Psihoterapeut, BCBA - Angelica Tănase

28/07/2025

Este o realitate frecventă în cabinet și în viețile multor femei: rămân în relații toxice cu bărbați indisponibili emoțional, în ciuda suferinței și a conștientizării raționale că relația nu le face bine. Dincolo de comportamentul vizibil, există dinamici psihologice profunde care merită explorate și validate.

1. Confuzia între atașament și iubire
Relațiile dificile pot reactiva tipare de atașament nesigur (ex: anxios sau dezorganizat). Ceva din relație seamănă cu trecutul — poate o lipsă de afecțiune din partea unei figuri parentale — iar mintea încearcă să repare trecutul prin prezent.
2. Speranța că „se va schimba”
O formă de fantezie de salvare: dacă eu sunt suficient de bună, răbdătoare, iubitoare, poate el va deveni disponibil. Este o speranță dureroasă care prinde rădăcini în frică și în nevoi neîmplinite din copilărie.
3. Validarea prin suferință
Când femeia a crescut în medii în care iubirea a fost asociată cu durere, lipsă sau respingere, un partener indisponibil devine familiar. Suferința devine, inconștient, un semn că iubirea există.
4. Dependența emoțională
Bărbatul devine sursa principală de validare și sens. Ruptura este percepută ca un colaps, ca o pierdere a identității.
5. Teama de singurătate și golul interior
Golul emoțional devine insuportabil fără „măcar un pic de atenție” din partea celuilalt. Oricât de puțin, mai bine decât nimic.
6. Culpabilizarea de sine
Multe femei ajung să creadă că ele sunt problema — „poate cer prea mult”, „poate am greșit eu”, „dacă aș fi mai calmă, el ar rămâne”.

💭 Ce poate ajuta în procesul terapeutic?
• Explorarea tiparului de atașament și a relației timpurii cu figurile de atașament.
• Normalizarea ambivalenței: este ok să știi că trebuie să pleci, dar să nu poți încă.
• Lucrul cu vinovăția, rușinea și frica de abandon.
• Crearea unui spațiu intern de siguranță și reconectarea cu nevoile proprii.
• Întărirea limitei interioare și a contactului cu realitatea: nu ce ai vrea să fie, ci ce este.
💬 Dacă ai trecut prin asta sau încă treci, nu ești singură.
Scrie-mi în comentarii sau salvează postarea pentru când ai nevoie de curaj. 🙏🏽❤️

13/06/2025

O zi plină de întâlniri și povești continuă la cabinet. Între un moment și altul, am simțit nevoia să îmi aduc un strop de calm și frumusețe în spațiul în care lucrez — așa că mi-am cumpărat un buchet de lavandă.

Îmi place să cred că și în mijlocul celor mai aglomerate zile putem crea un colț de liniște pentru noi. O clipă în care să respirăm adânc, să ne aducem aminte de lucrurile simple care ne hrănesc sufletul.

Le spun des și oamenilor care vin la mine: grija de sine nu înseamnă doar marile decizii sau transformările spectaculoase. Înseamnă, mai ales, micile gesturi de bunătate pe care ni le oferim zi de zi.

Azi, pentru mine, a fost un buchet de lavandă.
Pentru voi, poate fi o pauză, un zâmbet, o cafea savurată în tihnă sau un mesaj de încurajare pentru cineva drag.

Aveți grijă de voi, chiar și atunci când timpul pare să nu lase loc. 🌿💜

07/06/2025

Zâmbetul e întotdeauna la modă. ❤️

01/06/2025

La mulți ani, copii! ❤️🥰
Astăzi e despre voi – despre zâmbete sincere, ochi curioși, energie vie și inimă deschisă.

Lucrez cu voi, copii mici și mari, de mai bine de 10 ani. Am fost educatoare, profesoară, sunt psihoterapeut, iar fiecare rol m-a învățat cât de multă lumină aduceți în lume. De la grădiniță, ateliere, voluntariat național cu .de.daruri pâna la Uganda sau Iordania, am fost mereu acolo unde se construiește cu iubire, unde se crește cu grijă și se vindecă prin joacă, cuvânt și prezență.

Fiecare întâlnire cu un copil e o lecție de adevăr și de speranță. Iar misiunea mea – din cabinet, din școală, din proiectele sociale – rămâne aceeași: să fiu un sprijin cald, constant, care încurajează, vede și înțelege.

De 1 Iunie, vă mulțumesc vouă, copiilor, pentru tot ce aduceți în viețile noastre. Să creșteți liberi, în siguranță și în iubire.
Iar noi, adulții, să nu uităm niciodată câtă responsabilitate avem în asta.

Cu recunoștință și dragoste,
Angelica Tănase
Psihoterapeut & Om care crede în copii

29/05/2025

Am fost să-mi văd copiii de 1 iunie cu daruri de la .de.daruri. ❤️ Mi-am vizitat și bunicii care se bucură mereu să mă vadă în sat cu drag.

04/05/2025

Datorie și responsabilitate. ✅ M-am trezit înaintea alarmei cu gândul că trebuie să ajung la vot! De mic copil am privit ziua alegerilor ca un mare act de curaj si putere. Am mers întotdeauna cu părinții și bunicii mei la vot. Așa o să îmi învăț și copiii, să voteze cu fiecare ocazie. 🫶🏼

11/04/2025

Ai simțit vreodată că te atașezi prea repede? Sau că fugi când cineva se apropie prea mult?
Răspunsul poate fi în stilul tău de atașament – un tipar format în copilărie, care îți influențează relațiile din prezent.

În acest carusel îți explic pe scurt cele 4 tipuri de atașament: cm se formează, cm se manifestă și ce poți face pentru a construi relații mai sănătoase.

