Raluca Iacob - Cabinet Individual de Psihologie

07/11/2025

19/10/2025

Acum poti gasi ghidul si in varianta pdf pe site-ul meu, spor la citit!

18/10/2025

Raluca Iacob - Cabinet Individual de Psihologie Pagina de psihoeducație Bine ai venit pe pagina de psiho-educație! Scopul paginii de psiho-educație este de a aduce mai aproape de tine resurse, informații, menite să îți ofere o mai bună înțelegere a sănătății psihice și emționale. Art...

18/10/2025

Dragi oameni,

Am scris acest ghid cu gândul la toți cei care oferă mult, dar uită, fără să-și dea seama, să aibă grijă și de ei.
La cei care știu să fie sprijin, dar nu știu întotdeauna cm să se sprijine pe sine.
Este un ghid de psihoeducație, scris cu blândețe și cu dorința de a aduce mai multă înțelegere — despre noi, despre nevoile noastre, despre granițele de care avem atâta nevoie.
Cred cu tărie că, atunci când învățăm să ne înțelegem mai bine, viețile se pot schimba.
Poate nu peste noapte, dar cu fiecare pas conștient spre noi înșine, începem să trăim mai autentic, mai împăcați, mai vii.

Sper ca acest ghid să-ți fie o lumină blândă —
una care nu te orbește, ci te ajută să vezi mai clar drumul către tine. 🤍

— Raluca Iacob, psiholog clinician și psiho-oncolog

This interactive flipbook is created with FlippingBook, a service for streaming PDFs online. No download, no waiting. Open and start reading right away!

03/10/2025

Comportamentele provocatoare în demență: cm le înțelegem și cm le gestionăm

Îngrijirea unei persoane cu demență aduce multe provocări emoționale și practice.
Printre acestea, cele mai dificile sunt așa-numitele comportamente provocatoare – momente în care persoana devine agitată, refuză ajutorul, manifestă agresivitate verbală sau fizică, repetă anumite acțiuni ori se opune îngrijirii.
Pentru familie și îngrijitori, aceste reacții pot fi copleșitoare și greu de acceptat. Însă, privite mai atent, ele au întotdeauna o explicație și pot fi gestionate cu răbdare și empatie.

De ce apar comportamentele provocatoare în demență?

Demența afectează nu doar memoria, ci și percepția, capacitatea de comunicare și reglarea emoțiilor.
Când aceste funcții se deteriorează, comportamentul devine limbajul principal.

Printre cauze se numără:

➡️Confuzia și dezorientarea – persoana nu recunoaște spațiul, nu înțelege ce i se cere sau de ce are nevoie de ajutor.

➡️Frustrarea – pierderea treptată a abilităților duce la sentimente de neputință și furie.

➡️Nevoi neexprimate – foamea, setea, oboseala sau durerea pot fi transmise prin agitație, pentru că persoana nu le mai poate verbaliza.

➡️Stări emoționale – anxietatea, depresia sau teama pot lua forma opoziției sau agresivității.

➡️Mediul extern – zgomotul, aglomerația, schimbările bruște sau chiar lipsa de stimulare pot declanșa comportamente dificile.

Cum putem reacționa?

Felul în care răspundem face diferența între calm și escaladare.

✅️Rămâneți calmi – voce blândă, ton scăzut, gesturi liniștitoare.

✅️Nu contraziceți direct – încercați să redirecționați atenția în loc să corectați.

✅️Respectați demnitatea – chiar dacă pare irațional, ceea ce simte persoana este real pentru ea.

✅️Simplificați comunicarea – folosiți fraze scurte și clare, explicații pas cu pas.

✅️Observați tiparele – notați situațiile care preced comportamentele dificile pentru a le anticipa.

Cum prevenim escaladarea?

Prevenția este mai eficientă decât intervenția atunci când comportamentele s-au intensificat.

✔️Stabiliți o rutină previzibilă, care oferă siguranță și reduce anxietatea.

✔️Creați un mediu calm și familiar – reduceți zgomotul și schimbările bruște.

✔️Mențineți activități plăcute și adaptate – muzică, pictură, plimbări, exerciții simple.

