Psihoutil

Psihoutil PSIHOUTIL - Societate Civila Profesionala de Psihologie formata din Roxana Patrascu si Gabriel Pirvan. Mai multe informatii : http://www.psihoutil

Va oferim consiliere psihologica, psihoterapie si dezvoltare personala la cabinet sau online audio-video. Servicii psihologice, la cabinet sau online, pentru dezvoltare personală (încredere în sine, managementul stresului, relaxare, emotii pozitive) și pentru psihoterapia:
Anxietății generalizate (îngrijorări excesive pentru diverse domenii ale vieţii);
Depresiei (tristeţe accentuată, oboseală marcantă);
Atacului de panică ( teamă, palpitaţii, ameţeală, nod în gât);
Fobiei sociale (timiditate intensă, teama de a vorbi în puplic);
Fobiilor specifice (frica de animale, de lift, de a ieşi din casă, de înălţime);
Problemelor de cuplu (gelozie, infidelitate, sexualitate, comunicare dificilă);
Copiilor şi adolescenţilor (ADHD, probleme şcolare, carieră, optimizare personală);
Altor probleme ( anorexie- bulimie, obsesii şi compulsii, ticuri, furie, insomnii).

Schimbarea pozitivă însemnă un mai bun management al problemelor pe care le ȋntâmpini, îmbunătăţirea calităţii vieţii, p...
21/05/2021

Schimbarea pozitivă însemnă un mai bun management al problemelor pe care le ȋntâmpini, îmbunătăţirea calităţii vieţii, precum şi prevenirea recăderilor.
Vei urca, te vei clatina, poate vei pica, dar te vei ridica zâmbind, ştiind că după nori există mereu soarele cald şi strălucitor!

PLANTA CEA PERSEVERENTĂ – o altă poveste terapeutică, motivatională a Semproniei Filipoi pe care dorim să o ȋmpărtăşim cu voi.
S-a întâmplat odată ca sămânţa unei flori, purtată de vânt să ate¬rizeze pe o cărare cu pământ puţin şi plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a început să crească. Floricica a reuşit să se înalţe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie că era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuţa plantă încerca iar şi iar să scoată la iveală câte o frunzuliţă, sau un bobocel de floare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful fie cu roata bicicletei. Până la urmă biata plantă s-a văzut silită să renunţe la dorinţa de a se mai înălţa. S-a hotărât să încerce doar să supravieţuiască rămânând mereu la fel. Insă şi acest lucru era greu, pentru că primea prea. puţin soare şi prea puţină hrană.
Într-o zi, un grădinar a trecut pe acolo şi a observat pe cărare mica plantă. "Ei, ei, nu creşti într-un loc prea bun", a spus el. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poţi creşte cât mai frumos". Grădinarul a plecat acasă şi s-a întors cu o sapă şi cu o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a reuşit să cuprindă toate firicelele rădăcinii fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.
"Acuma eşti într-un loc mai potrivit, Micuţă Plantă" i-a zis el."
Aici vei putea să creşti şi să te dezvolţi exact aşa cm le este dat tuturor celor ca tine. Şi pentru că te-ai. străduit atât de mult să supravieţuieşti, în mod sigur vei creşte şi vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.
Mica plăntuţă era foarte speriată. Se chinuise să stea în aceiaşi loc atât de mult timp, încât îi era pur şi simplu frică acum când i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuţei plante îi era frică, aşa că i-a vorbit din nou.
"AVEM VOIE SĂ NE FIE FRICĂ, DAR NU TREBUIE CA FRICĂ SĂ NE OPREASCĂ SĂ CREŞTEM ŞI SĂ NE DEZVOLTĂM" a sfătuit-o el pe mica plantă.
"Pentru ca să ajungi să fii exact ceea ce poţi cu adevărat să fii trebuie să găseşti forţa în tine însăţi, să te îndrepţi şi să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuşi să te vezi în adevărata lumină."
Bietei plăntuţe îi era încă frică, dar s-a hotărât să nu scape această ocazie, aşa că a căutat şi a găsit în ea însăşi puterea de a se deschide spre lumină. Foarte curând s-a ivit o frunzuliţă, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele şi de altele. Plăntuţa a căpătat încredere şi a început să se simtă mai puternică şi mai curajoasă. Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulţime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Foarte multă lume a început să viziteze grădina ca să admire florile acestei plante atât de spe¬ciale. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizita¬torii îi lăudau frumuseţea şi îşi dădea seama ce mult se schimbase şi ce mult crescuse. Acum că era vindecată de tot, planta a înţeles cu adevărat că pen¬tru a se dezvolta până la frumuseţea ei deplină a trebuit să aibă foarte multă încredere şi curaj ca să se înalţe singură spre soare prin propriile ei puteri.

Pe scurt, despre importanţa capacităţii de adaptare.      “Golește-ți mintea. Fii fară formă, fară contur – precum apa. ...
19/03/2021

Pe scurt, despre importanţa capacităţii de adaptare.

