Cabinet Psihologic - Simona Jeles - Terapia Scurta Strategica

01/08/2025

Ceea ce vezi în imagine este o monitorizare reală a nivelului de stres al unei persoane care a participat la o ședință de terapie psihologică.

🕖 Ședința a început la ora 19:00 și a durat aproximativ 90 de minute.
📉 După sesiune, nivelul de stres a scăzut dramatic, rămânând scăzut ore întregi.

❓Ce înseamnă asta?
Multe persoane evită să meargă la psiholog crezând că e "doar pentru cei cu probleme grave".
Adevărul? Oricine poate beneficia. Iar efectele apar mult mai repede decât ai crede.

Imaginează-ți un loc unde poți vorbi liber, fără frică de judecată.
Unde cineva te ascultă cu atenție, te înțelege și îți oferă perspective noi.
Asta face un psiholog. Și corpul tău răspunde imediat: stresul scade, inima bate mai încet, respiri mai profund.

⚠️ Pentru ce tipuri de afecțiuni este recomandat?

Anxietate, atacuri de panică, insomnie
Burnout și stres cronic (muncă, familie, responsabilități)
Depresie (ușoară până severă)
Probleme relaționale (cuplu, părinți, copii)
Doliu, traume din trecut, stimă de sine scăzută
Dependențe (substanțe, comportamente)
Dezorientare sau crize existențiale

✅ Ce beneficii aduce terapia?

Imediate (după prima sau câteva ședințe):

Eliberarea tensiunii emoționale
Claritate mentală, focus crescut
Îmbunătățirea somnului și apetitului
Creșterea motivației și a energiei zilnice

Pe termen lung:

Îți înțelegi mai bine emoțiile și reacțiile
Înveți cm să gestionezi conflictele și stresul
Construiești relații mai sănătoase
Reduci riscul bolilor psihosomatice (migrene, dureri cronice, oboseală inexplicabilă)
Îți recapeți controlul asupra propriei vieți

🧭 Nu trebuie să „ai o problemă” ca să mergi la psiholog.
Uneori, ai nevoie doar de un spațiu sigur unde să te regăsești.
Și exact asta oferă psihoterapia.

📉 Graficul din poză arată clar: corpul tău știe când e ascultat.

💬 Ai fost vreodată la psiholog? Cum te-ai simțit după prima ședință?

Psihoterapia reduce stresul în timp real, măsurat prin monitor Holter. Stresul, anxietatea sau burnout-ul pot fi tratate eficient. Corpul reacționează pozitiv chiar din prima ședință de psihoterapie.

19/04/2025

08/03/2025

🥂🪸🌈

01/03/2025

Un martisor pentru toti!!!!!🥰🥰🥰🌈

24/12/2024

Craciun binecuvantat, tuturor!!🥂🎄🥂🌈🫶

10/10/2024

Depresia mă învăluie și nu mă mai lasă. Mă sufocă încet, ca o ceață groasă care intră în mine și îmi întunecă totul. Mă trezesc în fiecare zi într-o cameră fără ferestre, fără ieșire. Mă sufoc în mine, în golul din mine care se adâncește cu fiecare oră ce trece. Îmi simt corpul greu, ca și cm fiecare pas m-ar trage mai adânc în pământ. Aș vrea să mă ridic, dar nu pot. Încerc să respir, dar aerul e dens, mă îneacă. Îmi vine să țip, dar nici voce nu mai am.

Totul e gri. Nu mai văd culorile, nu mai simt căldura soarelui pe piele. Zâmbetele oamenilor trec pe lângă mine ca umbre, fără să le simt, fără să-mi pese. Mă uit la mine în oglindă și nu văd nimic. Ochii mei sunt goi, privirea goală. Fiecare zi e la fel, fiecare noapte e la fel, doar întuneric. Orele se scurg, dar nu aduc nimic nou. Doar aceeași oboseală care nu dispare, aceeași epuizare care îmi macină fiecare gând.