✔️Asigurați nevoile de bază – hidratare, hrană, confort fizic, odihnă.

✔️Căutați sprijin pentru îngrijitori – un îngrijitor obosit sau tensionat riscă să reacționeze negativ, ceea ce poate agrava situația.

Ce se întâmplă din punct de vedere psihologic?

Dincolo de aparențe, comportamentele provocatoare sunt o formă de comunicare.
Când cuvintele nu mai ajută, corpul și emoțiile preiau rolul de a transmite mesajul.
În spatele agitației sau opoziției se află adesea o nevoie nesatisfăcută, o suferință sau o teamă.
Dacă privim aceste manifestări nu ca pe o problemă de disciplină, ci ca pe un strigăt de ajutor, răspunsul nostru devine mai empatic și mai eficient.

❗️❗️❗️Comportamentele provocatoare în demență sunt greu de gestionat, dar ele nu sunt „încăpățânări”, ci expresii ale unei realități interioare confuze și dureroase.
Îngrijirea cu blândețe, răbdare și înțelegere poate transforma aceste momente tensionate în ocazii de conectare și sprijin real.

Raluca Iacob - Psiholog clinician

30/09/2025

PACIENTUL ȘI JOCUL - o cale simplă spre echilibrul emoțional!❗️

De ce este important ca pacienții internați să aibă o ocupație?❓️

O internare într-un spital, indiferent de motiv, nu este niciodată o experiență ușoară.
Pacientul se confruntă cu reguli stricte, lipsa libertății de mișcare și, adesea, cu teama legată de propria sănătate.
Toate acestea pot duce la stres, anxietate și chiar la sentimentul de izolare.
Tocmai de aceea, pe lângă îngrijirea medicală, este esențial ca pacienții să aibă și activități care să le ocupe timpul.

✅️Activități simple, efecte mari !

Jocuri precum table, șah sau rummy nu sunt doar distracții pasagere. Ele aduc o mulțime de beneficii:

➡️Mențin mintea activă – prin gândire strategică, memorie și atenție.

➡️Creează conexiuni – jucând împreună, pacienții socializează, își fac prieteni și se simt mai puțin singuri.

➡️Reduc stresul – râsul, bucuria jocului și atmosfera relaxată ajută la diminuarea tensiunilor emoționale.

➡️Redau sentimentul de control – atunci când pacientul alege să participe la o activitate, simte că are un rol și o libertate de decizie.

➡️Puterea socializării - nu doar jocurile sunt importante, ci și interacțiunile umane. O conversație plăcută, împărtășirea unor povești sau pur și simplu petrecerea timpului împreună pot face diferența între o internare trăită cu greu și una suportată cu mai multă liniște.

➡️Mai mult decât tratament

Un spital nu ar trebui să fie doar un loc al medicamentelor și procedurilor medicale.
Este și un spațiu unde oamenii au nevoie să se simtă înțeleși, ascultați și sprijiniți.
Atunci când pacienții au activități recreative, întreaga lor experiență de internare/ instituționalizare devine mai umană, mai caldă și mai suportabilă.

Raluca Iacob – Psiholog clinician și Psiho-oncolog

04/09/2025

🩸 Septembrie este luna dedicată conștientizării cancerelor de sânge – leucemie, limfom și mielom. Este un moment în care vorbim deschis despre prevenție, tratamente și speranță.

👉 În România, în fiecare an, aproximativ 3 din 100.000 de oameni primesc un diagnostic de cancer de sânge. Pentru mulți dintre ei, transplantul de celule stem este singura șansă la viață. În prezent, zeci de pacienți așteaptă un donator compatibil.

🤝 Veștile bune? Peste 80.000 de români s-au înscris deja ca donatori de celule stem, iar fiecare nou nume înseamnă o șansă reală în plus pentru cineva care luptă chiar acum.