“Golește-ți mintea. Fii fară formă, fară contur – precum apa. Acum toarnă apa într-un pahar, ea devine paharul. Pui apa într-o sticlă, ea devine sticlă. O pui într-un ceainic, devine ceainicul. Acum apa poate să curgă sau se scurgă. Fii apă, prietenul meu.” Bruce Lee
https://www.youtube.com/watch?v=KFppTBdCse8

În loc să ridicaţi tonul vocii, ridicaţi valoarea cuvintelor, căci ploaia este cea care face iarba să crească, nu tunete...
24/02/2021

În loc să ridicaţi tonul vocii, ridicaţi valoarea cuvintelor, căci ploaia este cea care face iarba să crească, nu tunetele!


Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? întrebă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Mahatma Gandhi

Pentru a ȋnvăţa să ne ţinem inimile aproape, este necesar să ȋnvăţăm să comunicăm cu asertivitate.
https://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/asertivitate/

Ca la război…cu tine ȋnsuţiOdată demult, trăia un băiat care, la fel ca toţi băieţii, mai făcea uneori greşeli. Dar spre...
04/02/2021

Ca la război…cu tine ȋnsuţi

Odată demult, trăia un băiat care, la fel ca toţi băieţii, mai făcea uneori greşeli. Dar spre deosebire de ceilalţi băieţi, ori de câte ori i se întâmpla lui să greşească, îşi dădea în cap cu un ciocan. Loviturile erau foarte dureroase şi în plus lăsau cucuie care arătau urât. Când se ducea la şcoală, ceilalţi îl întrebau: "Ce-ai păţit?” El le răspundea: "M-am lovit în cap cu un ciocan". "Dar de ce?" mai era întrebat. Insă băia¬tul nu ştia de ce se lovea.
Uneori i se întâmpla să se lovească şi la şcoală. De exemplu, stătea în bancă, făcea o greşeală la extemporalul de la matematică şi imediat îşi dădea una în cap cu ciocanul. Sau altădată când se enerva că a făcut ceva nepotrivit, îşi trăgea iarăşi una cu ciocanul. Nu-şi ierta absolut nimic când realiza că a greşit, pentru că după părerea lui, copiii nu trebuiau să facă greşeli niciodată pe de o parte, iar pe de altă parte copiii (mai aies el) trebuiau să fie perfecţi totdeauna. Credea că nu merită doi bani şi se dispreţuia foarte tare când eşua. Se ura pur şi simplu.
Dacă se întâmpla să facă lucruri pe care ceilalţi îi spuneau să nu le facă (el singur fiind de acord că nu trebuia să le fi făcut), din nou se lovea cu ciocanul în cap. Nu-şi dădea seama deloc că toţi copiii cresc şi învaţă făcând uneori lucruri care n-ar trebui să le facă. Aceasta este ceva normal.
Băiatul despre care vorbim, încerca şi altfel să-şi facă rău. De exemplu, atâta îl tot necăjea pe fratele său, până ce acesta se enerva şi îi trăgea un pumn. Odată din această cauză i s-a spart un dinte, iar altădată i s-a rupt nasul. Pe lângă cucuiele pe care şi le făcea singur, aceste lovituri l-au făcut sa arate jalnic de pocit, aşa că într-un târziu s-a hotărât: "Trebuie să fac ceva ca să termin cu toate astea".
Aşa că a apelat la psihologul şcolii, zicându-i: "Am fost lovit în cap cu un ciocan".
Specialistul l-a întrebat: " O, bietul de tine! Dar cine ţi-a făcut aşa ceva?
"Eu singur mi-am facut-o şi m-am săturat să mă tot lovesc în cap cu ciocanul " a răspuns băiatul.
" Stai să-ţi văd mai bine cucuiele."
Băiatul i-a arătat aici unul, acolo altul, dincolo altul mai mare. Apoi a văzut nasul rupt, dintele spart şi toate celelalte urme de lovituri. "Arăţi de parcă ai fi fost la război".

Băiatul a ascultat cu luare aminte, s-a gândit un minut, iar apoi a răspuns: "Păi cred că am şi fost la un fel de război cu mine însumi. De fiecare dată când fac câte o greşeală, mă enervez aşa de tare pe mine însu¬mi încât simt nevoia să-mi dau cu un ciocan în cap! De câte ori sunt supărat fac acest lucru şi nu spun nimănui. Uneori, deşi ştiu că fratele meu mă poc¬neşte dacă nu-i dau pace, îl necăjesc ca să-l fac să mă pocnească. Insă în ultima vreme m-am plictisit să mă doară peste tot când mă scol dimineaţa ".

