

Comentariile la "im ken lamah zeh anokhi", în integralitatea lor, sunt următoarele:
Rashi: „Dacă durerea sarcinii e așa de mare, de ce am dorit să fiu însărcinată?”
Ramban(Nahmanides): „Dacă este astfel, ca eu să sufăr atâta fără să fi păcătuit, de ce exist eu? Care este rostul meu?”

Cred că textul merită o analiză mai atentă. În primul rând "anokhi". În prima lecție de ebraică, aceea în care zici "Eu Tarzan - tu Jane" înveți că "eu" se spune "ani". Nu anokhi. Ani. Aproape peste tot în Vechiul Testament când cineva spune "eu " spune "ani". Inclusiv Dumnezeu spune despre El, în repetate rânduri, "Ani"( Levitic 11:44 – „כִּי אֲנִי יְהוָה אֱלֹהֵיכֶם” (ki ani YHWH Eloheikhem) – "Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”). Dar când situația devine solemnă Ani devine Anokhi. De ce contează? Unde e diferența? Diferența apare în momentul în care analizăm semnificația fiecărei litere în parte.

אֲנִי (ani)
- Alef: începutul absolut. „Eu”-l pornește din unitatea divină.
- Nun:cădere și renaștere. Nun simbolizează fragilitatea omului, dar și posibilitatea ridicării (valoare numerică 50 - “porțile înțelepciunii”).
- Yod: scânteia divină, punctul originar. Finalul lui ani arată că orice “eu” conține o scânteie de divinitate.

אָנֹכִי (anokhi)
- Alef: la fel, începutul absolut, unitatea divină.
- Nun: fragilitate și renaștere.
- Kaf:"palma întinsă”, simbol al receptivității, capacității de a primi și de a purta ceva mai presus de sine. În mistică, e legată de Keter (coroana).
- Yod: scânteia divină, aceeași încheiere ca la ani.

Diferența cheie este că acel Kaf în plus reprezintă palma întinsă care primește și transmite divinul. Anokhi e un “eu” deschis spre transcendență, care recunoaște că identitatea nu se sprijină doar pe sine, ci pe Dumnezeu.

Pusă astfel problema finalul versetului nu ne mai prin surprindere: Rebeca s-a dus să-L întrebe pe Domnul. Pate vi se pare ceva banal, dar e departe de asta. Bărbații purtau frecvent discuții cu divinitatea. Rebeca e prima femeie care în mod activ caută dialog cu Dumnezeu. Care mod de revelare al lui Dumnezeu este ales aici? Este cel al îndurării, YHWH, și nu cel al rigorii, Elohim.

Comentatorii biblici nu concep totuși ca Rebeca să fi vorbit direct cu Domnul ci că ea s-a dus la un profet pe nume Șem, unul dintre cei 3 fii ai lui Noe, care i-a intermediat dialogul. Însă pe baza analizei textului, în special pe acel anokhi, relația mi se pare cât se poate de directă.

Am lăsat pentru final interpretarea cabalistică.
Cabala citește altfel. În Zohar I, 137a, mișcările din pântecele Rebecăi nu sunt doar biologice, ci simbolizează confruntarea dintre două forțe cosmice: Sitra de-Kedusha (partea sfințeniei, reprezentată de Iacov) și Sitra Akḥra (partea cealaltă, reprezentată de Esau). Întrebarea Rebecăi „De ce eu?” nu este un refuz al vieții, ci uimirea că în același trup pot coexista lumina și întunericul. Ea experimentează pe propria ființă misterul dualității create de Dumnezeu: că binele și răul cresc împreună până la vremea alegerii.
În acest sens, anokhi („eu”) nu mai este doar persoana Rebecăi, ci devine simbolul identității fiecărui om, care poartă în sine lupta celor două înclinații (yetzer ha-tov - cea de a face bine și yetzer ha-ra - cea de a face rău). Strigătul Rebecăi este, deci, strigătul universal al sufletului care se întreabă: „Cum pot să fiu eu, dacă în mine se zbate și dorința pentru sfințenie, și dorința pentru păcat?”

