Psihoterapeut Cristina-Maria Barbu

26/02/2026

Copiii cresc într-o lume în care ecranele le fură, încet și tăcut, atenția, răbdarea și bucuria relațiilor reale. Tehnologia, deși utilă, a devenit un spațiu care îi absoarbe și îi îndepărtează de noi, părinții, exact când au cea mai mare nevoie de ghidare și conectare. Nu ne pierdem copiii într-o clipă, ci în mii de momente în care lumea digitală devine mai prezentă decât noi.

Am pregătit o serie de webinarii pentru fiecare categorie de vârstă, sunt provocări unice și strategii foarte diferite de la o vârstă la alta.

Detalii și înscriere aici: www.copiidigitali.ro

Pe curând!

Ediția #3 - Webinar „Cum să nu-ți pierzi copilul în era digitală”

26/02/2026

24/02/2026

Tehnologia a schimbat copilăria!
Copiii noștri cresc într-o lume pe care noi, ca părinți, nu am avut-o. Este important să găsim
strategii echilibrate de a naviga prin asta.
În acest sens am pregătit 4 webinare gratuite (în funcție de vârsta copiilor) în 2, 3, 5 și 6 martie
despre cm să gestionăm tehnologia în familia noastră.
Vom vorbi despre:
- Ce se întâmplă în creierul copilului când e pe ecrane
- Ce tip de limite putem seta?
- Ce funcționează în funcție de vârsta copilului?
- Cum putem readuce în viețile copiilor noștri ce contează cu adevărat?
link înscriere: www.copiidigitali.ro
Locurile sunt limitate – vom lucra în grupuri mai mici pentru că fiecare întrebare a voastră
contează.
Dacă știi pe cineva interesat, dă mai departe mesajul. Poate ajungi exact la părintele care are nevoie să audă asta acum.
Ne vedem acolo.
Cristina-Maria

24/02/2026

Tehnologia a schimbat copilăria!

Copiii noștri cresc într-o lume pe care noi, ca părinți, nu am avut-o. Este important să găsim
strategii echilibrate de a naviga prin asta.

În acest sens am pregătit 4 webinare gratuite (în funcție de vârsta copiilor) în 3, 4, 6 și 7 martie despre cm să gestionăm tehnologia în familia noastră.

Vom vorbi despre:
- Ce se întâmplă în creierul copilului când e pe ecrane
- Ce tip de limite putem seta?
- Ce funcționează în funcție de vârsta copilului?
- Cum putem readuce în viețile copiilor noștri ce contează cu adevărat?

link înscriere: www.copiidigitali.ro

Locurile sunt limitate – vom lucra în grupuri mai mici pentru că fiecare întrebare a voastră
contează.

Dacă știi pe cineva interesat, dă mai departe mesajul. Poate ajungi exact la părintele care are nevoie să audă asta acum.

Ne vedem acolo.
Cristina-Maria

21/02/2026

ÎNSCRIE-TE LA WEBINAR:
www.copiidigitali.ro

Fiecare părinte pe care îl văd îmi spune același lucru:
"Știu că telefonul îi face rău. Dar nu știu cm să îl opresc fără să înceapă un război."

Și ai dreptate să te simți așa. Pentru că tehnologia nu e problema în sine.

Problema e că nu știm regulile. Nu ne-a învățat nimeni cm să navigăm asta.

Cât timp e prea mult? Ce aplicații sunt ok la ce vârstă? Când e momentul să intervii?

Fiecare vârstă are nevoile ei. Ce e bine pentru un copil de 5 ani poate fi complet greșit pentru unul de 15.

19/02/2026

06/02/2026

Uneori, a fi bine nu înseamnă să faci mai mult,
ci să rămâi prezent cu ceea ce este.

Și asta e suficient pentru azi. 🤍

03/02/2026

Nu sunt nebun, nu am de ce să fac terapie...

Terapia focalizată pe emoții pornește de la ideea că emoțiile sunt busola noastră internă.

Ele ne arată ce este important, ce ne doare și de ce avem nevoie.
În terapie, emoțiile nu sunt judecate, ci primite cu curiozitate și respect.