Mă simt captiv într-un corp care nu mai răspunde. Mâinile îmi sunt grele, picioarele se mișcă fără sens. Știu că ar trebui să fac ceva, să simt ceva, dar nu mai pot. Totul în mine e amorțit. Emoțiile, dorințele, chiar și frica au dispărut. Sunt doar eu și tăcerea din mintea mea. Și liniștea aia sinistră, care mă urmărește ca o umbră, mă face să mă întreb dacă mai există ceva de ce să mă agăț.

Îmi vin în minte gânduri. Gânduri care mă sperie, dar care devin din ce în ce mai familiare. Gânduri de final, de eliberare. Poate că ar fi mai bine așa. Poate că nimeni n-ar observa. Poate că nimănui nu i-ar păsa. Și atunci mă întreb… cât mai pot să rezist în această prăpastie care pare să nu aibă fund? Și dacă fundul există… poate că nu e atât de departe.

…și totuși, undeva, în ceața asta densă, simt o scânteie. E mică, abia vizibilă, dar e acolo. Poate e doar o iluzie, un gând care mă minte că ar putea exista o ieșire. Dar, chiar și așa, o urmez. Îmi spun că, dacă există o singură scânteie, chiar și într-o mare de întuneric, poate merită să o caut.

Nu știu cât de departe e, dar am să fac un pas. Doar unul. Apoi încă unul. Și poate, la capătul drumului, voi descoperi că există mai mult decât această tăcere. Că există lumină. Că există viață. Că există speranță.

https://www.terapiastrategica.ro/din-intuneric-spre-lumina-calatoria-prin-depresie/

Depresia poate părea copleșitoare, dar împreună putem găsi modalități prin care să o înfrunți și să începi să simți din nou bucuria și satisfacția de a trăi.Depresia poate părea copleșitoare, dar împreună putem găsi modalități prin care să o înfrunți și să începi să s...

03/10/2024

Mi-e frică de ace care pătrund în carne, mi-e frică de păianjeni care-mi urcă pe piele, mi-e frică de înălțimi care mă trag în gol. Mi-e frică de golul din mine care urlă și mă sfâșie. Mi-e frică de plinul care mă sufocă, îmi umple plămânii cu aer toxic. Mi-e frică de mine, de gândurile mele care sapă, care mă dezbracă de orice rațiune. Mi-e frică de tine, de ceea ce vezi în mine, de judecata tăcută din ochii tăi.

Mi-e frică să mă privesc în oglindă, să nu descopăr că chipul meu s-a schimbat, că nu mai recunosc nimic din ce am fost. Mi-e frică să închid ochii noaptea, să nu mă cufund într-un coșmar care n-o să se termine. Mi-e frică să deschid ochii dimineața și să realizez că coșmarul e încă aici, a prins rădăcini în realitate. Mi-e frică să-mi fie frică. Mi-e frică de tăcerea care urmează după țipăt, de ecoul gol al unui strigăt de ajutor pe care nimeni nu-l aude.

Mi-e frică de spațiul care mă înconjoară, de pereți care se apropie, de camere care se strâng, până când nu mai am loc să respir. Mi-e frică de oameni, de mulțimi care mă înghit, de priviri care mă despică, de zgomote care îmi sfărâmă gândurile. Mi-e frică să simt, pentru că atunci voi simți tot. Durerea. Spaima. Disperarea. Mi-e frică de liniștea care vine după tăcere, de gândurile care nu se opresc niciodată.

Dar poate că frica nu e decât un drum pe care trebuie să-l parcurg. Poate că în fața fiecărei frici stă o ușă pe care o pot deschide. Și în spatele fiecărei uși, un pas înainte spre mine, cel care sunt dincolo de frică.

https://www.terapiastrategica.ro

03/05/2024

Sarbatori binecuvantate tuturor!!!!🥰🥰🥰
Lumina sfanta sa va aduca liniste si ganduri bune!!!!!🌺

08/03/2024

☀️☀️☀️☀️☀️☀️