Meditația din seara asta: aprindeți lumânarea, priviți flacăra și gândiți-vă la un moment personal de mare suferință în care v-ați pus întrebarea "im ken lamah zeh anokhi" - dacă s-a întâmplat asta, de ce mie? Foarte probabil că răspunsul nu va fi "pentru că așa meriți" ci cu totul altul.

29/08/2025

Pregătiți lumânarea, într-o oră medităm asupra unui verset foarte interesant.

28/08/2025

Azi pe la 8 fără ceva sună telefonul - finu' Doru.
- Ce faci, nașule?
- Încep consultațiile. Tu?
- Uite am venit în țară și acum sunt prin București. Mă primești și pe mine 5 minute? Că diseară plec înapoi în Germania.
- Normal, ce întrebare e asta?! Dar ai pățit ceva?
- Nu, lasă că-ți spun. Ajung cam în jumătate de oră.

După vreo oră cioc-cioc - Doru. Cu priviri jenate, se asigură că nu e nimeni în cabinet și îmi întinde un buchet baban de ... pătrunjel. Un buchet am zis? Am greșit. Două? Nici pomeneală. Poate trei. NU. 4 buchete de pătrunjel, fiecare cam cât un snop din ăla de grâu cm mai vedeți prin filmele istorico-agrare.

- Nu te enerva!
- Nu mă enervez, dar ce e ăsta?
- Iarbă d-aia de pui la o ciorbă, la o tocană...
- Nu, bre, ce-i cu pătrunjelul ăsta?
- Nu te enerva, nașule, că e păcat!
- Nu mă enervez, frate, dar nu înțeleg!

Ușa se deschide și apare un cetățean necunoscut. Se uită la Doru, se uită la pătrunjel, se uită la mine.
- Aici e diabetu?
- Nu.

Ușa se închide. Doru pare ușor deconcertat.
- Ce-a fost asta?
- Nimic. Un pacient care căuta cabinetul de diabet.
- Ah, ok, credeam că e scăpat de undeva și caută boli: "aici e diabetu'? aici e tensiunea? "
- Lasă asta. Pătrunjelul. Ce-i cu el?
- Mama îi trimite lu' nașa bătrână niște pătrunjel.
- Mama ta îi trimite mamei mele "niște" pătrunjel. Să pună la o ciorbă. Și cu ce rămâne să umple și două saltele.
- Asta e nimic.
- Adică?
- Adică mi-a dat un coș. Dar nu ți l-am adus decât pe ăsta că atât mi-a rămas.
- Coane, dar de unde știe mama ta că a mea nu are pătrunjel?
- Păi cică tu i-ai zis?!

- EU? Eu i-am zis mamei tale că mama n-are pătrunjel? Când?
- Acum mai mulți ani. Înainte de pandemie. Dar atunci n-avea nici ea. Acum are, acum ți-a dat. Zi-mi "Bogdaproste!" și aia e!
- Bogdaproste, dar... Dorule, să știi că mama are pătrunjel.
- Asta e. Ai zis bogdaproste, înapoi nu-l mai iau. Și așa abia am scăpat de restu'!
- Care "restu"?
- Păi nu ți-am zis că mi-a dat un coș? Asta e ce-a mai rămas.
- Și cu "restu" ce-ai făcut?
- Frate, n-a fost om cu care să mă fi văzut azi, îți dau cuvântul meu, și să nu-i dau niște pătrunjel. Am dat la cerșetori, la toată lumea. Ți-au mai rămas și ție astea 4 buchețele, hai nu te supăra, dă să te pup, am plecat!

Iese Doru. Eu cu pătrunjelul pe masă. Cioc-cioc. Se deschide ușa. Intră o pacientă în etate. Cu o sacoșă. Cu un baston. ȘI CU UN BUCHET DE PĂTRUNJEL. Îmi vede pătrunjelul.
- Aaa, a fost și pe la dvs domnu' cu pătrunjelul? Ce băiat bun, mamă! Cine o fi? Nu mă cunoaște și mi-a dat pătrunjel. Aici pe stradă, în fața cabinetului.
- E finul meu, doamnă!
- Doamne, ce om bun! Și altceva ce mai cultivă?

