06/12/2025
Crăciunul se strecoară mereu ca o lumină caldă prin crăpăturile lumii, iar în apropierea lui prietenele adevărate strălucesc altfel — ca niște felinare vechi, aprinse cu grijă, care nu se sting nici în viscol.
E ceva tandru în felul în care se așază sinceritatea între oameni: nu face zgomot, nu cere nimic, doar deschide uși în piept și lasă sufletul să respire.
Prietenia autentică nu are nevoie de podoabe, se ține singură, ca un brad care își simte rădăcinile. În serile de iarnă, când orașul tace și aerul miroase a scorțișoară, iubirea dintre prietene rămâne cel mai curat dar — nu acela din cutii, ci cel care luminează dinspre interior, acolo unde nu ajung nici frigul, nici îndoiala.
Crăciunul nu inventează legături; doar le dezvăluie pe cele care sunt deja adevărate. Iar lângă o prietenă sinceră, simți cm fiecare clipă capătă culoare, ca și cm cineva ar presăra zăpadă nouă peste toate întâmplările vechi. În astfel de momente îți amintești că iubirea nu e un eveniment, ci o prezență liniștită — o respirație comună, un fel de lumină care rămâne aprinsă tot anul, chiar și după ce se sting instalațiile de pe casă.
E un timp în care inimile se aliniază, iar oamenii care te văd cu adevărat capătă greutatea unor adevăruri stabile. Iar cele mai frumoase cadouri sunt aceste prietenii care nu se risipesc, ci cresc odată cu tine, asemenea unei colinde care se cântă tot mai bine de fiecare dată când revine.