A fi ascultat cu adevărat creează un spațiu de siguranță.
În acest spațiu, nu mai este nevoie să te aperi sau să te explici excesiv.
Vocea ta capătă greutate și sens. Când cineva te ascultă profund, începi să te auzi și tu.

Terapia ajută la clarificarea nevoilor emoționale ascunse.
Nevoi de conexiune, siguranță, acceptare sau autonomie.
Validarea emoțională reduce rușinea și auto-critica.

Nu mai ești „prea mult” sau „greșit”.

Ești un OM care simte, iar asta este firesc.

Prin validare, emoțiile se liniștesc. Corpul se relaxează, iar mintea devine mai clară.

Terapia oferă un cadru în care durerea poate fi spusă.
Fără a fi minimalizată sau grăbită. Relația terapeutică devine un model de relație sigură. Un loc unde vulnerabilitatea este întâmpinată cu grijă.

În timp, acest model este internalizat. Înveți să te tratezi cu mai multă blândețe. Să îți recunoști limitele fără vinovăție.
Să îți exprimi nevoile fără teamă. Emoțiile dificile devin mesageri, nu dușmani.

Terapia nu șterge trecutul, dar îi schimbă impactul. Creează sens acolo unde a fost confuzie. Oferă speranță acolo unde a fost blocaj.

A face terapie înseamnă a-ți oferi timp. Timp pentru tine, pentru adevărul tău emoțional. Este un act de curaj și auto-respect.
Un pas spre relații mai vii și o viață mai autentică.

01/02/2026

În ultimul timp, tot mai mulți copii ajung la afterschool deja obosiți, copleșiți sau tensionați.
Tot mai mulți părinți încearcă să țină pasul cu tot ce au de dus.
Tot mai mulți adulți simt că nu mai au spațiu pentru ei.

Oboseala emoțională nu ocolește pe nimeni.

De aceea, în munca mea ofer sprijin adaptat fiecărei vârste și fiecărui ritm:

🌱 Pentru copii
Psihoterapie, consiliere și grupuri de dezvoltare personală care îi ajută să înțeleagă ce simt, să se regleze, să coopereze și să se simtă în siguranță.

🌿 Pentru părinți
Îndrumare blândă, claritate și rutine emoționale care aduc mai multă liniște în familie, fără presiune și fără vinovăție.

🌾 Pentru adulți epuizați
Spațiu de respiro, reconectare și vindecare. Un loc în care nu trebuie să demonstrezi nimic, ci doar să fii.

Lucrez cu prezență, ritm și grijă.
Dacă simți că ai nevoie de sprijin — sau copilul tău are — sunt aici.

29/01/2026

În terapia focalizată pe emoții,
emoțiile copilului nu sunt corectate, ci înțelese.

Relația creează siguranță.
Siguranța permite reglarea.
Din reglare apare schimbarea. 🤍

27/01/2026

Uneori, copilul nu are nevoie să fie „învățat” ce să facă diferit.
Are nevoie să fie simțit, văzut și conținut emoțional.
Când un adult rămâne prezent lângă emoțiile lui – chiar și cele intense – copilul învață treptat că este în siguranță cu ceea ce trăiește.
Din această siguranță, apar liniștea, cooperarea și schimbarea.

Da. Asta e esența. 🤍

E un adevăr profund și, pentru mulți adulți, greu de trăit înainte de a fi înțeles: relația precede corectarea.

Când copilul este conținut emoțional, nu „reparat”, sistemul lui nervos învață ceva fundamental — nu sunt prea mult, nu sunt singur, nu sunt în pericol.

Și abia din acel spațiu de siguranță pot apărea:
- autoreglarea (nu impusă, ci învățată),
- cooperarea (nu din frică, ci din conectare),
- schimbarea (nu forțată, ci organică).

De multe ori, comportamentul „dificil” nu cere soluții, ci prezență.

Un adult care poate rămâne ancorat în fața furtunii emoționale devine, fără să predea nimic explicit, o lecție vie de siguranță.