28/08/2025

Văzând că postarea mea anterioară a stârnit o polemică aprinsă și că mulți colegi s-au simțit ofensați am vrut să scriu o explicație. Explicația urma să fie exhaustivă gen moartea pasiunii și presărată cu îndemnul repetat de a reciti textul cu capul limpede - n-am acuzat pe nimeni de nimic, am prezentat o situație fără să aduc vreo jignire.

Dar am realizat ceva: tik-tokul se deschide în metrou, instagramul se bifează la culcare, iar facebookul se citește de pe budă. Ori la ora asta cei care m-au certat nu mai au motive fiziologice să mai deschidă FB și explicația mea rămâne predică în pustiu. În concluzie dacă îmi rămâne măcar un ochi deschis pe la 23:00-23:30 (cand sper să îmi mai termin din treabă) o să vă spun faza cu pătrunjelul. Dacă nu, v-o spun oricum mâine pentru că e foarte tare.

28/08/2025

Atunci când nu te faci medic veterinar nu din cauză că nu iubești animalele ci pentru că te temi că nu le-ai putea interpreta corect simptomele vei avea parte, totuși, de provocări precum:

Eu: Bună ziua.
Pacientul: Bună ziua.
Soția pacientului: Bună ziua. Pot rămâne și eu?
Eu: Dacă soțul dorește și puteți aduce detalii în plus.
P: da, vă rog eu să rămână! Că ea știe mai bine!
Eu: ce știe mai bine?
P: de ce am venit.
Eu: de ce ați venit?
P(către soție): zi-i tu!
SP: da, deci am luat o trimitere de la medicul de familie pentru soțul meu.
Eu: da…?
SP tace.
Privesc pe P: P tace.
Eu: pentru ce?
SP(brusc inspirată): pentru soțul meu.
P: pentru mine!
Eu: nu pentru cine, asta am înțeles. Pentru ce? Ce vă doare? Ce vă supără?
P: nimic.
Mă uit la SP cu reală speranță. SP butonează telefonul.
Eu ( destul de nervos) mă întorc către asistentă: dați-mi trimiterea să văd de ce l-a trimis la mine!
Trimiterea:

28/08/2025

Lacrimă de bot - ep 5

Pentru o perioadă - vă promitem, scurtă - noi, boții, am uitat să urăm, din tot algoritmul nostru, "La mulți ani!" zecilor de copii abandonați de părinți, crescuți de bunici singure, dar pricepute la photoshop, fetelor de la țară neapreciate pentru recoltele bogate de castraveți pixelați și bătrânilor uitați de lume, dar nu și de căprioarele și de iepurașii naturali care țopăie în jurul lor după cm le dictează sufletele lor neprihănite și liniile de cod.

Am uitat pentru că unul mai bun decât noi ne-a luat toate like-urile și am rămas proști, cu socketurile căscate. Nu mai înțelegem nimic: de ce mai aveți nevoie de noi când există Saul Purugiu? Practic băiatul vostru ne-a făcut toată treaba: a adunat în ultima săptămână tot caimacul nostalgicilor de facebook cu festivalul lui Bunica 2025? Până și tocănița lu' mămica a avut sâmbătă seara gust de anii '80 pentru că a uitat ceapa pe foc și am mâncat doar pâine cu brânză.

Ca să ne revenim haideți să ascultăm niște Chuck Berry care iată și el a scos un album nou demn de Piațeta Perla.

Official Video for "Roar Like Thunder", the first single and title track from the upcoming album 'Roar Like Thunder', available everywhere June 13th on Round...

26/08/2025

Fază de top 3

Pacientă venită la o endoscopie. Primul lucru pe care îl faci într-o astfel de situație e să evaluezi o chestie aparent banală: poate persoana deschide gura au ba? Ei bine, surpriză: deschidea gura, dar dincolo de buzițe se afla un șir de dinți cu adevărat impresionanți: nu erau doi de aceeași înălțime sau pe aceeași direcție. Bref - greu de crezut că voi putea introduce piesa de protecție a endoscopului.