30/07/2025

📢 Primăria Municipiului Bucureşti, prin ASSMB - Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, lansează proiectul „Testare genetică la cancerul de sân în formă incipientă”

De astăzi, începând cu ora 10:00, este activă aplicația online pentru înscrierea în proiectul care oferă sprijin persoanelor cu diagnostic de cancer mamar în stadii incipiente.
🔹 Ce oferim?
Sprijin financiar de până la 12.350 lei/beneficiar pentru testări genetice personalizate, necesare stabilirii unui tratament eficient.
🔹 Cine se poate înscrie?
Femei și bărbați, cu domiciliu stabil în București, diagnosticați cu cancer mamar invaziv (stadiu incipient), conform criteriilor medicale specifice.
🔹 Perioada proiectului: iulie 2025 – decembrie 2026, în limita a 600 de beneficiari eligibili.
🔹 Cum te înscrii?
Accesează platforma: https://testaregenetica.assmb.ro și completează dosarul online.

Acest proiect este o șansă reală pentru cei care se confruntă cu cancerul mamar în stadii incipiente să beneficieze de un diagnostic mai precis și un tratament adaptat nevoilor lor.

Pentru detalii complete și criterii de eligibilitate, vizitează site-ul și, dacă ai întrebări, scrie pe: testaregenetica@assmb.ro

23/07/2025

Într-o lume în care accesul la informații medicale este la un click distanță, este din ce în ce mai ușor să devii îngrijorat de simptome banale.
Dar ce se întâmplă când această îngrijorare devine copleșitoare și constantă?
Atunci putem vorbi despre ipohondrie, cunoscută astăzi în termeni clinici drept tulburare de anxietate legată de boală.

✅️Ce este ipohondria?

Ipohondria este o tulburare psihologică caracterizată printr-o preocupare excesivă față de ideea că suferim de o boală gravă, chiar dacă nu există dovezi medicale care să susțină acest lucru.
Persoanele cu ipohondrie pot interpreta greșit senzații corporale normale sau simptome ușoare, transformându-le în semne ale unor boli serioase.

➡️Exemple:

O durere ușoară de cap poate fi interpretată ca o tumoare cerebrală.

Un disconfort gastric devine, în mintea persoanei afectate, un posibil cancer.

✅️De ce apare ipohondria?

Ipohondria nu apare dintr-o singură cauză, ci dintr-o combinație de factori:

Experiențe medicale din trecut (personale sau ale celor apropiați).

Anxietate generalizată sau depresie.

Accesul constant la informații medicale online („Dr. Google”).

Modele învățate din familie – dacă un părinte era excesiv de preocupat de sănătate.

Nevoia de control asupra corpului și vieții.

Ipohondria poate apărea și după o perioadă de stres intens, pierdere sau traume.

✅️Ce simptome are o persoană cu ipohondrie?

✔️Verificări frecvente ale corpului (puls, alunițe, ganglioni etc.).

✔️Vizite repetate la medici, solicitând investigații.

✔️Evitarea clinicilor de teamă să nu li se confirme o boală.

✔️Teama constantă că medicii „au scăpat ceva”.

✔️Dificultăți de concentrare din cauza grijii față de o posibilă boală.

✔️Stare de neliniște sau panică după citirea unor informații medicale.

✅️Putem gestiona ipohondria singuri?

În unele cazuri, da – dacă anxietatea este ușoară și persoana devine conștientă că gândurile sale nu sunt realiste. Iată câteva strategii utile:

✅️Tehnici de auto-ajutor:

✔️Limitarea timpului petrecut căutând informații medicale online.

✔️Jurnalul gândurilor – notarea îngrijorărilor și reevaluarea lor logică.

✔️Exerciții de respirație și mindfulness – pentru reducerea anxietății.

✔️Stabilirea unui program clar de vizite medicale, fără a exagera cu analizele.

✔️Activități care aduc plăcere și relaxare – sport, artă, socializare.
Însă, dacă simptomele persistă sau afectează semnificativ viața de zi cu zi, este important să cerem ajutor specializat.

✅️Când este nevoie de ajutor profesional?

Dacă:
✔️Gândurile despre boală sunt zilnice și intruzive.

✔️Viața personală, profesională sau socială este afectată.

✔️Teama nu scade nici după investigații medicale clare.

✔️Ai încercat să gestionezi singur, dar fără succes.

Un psiholog sau psihiatru te poate ajuta prin psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT), care s-a dovedit extrem de eficientă în ipohondrie.
În unele cazuri, poate fi recomandat și tratament medicamentos pentru gestionarea anxietății.

