15/01/2026
Trauma este un concept bine delimitat, adesea folosit greșit în limbajul cotidian. Mai jos ai o clarificare riguroasă, aliniată cu literatura de specialitate (DSM-5-TR, ICD-11, psihotraumatologie, neurobiologia stresului).
Ce ESTE trauma:
1. Trauma este o experiență copleșitoare pentru sistemul nervos. Nu este definită doar de eveniment, ci de impactul subiectiv asupra persoanei. Trauma apare atunci când o situație:
- depășește capacitatea de reglare emoțională a individului
- activează intens sistemul de supraviețuire (luptă–fugă–îngheț)
- nu poate fi procesată adaptativ în momentul respectiv
2. Trauma implică amenințare reală sau percepută la adresa (conform DSM-5-TR și ICD-11):
- vieții
- integrității fizice
- integrității psihice
- siguranței personale sau relaționale fundamentale
Aceasta poate fi:
- direct trăită
- asistată (martor)
- repetată (ex: abuz cronic)
- indirectă (traumă secundară / vicarială)
3. Trauma produce urme neuropsihologice
Studiile arată modificări la nivel de:
- amigdală (hiperactivare – hipervigilență)
- hipocamp (memorie fragmentată, temporalitate afectată)
- cortex prefrontal (dificultăți de reglare emoțională)
De aceea trauma:
- nu este „doar o amintire”
- nu dispare prin raționalizare
- este stocată implicit, corporal și emoțional
4. Trauma poate fi:
Traumă acută – eveniment singular (accident, agresiune)
Traumă complexă – expunere repetată, mai ales în copilărie (abuz, neglijare, atașament nesigur)
Traumă de dezvoltare – afectează formarea sinelui, nu doar reacțiile la stres.
Ce NU este trauma (din perspectivă științifică)
1. Trauma NU este orice experiență neplăcută
❌ Eșecuri
❌ Frustrări
❌ Conflicte obișnuite
❌ Critici punctuale
❌ Stres cotidian
Deși pot fi dureroase, ele nu copleșesc sistemul nervos în mod traumatic.
2. Trauma NU este egală cu „m-am simțit foarte rău”
Intensitatea emoțională ≠ traumă.
Un eveniment poate fi: extrem de trist, foarte stresant, profund dezamăgitor fără a produce o traumă clinică.
3. Trauma NU este slăbiciune emoțională. Literatura subliniază clar: trauma nu apare pentru că cineva este „sensibil”, apare din interacțiunea dintre eveniment, context, vârstă, resurse interne și suport extern.
4. Trauma NU este un diagnostic în sine
Trauma este: un factor etiologic, un proces psihobiologic.
Diagnosticele pot fi: PTSD, CPTSD, tulburări de anxietate, depresie, tulburări de atașament etc.
5. Trauma NU este ceva ce „trebuie depășit” rapid. Studiile arată că vindecarea traumei:
- nu este liniară
- nu se rezolvă prin „gândește pozitiv”
- necesită siguranță, relație terapeutică și procesare graduală
O nuanță importantă (adesea ignorată)
🔹 Nu toți oamenii care trăiesc evenimente extreme dezvoltă traumă
🔹 Și evenimente aparent „minore” pot fi traumatice, mai ales în copilărie, dacă:
- există lipsă de suport
- există relații de atașament nesigure
- persoana este într-o perioadă vulnerabilă de dezvoltare
💯 Disclaimer – Psihoeducație
Conținutul publicat pe această pagină are scop psihoeducațional și informativ. Nu înlocuiește evaluarea psihologică, diagnosticul sau intervenția terapeutică individuală.
Informațiile sunt oferite din perspectiva psihologiei bazate pe dovezi științifice și pot avea caracter general. Fiecare persoană are un context unic, iar ceea ce este valabil pentru unii poate să nu se aplice altora.
Postările mele nu reprezintă o formă de terapie și nu creează o relație terapeutică. Pentru dificultăți emoționale semnificative sau simptome persistente, recomand consultarea unui specialist.