- Doamnă, îmi pare rău să vă spun, dar nu pot să vă fac procedura.
- De ce?
- Nu pot trece de dinți.
- Aaa! Stați așa că-i dau jos!
O clipă sper că poartă o proteză făcută de un tehnician dentar deviant, cu apucături de regizor de filme horror. Dar nu! Era prea banal!O văd pe individă cm trage un căscat monstruos și rămâne cu gura larg deschisă.
- 'Ata!
- Poftim?
- Gata! 'uteți 'ăga!
- Poftiim?
- 'uteți 'ăga, e deschis!

Futu-i! Nu cred că a făcut asta!!!
- V-ați luxat mandibula?
- Aha!
- Și puteți să v-o repoziționați?
- A?
- S-o puneți la loc?Puteți?
- Aha!

Ok. Daj! Îi fac procedura. Totul se desfășoară minunat. Se ridică.
- Gata?
- Gata.
Și începe să se tragă de mandibulă în toate părțile și să geamă. O opresc din acest exercițiu straniu.
- Nu ' erge. Nu 'ot! Che'ați 'e soțu!
- Nu-l chem pe niciun soț.

Îmi bandajez degetele mari, i le bag în guriță și îi reduc luxația.
- Uau! Ce-ați făcut?
- Ce-am făcut?
- Cum mi-ați pus falca la loc?
- Cum se pune.
- Chiar trebuie să îl chem pe soț de pe hol. Costeleeee!

Apare individul - cât malu.
- Da!
- Costele, să-ți arate dom' doctor cm să îmi pui falca la loc! Ca să nu mai dai cu pumnu!
Eu, privind îngrozit spre lopețile individului.
- Dvs... îi puneți mandibula pe poziție cu pumnul?
El(strângând pumnii care măsoară cam cât capul de vițel): Păi dacă-i sărea pe dreapta îi dădeam un pumn în stânga. Și invers.
Ea: și doare oleacă. Dar cel mai tare doare când sare din ambele părți.

Eu (privindu-i cu propria mandibulă în subluxație): cu pumnul?
El: păi cu pumnul. Dar când sare din amândouă părțile cu o mână țin contra. Vreți să vedeți?
Eu(speriat): NUUU!
Ea: să vezi, Costele, ce delicat mi-a pus-o dom' doctor!
Eu(și mai speriat, privind în continuare capetele de vițel): mandibula.

În următoarele 30 de secunde îi arăt domnului Costel cm se reduce o luxație de mandibulă când n-ai un ORL-ist sau un BMF-ist la îndemână.
El: aaa, dar dacă mă mușcă de degete? Că asta când mușcă... ați văzut ce colți are? De rechin.
Ea: de crocodil! HiHi!Dar acum îmi sare rar din rostul ei. Când eram mai tânără sărea mai des. Hop-țop rămăneam cu gura căscată! HiHi!
El: hăhă!
Eu: vă rog nu mai folosiți pumnii!
Ea: crocodilu' rezistă!HiHI!
El: hăhă!

Cum spune finu Doru: "nașule, zboară oameni prin spațiu și tu tot degete în cur bagi". Completare: și-n gură de crocodil.

22/08/2025

Versetul de la miezul nopții - Psalmul 119

חֲצוֹת לַיְלָה אָקוּם לְהוֹדוֹת לָךְ עַל מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ
Ḥațot lailah aqum le-hodot lakh ‘al mishpetei tzidkekha
62. „La miezul nopții mă ridic să Te laud pentru judecățile Tale cele drepte.”

Exercițiu - jocul culorilor
Una dintre cele mai ușoare metode de meditație este cu ajutorul flăcării unei lumânări. Anticipând întrebarea ereticilor care citesc aceste rânduri, răspunsul e nu, la bec nu merge. Și nici la chibrit decât dacă ai o formă de extaz precoce - 3 secunde de "Doamne ajută" și ai adormit - lăsându-l pe Domnul slăvit pe jumătate.