‼️Ipohondria nu este o „exagerare” sau un „moft”, ci o tulburare reală, cu impact emoțional major.
Este important să ne tratăm cu compasiune, să înțelegem rădăcinile anxietății și să cerem ajutor atunci când avem nevoie.

🖍Sănătatea mintală este la fel de importantă ca cea fizică. Nu suntem singuri, iar vindecarea este posibilă.

16/07/2025

Masca virtuală:
Cum influențează rețelele sociale gândirea adolescenților?🤔

Trăim într-o epocă în care lumea reală a pierdut teren în fața celei virtuale.
Platformele sociale au devenit mai mult decât simple forme de divertisment: sunt oglinzi deformante care modelează identități, comportamente și valori, în special în rândul adolescenților.
Dar ce se întâmplă când aceste oglinzi devin standarde de viață?

📌Creatorii de conținut – noii idoli❗️

Pentru mulți adolescenți, influencerii nu sunt doar amuzanți sau creativi, ci adevărate modele de viață. Ceea ce spun, fac sau poartă devine imediat „tendință”.
Problema apare când acești creatori promovează standarde irealiste, valori superficiale sau comportamente riscante – toate ambalate în videoclipuri de 15 secunde, cu filtre, muzică catchy și milioane de vizualizări.
Într-un moment al vieții în care tinerii caută repere, acești creatori devin răspunsul ușor și accesibil.
Însă nu întotdeauna cel sănătos.

📌Psihologia din spatele ecranului

Adolescența este o perioadă a căutării identității, a rebeliunii și a impresiei că „știm tot”.
Biologic vorbind, creierul adolescentului – în special zona responsabilă de decizii și gândire critică (cortexul prefrontal) – nu este încă pe deplin dezvoltat.
În schimb, sistemul de recompensă (bazat pe dopamină) reacționează intens la stimuli rapizi: like-uri, vizualizări, reacții.
Aici intervin algoritmii – programe care livrează constant conținut captivant, adaptat intereselor tale. Asta face ca utilizatorul să petreacă ore întregi online, expus la mesaje care, repetate suficient, devin convingeri.

📌Ce riscă adolescenții?

➡️Scăderea stimei de sine din cauza comparațiilor constante cu „perfecțiunea” de pe ecran.

➡️Dezvoltarea anxietății și depresiei din cauza presiunii sociale și a nevoii de validare.

➡️Asumarea unor comportamente riscante (provocări virale, dietă extremă, expunere sexualizată).

➡️Pierderea gândirii autonome și înlocuirea ei cu conformism digital.

✅️Soluția?

Educație psihologică și dezvoltarea gândirii critice.
Nu este suficient să spunem tinerilor „nu mai sta pe rețele de socializare !”.
Este nevoie de educație emoțională și mentală – încă din școală.
Programe de psihoeducație care să abordeze:

➡️Cum funcționează creierul adolescentului?

➡️Cum să recunoască manipularea și conținutul nociv?

➡️Cum să-și construiască o stimă de sine sănătoasă!

➡️Cum să analizeze critic ceea ce consumă online!

Rețelele sociale fac parte din viața noastră și pot fi spații pline de creativitate, inspirație și conexiune.
Nu trebuie să le demonizăm, ci să învățăm să le folosim cu înțelepciune.
Adolescenții nu au nevoie de interdicții, ci de sprijin. De spațiu să întrebe, să greșească, să afle cine sunt — fără presiunea de a fi „perfecți” în fața unui ecran.
Este firesc să te simți pierdut uneori printre atâtea modele și mesaje.
Dar în spatele like-urilor ceea ce contează cu adevărat este cine devii tu, ca om.
Gândirea critică, echilibrul emoțional și încrederea în sine sunt cele mai valoroase „filtre” pe care le putem cultiva — împreună, prin dialog, educație și empatie.
Pentru profesori, părinți și toți cei care lucrează cu tineri: fiți acolo, nu ca judecători, ci ca faruri care luminează discret drumul.
Și amintiți-le mereu: nu trebuie să fie ca ceilalți ca să fie suficienți.

Raluca Iacob - Psiholog clinician