01/11/2025
I-au luat tot.
Casa, cărțile, pacienții , chiar și numele....
Pe documentele lagărului, era un singur număr: 119 104.
Dar Viktor Frankl, un psihiatru austriac din Viena, a continuat să facă singurul lucru pe care niciun zid nu-l putea opri: vindecarea sufletului.
A fost deportat mai întâi la Theresienstadt, apoi la Auschwitz și, în final, la Dachau.
În fiecare zi vedea oameni murind nu de foame, ci de lipsă de sens.
Și acolo, în inima iadului, a înțeles un adevăr care avea să schimbe psihologia modernă:
Chiar și atunci când totul este pierdut, libertatea supremă a omului este să-și aleagă propria atitudine față de destin.
A început să le vorbească camarazilor săi de cazarmă, să-i sprijine cu câteva cuvinte, să-i facă să se agațe de un gând, o amintire, un motiv.
Un fiu pe care să-l vadă din nou.
O iubire pe care să o redescopere.
O treabă de terminat.
Un vis încă posibil.
Mulți au supraviețuit datorită acelei scântei invizibile.
Alții au murit, dar cu o pace pe care niciun gardian nu o putea fura.
Când războiul s-a încheiat, Frankl cântărea puțin peste patruzeci de kilograme.
Își pierduse familia, soția, tot ce avea.
Dar purta cu el un manuscris scris din memorie:
fundamentele unei noi terapii, născute în mijlocul sârmei ghimpate și al disperării.
El a numit-o logoterapie - „vindecarea prin sens”.
El avea să învețe lumea că vindecarea nu se realizează doar cu medicină, ci cu un scop.
În 1946, a publicat Un psiholog în lagărele de concentrare, o carte tradusă în zeci de limbi.
El a scris:
„Cel care are un motiv poate suporta orice cum”.
Cuvinte născute într-un lagăr de exterminare, care îi vindecă și astăzi pe cei pierduți în viață.
✨
Pentru că atâta timp cât omul găsește sens, nici măcar întunericul nu-l poate cuceri.