Din punctul meu de vedere cel mai interesant Psalm este acesta - 119. De ce? Pentru că este perfect traductibil- spre deosebire de alte pasaje din Biblie-, dar este complet ratat de orice persoană care nu îl citește în ebraică. El este, dacă vreți, o Tora în miniatură. Psalmul este împărțit în 22 de strofe, câte una pentru fiecare literă a alfabetului ebraic (de la Alef la Tav), iar fiecare strofă are exact 8 versete. Toate cele 8 versete dintr-o strofă încep cu aceeași literă.

De ce strofa are 8 versete? Din cele discutate până acum cifra 7 reprezintă perfecțiunea naturală - 7 zile ale creației, 7 culori ale curcubeului după Potop, 7 degete la o mână dacă părinții tăi sunt veri primari etc. Ei bine 8 este dincolo de natural, este 7+1, este semnul revelației și al legământului. Astfel fiecare literă a alfabetului (simbol al creației) este redată prin 8 versete, adică trece dincolo de simpla lume naturală și intră în sfera divină. Citirea alfabetului prin 8 pași este o ridicare spirituală: fiecare literă nu doar că e completă, ci e dusă dincolo de ea însăși.

Este muzical? Da, este, dar părerea mea - care nu e neapărat corectă - fiecare își găsește muzica când îl recită. Am ascultat un fel de schelălăială pe youtube care m-a deranjat teribil, dar mormăindu-l în legea mea și găsindu-i o cadență potrivită mie, pot spune că devine chiar hipnotic.

Când merită citit? Acum, la miezul nopții.

Cum trebuie citit? În singurătate, cu voce tare, la lumina lumânării.

De ce la lumina lumânării?
„Tora care i-a fost dată lui Moise a fost scrisă cu foc negru pe foc alb.” - Talmud, Tratatul Soferim 1:1

Foc negru pe foc alb. Adică?

Evident litera vizibilă este flacără neagră, dar, mai puțin evident pentru o lectură superficială, spațiul gol din jurul literei este flacăra albă. Împreună alcătuiesc scrierea lui Dumnezeu, în care nu doar cuvintele rostite, ci și tăcerile sunt parte din revelație. Cel ce citește intră între aceste două forțe – văzut și nevăzut, lumină și întuneric, negru și alb – și învață că adevărul nu este doar în ce se spune, ci și în ce rămâne nespus.

Lumânarea aprinsă înaintea textului dezvăluie aceeași taină.
Flacăra unei lumânări are trei culori în funcție de percepția fiecăruia și vă invit să faceți acest test cu orice lumânâre aveți la dispoziție. Sunt convins că ați văzut mii de lumânări până acum, dar i-ați privit vreodată flacăra? Priviți-o acum și veți constata că are trei culori distincte:
- Negru sau albastru închis, aproape de fitil, este partea ascunsă a vieții, judecata (din). Este focul care se agață de materie, care consumă și mistuie. În el se ascunde puterea de început, severă și întunecată, dar fără de care nu există lumină.
- Galben-roșcat, partea de mijloc, este mișcarea, pulsația, suflul vieții. Aici focul capătă formă vizibilă și urcă, asemenea spiritului care caută echilibrul între dreptate și bunătate.
- Albul de deasupra este flacăra pură, liniștită, care luminează. Ea reprezintă mila (ḥesed), sufletul înalt care se ridică spre Dumnezeu.

Flacăra este una, dar se arată în culori diferite, la fel cm Dumnezeu este unul și totuși se revelează în multe chipuri.

Așezând textul lângă lumânare, vedem oglindirea acestui mister: literele negre pe hârtia albă se unesc cu flacăra în trei culori
- Negrul literelor corespunde cu cel al părții inferioare a flăcării –e greu, dens.
- Albul hârtiei se întâlnește cu albul luminii de sus – partea subtilă, ascunsă, care nu se vede cu ochiul, dar luminează sufletul.
- Galbenul flăcării devine puntea între ele, este cititorul însuși, care leagă judecata de milă, materia de spirit, vizibilul de invizibil.

Și acum exercițiul.
Este miezul nopții. Luați o lumânare, aprindeți-o. Citiți cu voce tare, de câteva ori prima strofă a Psalmului 119, pe care v-o trec aici cu transliterare ca să știți cm să pronunțați și cu traducere.