Psihologul a reflectat, iar apoi a răspuns:
"Cred că îţi faci rău lovindu-te pentru că nu ȋţi înţelegi greşelile. Îţi imaginezi că pentru a fi bun nu trebuie să faci nici o greşală, că nu tre¬buie să vorbeşti cu altcineva despre ceea ce simţi şi nu trebuie să te enervezi. Toate ideile astea pe care tu le ai, sunt exagerate. Este ca şi cm ai avea ideea că 2 + 2 = 5. Ai învăţat să crezi în ceva eronat. Aşa că va trebui să te dezveţi. Adevărul pe care trebuie să-l înveţi este că ORICINE POATE SĂ GREŞEASCĂ, mai ales copiii. Alt adevăr este şi că A AVEA DIFERITE SENTIMENTE ESTE FOARTE NORMAL. Ba este chiar folositor să spui şi altora ce simţi, mai ales dacă eşti supărat, nervos, gelos, jignit sau ai alte sentimente despre care simţi nevoia să vorbeşti. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l înveţi, este SA TE IERŢI ŞI PE TINE ÎNSUŢI ŞI SĂ NU TE DISPRETUIESTI CÂND FACI UNELE GREŞELI".
Băiatul a început sa se gândească şi la acestea, dar a răspuns. "Sigur că e uşor de spus, dar cm pot să-mi schimb cu adevărat părerile? Cum să gândesc în alt fel decât gândesc acum?"
"Felul de a gândi se poate schimba. Tot aşa şi felul în care te împaci cu tine însuţi" A răspuns psihologul. Faptul că tu crezi că a face greşeli este un lucru aşa de grav, este o idee care poate fi corectată, schim¬bată. O să-ţi dai seama că a ţine la tine însuţi, a nu te dispreţul, a fi împă¬cat cu tine însuţi, este ceva foarte important, iar a face câteodată greşeli nu are nimic de-a face cu acest lucru".
Băiatul dorea foarte mult în sinea lui să nu se mai urască pe el însuşi din cauza greşelilor, să nu se mai dispreţuiască sau să nu-şi mai facă rău pedepsindu-se pentru că le făcuse. Aşa că a ascultat recomandarea psihologului şi şi-a schimbat felul de a gândi. La început i-a fost foarte greu. Gândurile vechi i se furişau ȋn secret în minte şi erau greu de prins. Numai că şi băiatul era deştept şi avea multă răbdare, aşa că n-a trecut multă vreme până când a reuşit să prindă toate gândurile care erau greşite şi-i făceau rău. In plus, el a început să exerseze modalitătile de gândire raţională.
Când a reuşit, a fost mult mai fericit. De exemplu, atunci când era furios, nu se mai lovea cu ciocanul în cap, ci pur şi simplu le spunea celor din jur că este furios. Când era trist pur şi simplu le spunea celorlalţi că e trist, iar când făcea geşeli, era mai îngă¬duitor şi nu se supăra aşa de tare pe el însuşi. Ca să înveţe şi să exerseze mai uşor noile gânduri, băiatul îşi spunea adesea: '"Oricine face greşeli. Asta-i normal" Dacă se întâmpla să facă ceva ce n-ar fi trebuit să facă, îşi zicea: "Asta-i o lecţie de ţinut minte. Altădată n-o să mai fac. Oricine poate greşi. Altfel nu poţi învaţă ce este bine să faci".
Vă închipuţi că exersând mereu noile gânduri, în scurt timp băiat¬ul a devenit printre cei fericiţi de prin împrejurimi. Pe zi ce trecea se simţea din ce în ce mai bine, pentru că reuşea tot mai mult să se împace cu el însuşi. Era de asemenea absolut extraordinar faptul că băiatul care altă¬dată era plin de cucuie şi vânătăi, care avea nasul şi un dinte spart, a încetat să-l mai sâcâie pe fratele său, care a încetat să-l mai pocnească.
Pentru că se schimbase aşa de mult, de atunci, de câte ori zărea un ciocan, îşi aducea aminte că este firesc pentru oricine să mai facă unele greşeli. Ba a păstrat chiar în camera lui un ciocan care să-i amintească să fie mai îngăduitor cu el însuşi, dar mai ales să-i reamintească faptul că a nu fi împăcat cu tine însuţi este de fapt printre cele mai mari cea mari greşeli.
Sempronia Filipoi

Priviţi anul care trece cu ochii unui om ȋnţelept şi noul an cuochi limpezi ce reflectă speranţa şi bucuria. Sărbători l...
23/12/2020

Priviţi anul care trece cu ochii unui om ȋnţelept şi noul an cu
ochi limpezi ce reflectă speranţa şi bucuria.
Sărbători liniştite şi un An Nou mult mai bun! La mulţi ani!
https://www.youtube.com/watch?v=ZmpouQS1xIg

„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi inainte.” Albert Einstei...
10/05/2020

„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi inainte.” Albert Einstein


Situaţia prin care trecem este nouă pentru noi toţi și ne ȋncearcă resursele de care dispunem. Forţa de a depăşi cu bine aceste momente grele şi mai puțin plăcute din viața noastră se numeşte reziliență. Abilitatea de a fi rezilient se învață și se exersează.
https://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/stresul-posttraumatic/
https://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/
https://www.psihoutil.ro/bine-ati-venit/psihoterapia-online/

Address

Bulevardul Decebal Nr. 6
Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 17:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 09:00 - 17:00
Friday 09:00 - 17:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoutil posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoutil:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram