05/11/2024
O temă despre care am scris și eu în diferite ocazii și transmit mai departe articolul de mai jos (care nu e scris de mine, doar e cam ce aș scrie și eu). E important să ne reamintim și să privim critic din când în când mitologiile personale sau colective care ne îndeamnă spre alegerea unui tip de relații de tip “suflet - pereche”.
Adam si Eva – mitul sufletului-pereche
Exista o serie intreaga de teorii cu privire la alegerea partenerului de cuplu – teoria freudiana, teoria atasamentului, teoria psihodinamica a relatiei de obiect, teoria jungiana. Tindem sa alegem in mod ne-rational persoane care seamana izbitor la fizic, temperament, la unele caracteristici (miros, de exemplu) cu o persoana din familia de baza (mama, tata, bunici, frati, surori) sau extinsa (unchi, matusi), sau care, dimpotriva, sunt opusi. Oricum ar fi, alegerile, de cele mai multe ori, sunt inconstiente. Ne construim imaginea partenerului „ideal” din franturi de imagini aparute in filme si sedimentate in inconstient, franturi de fragmente ale unor personaje din literatura (Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Allan si Maitreyi), precum si din partile noastre masculine (la femeie) si feminine (la barbat), pe care le detinem fiecare.
Scrierile romantice proslavesc relatiile la distanta, iubirile neimpartasite sau imposibile, tragice, obsesive, intre persoane extrem de diferite (ca religie, etnie, mod si filosofie de viata). In aceste scrieri printul se casatoreste cu cersetoarea si invers, insa in viata reala o astfel de relatie nu are sanse mari de succes pe termen lung. Relatiile bazate pe deosebiri mari nu au mari sanse de reusita, spre deosebire de relatiile bazate pe asemanari intre parteneri (in ce priveste filosofia de viata, teluri, aspiratii, educatie, cultura).
Adam si Eva – mitul sufletului-pereche
Exista o serie intreaga de teorii cu privire la alegerea partenerului de cuplu – teoria freudiana, teoria atasamentului, teoria psihodinamica a relatiei de obiect, teoria jungiana. Tindem sa alegem in mod ne-rational persoane care seamana izbitor la fizic, temperament, la unele caracteristici (miros, de exemplu) cu o persoana din familia de baza (mama, tata, bunici, frati, surori) sau extinsa (unchi, matusi), sau care, dimpotriva, sunt opusi. Oricum ar fi, alegerile, de cele mai multe ori, sunt inconstiente. Ne construim imaginea partenerului „ideal” din franturi de imagini aparute in filme si sedimentate in inconstient, franturi de fragmente ale unor personaje din literatura (Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Allan si Maitreyi), precum si din partile noastre masculine (la femeie) si feminine (la barbat), pe care le detinem fiecare.
Scrierile romantice proslavesc relatiile la distanta, iubirile neimpartasite sau imposibile, tragice, obsesive, intre persoane extrem de diferite (ca religie, etnie, mod si filosofie de viata). In aceste scrieri printul se casatoreste cu cersetoarea si invers, insa in viata reala o astfel de relatie nu are sanse mari de succes pe termen lung. Relatiile bazate pe deosebiri mari nu au mari sanse de reusita, spre deosebire de relatiile bazate pe asemanari intre parteneri (in ce priveste filosofia de viata, teluri, aspiratii, educatie, cultura). O relatie are o rata mai mare de a fi satisfacatoare pentru ambii si sa aduca implinire daca
>>>>