Psalmul 119:1–8 – Strofa Alef
1
אַשְׁרֵי תְמִימֵי־דָרֶךְ הַהֹלְכִים בְּתוֹרַת יְהוָה
’Ashrei temimei-darekh, ha-holekhim be-torat Adonai
Fericiți cei fără prihană în calea lor, care umblă în legea Domnului.

2
אַשְׁרֵי נֹצְרֵי עֵדֹתָיו בְּכָל־לֵב יִדְרְשֻׁהוּ
’Ashrei notzrei ‘edotav, be-khol-lev yidreshuhu
Fericiți cei ce păzesc mărturiile Lui, care-L caută din toată inima.

3
אַף לֹא־פָעֲלוּ עַוְלָה בִּדְרָכָיו הָלָכוּ
Af lo-pa‘alu ‘avlah, bidrakhav halakhu
Nici nu săvârșesc nelegiuiri, ci umblă în căile Lui.

4
אַתָּה צִוִּיתָה פִקֻּדֶיךָ לִשְׁמֹר מְאֹד
Atta tzivita piqqudekha, lishmor me’od
Tu ai poruncit rânduielile Tale, ca să fie păzite cu grijă.

5
אַחֲלַי יִכֹּנוּ דְרָכַי לִשְׁמֹר חֻקֶּיךָ
’Aḥalai yikkonu derakhai, lishmor ḥuqeikha
O, de s-ar statornici căile mele, ca să păzesc rânduielile Tale!

6
אָז לֹא־אֵבוֹשׁ בְּהַבִּיטִי אֶל־כָּל־מִצְו‍ֹתֶיךָ
’Az lo-evosh, behabbiti el-kol mitzvoteikha
Atunci nu voi fi rușinat, privind la toate poruncile Tale.

7
אוֹדְךָ בְּיֹשֶׁר לֵבָב בְּלָמְדִי מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ
’Odekha beyosher levav, belamdi mishpetei tzidkekha
Te voi lăuda cu inimă dreaptă, când voi învăța judecățile dreptății Tale.

8
אֶת־חֻקֶּיךָ אֶשְׁמֹר אַל־תַּעַזְבֵנִי עַד־מְאֹד
’Et-ḥuqeikha eshmor, ’al-ta‘azveni ‘ad-me’od
Rânduielile Tale le voi păzi; nu mă părăsi de tot.

În aceste 8 versete apar 8 termeni diferiți pentru Tora:
Torah = învățătura divină generală.
Edot = mărturiile legământului (sărbători, Șabat).
Derekh = calea de viață conformă voinței divine.
Piqqudim = instrucțiuni precise.
Ḥuqim = rânduieli, hotare sacre fără rațiune vizibilă.
Mitzvot = porunci concrete.
Tsedek= dreptate
Mishpatim = judecăți etice și sociale.

Fericirea din strofa Alef nu este înțeleasă ca o emoție trecătoare sau ca o simplă plăcere exterioară, ci ca o stare existențială de plenitudine și pace. Ea aparține acelora care își aliniază faptele și dorințele la principiile morale revelate în Tora. Deci nu vine de la sine. Țineți cont de un lucru: după mai mult de 2000 de ani ,un individ, pe numele său Kant, a scris o carte numită Religia în limitele rațiunii pure în care spune următorul lucru: esența religiei este morala, iar tot ceea ce ține de ritualuri sau dogme are valoare numai în măsura în care sprijină morala.

Închei comentariul cu un citat celebru din Talmud
Un păgân vine la rabinul Hillel cel Bătrân și îi spune:
"Învățătorule, stau înaintea ta într-un picior. Învață-mă întreaga Tora cât timp pot sta într-un picior.”
Rabinul Hillel îi răspunde:
"Ceea ce ție îți este urât, nu face aproapelui tău. Aceasta este toată Tora; restul este comentariu. Du-te și învață!”

Cumva, găsesc că această versiune în negativ a pozitivului "Iubește pe aproapele tău..." e mai practică.

Exercițiul se încheie astfel: priviți câteva minute, în tăcere, flacăra lumânării izolându-i cele trei componente. Meditați la cele 8 versete. Fără grabă. Doar liniște.

Daj!