26/06/2025
Când „psihologii de pe TikTok” confundă experiențele personale cu cei minimum 9 ani necesari pentru formare profesională
În era rețelelor sociale precum Instagram și TikTok, a apărut o nouă categorie de „experți” în sănătatea mentală: femeile care au trecut printr-un divorț, o relație dificilă sau o criză existențială, sau care, ajunse la o vârstă în care nu mai au succes ca modele sau prezentatoare, decid să se prezinte ca „psihologi, coachi sau terapeuți”.
Cum a devenit experiența personală, oricât de intensă și dureroasă, comparabilă cu cei minim 9 ani de studii formale (5 sau 3 ani de facultate, 2 ani de masterat, 4 ani de specializare), sute de ore de practică supervizată, examene, cursuri de specializare și mii de pagini citite?
1. Experiența de viață nu echivalează cu o diplomă
Desigur, viața ne oferă lecții. Totuși, a fi trădat nu înseamnă că poți trata traumele legate de abandon, respingere, umilință sau nedreptate. Suferința personală nu te califică automat să îndrumi pe altcineva în durerea sa. A fi trecut printr-o experiență similară nu te face terapeut, la fel cm nu devii pneumolog doar pentru că ai avut gripă de mai multe ori, chiar dacă auzi des: "Am citit atât de mult despre boala mea încât știu mai mult decât medicii, nu mai am nevoie de facultate."
2. Psihologia nu se reduce la discuții motivante din experiența personală sau la ascultare empatică, deși acestea sunt importante, dar nu suficiente...
Un psiholog se ocupă de:
procese cognitive și comportamentale,
tulburări clinice și diagnostice conform DSM,
mecanisme de apărare, dinamica transferului și contratransferului,
etică, confidențialitate, legislație și suferințe profunde.
Nu este vorba despre sfaturi superficiale precum: „Gândește pozitiv, fă un duș rece și publică o poză pe Facebook.”
3. Este riscant și iresponsabil
Când o persoană cu traume sau tulburări de personalitate ajunge la un „coach intuitiv” fără formare adecvată, care lucrează din propria suferință și nu din competență, rezultatul poate fi devastator: retraumatizare, proiecții, manipulare subtilă.
Unii oameni nu au nevoie de „povești inspiraționale” și „energie pozitivă”, ci de:
intervenții bazate pe dovezi,
strategii validate științific,
siguranță emoțională și delimitare profesională clară.
4. De ce a prins acest fenomen?
Pentru că:
marketingul este mai puternic decât competența,
publicul nu distinge între „psiholog ca specialist” și „influencer care citește din Brene Brown”,
este mai ușor să te identifici cu cineva care „a suferit ca tine” decât să recunoști că ai nevoie de ajutor real.
5. Ce ar trebui să faci?
Verifică acreditarea: un psiholog trebuie să aibă aviz de la Colegiul Psihologilor din România, nu de la „Universitatea Vieții” sau „Academia online de feminitate”.
Întreabă despre formarea sa: studii, supervizare, specializări.
Fii sceptic(ă) față de: limbajul motivațional gol, promisiunile de vindecare rapidă și diplomele obținute în weekend.
Psihologia este o profesie, nu o vocație de Instagram.
Este despre responsabilitate, nu despre popularitate. Este despre a susține suferința altora fără a o transforma în povestea ta. Și, mai ales, este despre a ști să spui uneori: „Nu știu, dar am învățat să caut.”
Text preluat