Nu e despre vină. E despre conștientizare, vindecare și alegere.

Tu ce tip de atașament ai?
Scrie-mi în comentarii sau distribuie cuiva care are nevoie de aceste informații.
www.angelicaburcea.com

11/04/2025

Mi-a plăcut această transformare și accesoriile din dotare. 🥰 O cumpăr! 🤣

10/04/2025

Uneori, durerea nu iese prin lacrimi. Iese prin piele. Prin stomac. Prin oboseală fără motiv. Prin bătăi de inimă neregulate. Prin insomnii.
este limbajul pe care corpul îl folosește atunci când sufletul nu mai are cuvinte.
E felul în care o emoție neprocesată – o frică, o pierdere, o rușine, o traumă – devine o reacție fizică.
Corpul tău vorbește. Îți spune prin:
• dureri de stomac, că ai trăit prea multă anxietate în tăcere;
• tensiune în gât sau maxilar, că ai vrut să spui ceva, dar nu ai putut;
• acnee sau erupții pe piele, că ceva nerostit clocotește în interior;
• oboseală extremă, că duci în spate mai mult decât poți;
• tulburări de somn, că noaptea vin grijile pe care ziua le-ai ignorat.

Am lucrat cândva cu o femeie care avea dureri cronice de spate. Tratamentele nu o ajutau prea mult. În terapie, am descoperit că spatele ei ducea nu doar greutatea corpului, ci și ani de responsabilitate excesivă, un divorț dureros, și convingerea că „trebuie să fiu puternică pentru toți”.
Când a început să se îngrijească și pe ea, nu doar pe ceilalți, durerea a început să scadă. Încet, dar sigur.

Psihosomatica nu înseamnă că „totul e în capul tău”.
Înseamnă că emoțiile tale trăiesc și în corp.
Și că e nevoie să le asculți, nu să le negi.

Draga mea, dacă te regăsești în rândurile astea, te rog:
Nu te mai întreba de ce ești „așa sensibilă”.
Nu-ți mai cere scuze pentru că simți.
Nu-ți mai ignora corpul când încearcă să-ți spună ceva.
Ai voie să obosești.
Ai voie să simți.
Ai voie să ceri sprijin.
Terapia este un loc unde ceea ce simți nu mai e „prea mult”. Unde poți să te lași jos din roluri, măști, armuri – și să fii doar tu.
Unde durerea ta capătă în sfârșit un nume, o voce, o direcție.
Și uneori, vindecarea începe chiar din acest moment de recunoaștere.

Dacă simți că în corpul tău se poartă o luptă tăcută, scrie-mi. Poate nu ești singura care trece prin asta – dar, mai ales, nu trebuie să o faci singură.🫶🏼🫂
www.angelicaburcea.com

10/04/2025

❤️

09/04/2025

Bine spune Ruxandra Mihai - logoped❗️ Și eu am fost un copil stângaci obligat să scrie cu dreapta. Efectele le-am resimțit din plin copil fiind…

❗ Lateralitatea nu se forțează! Cum afectează copilul schimbarea mâinii dominante?

📌 Un copil stângaci căruia i se impune să scrie cu dreapta poate avea dificultăți de coordonare, confuzie între stânga-dreapta și chiar probleme de învățare. Un exemplu real: un băiețel stângaci, pus să scrie cu dreapta, spune că „mâna stângă este de viteză”, dar continuă să aibă dificultăți în orientare.

De ce este greșit să obligăm un copil să scrie cu altă mână?

🔹 Creierul își formează lateralitatea în mod natural – emisfera dreaptă domină pentru stângaci, iar schimbarea forțată afectează coordonarea și procesarea informațiilor.
🔹 Poate duce la dificultăți de învățare – copiii pot avea probleme în scriere, citire, orientare spațială și memorie vizuală.
🔹 Afectează încrederea și motricitatea – copilul simte că nu poate controla bine mișcările și devine nesigur pe abilitățile sale.

Ce soluții există?

✅ Acceptă și încurajează utilizarea mâinii dominante – dacă este stângaci, lasă-l să scrie, să deseneze și să mănânce cu mâna stângă.
✅ Exerciții pentru consolidarea lateralității – jocuri de coordonare (șotron, aruncat și prins mingi, urcat scări cu același picior) îl ajută să-și fixeze orientarea.
✅ Evită corectarea forțată – dacă copilul confundă stânga cu dreapta, folosește repere vizuale (o brățară pe mâna stângă, un punct colorat pe deget) pentru a-l ajuta.
✅ Sprijină-l în activități specifice stângacilor – lasă-l să scrie pe foi ușor înclinate, oferă-i foarfeci și creioane adaptate.

🔎 Important: Dacă observi dificultăți persistente în scriere, orientare sau motricitate fină, consultă un specialist pentru o evaluare logopedică și psihomotrică.

09/04/2025

“Sunt bine.”
Două cuvinte pe care le rostim din reflex. Le spunem în timp ce ne ținem lumea în picioare, în timp ce muncim, iubim, dăruim, susținem.
Le spunem chiar și atunci când înăuntru simțim că ne prăbușim.

Pentru că trebuie să fim puternice.
Să ne descurcăm.
Să nu deranjăm.
Să mergem mai departe.

Dar în spatele acelui bine se adună uneori o viață întreagă:
nopți în care adormi cu nod în gât,
zile în care te pierzi în to-do list și uiți de tine,
momente în care ți-e dor de cine erai înainte să devii tot ce e nevoie pentru alții.

Intră în cabinet. E zâmbitoare, dar obosită.
„Nu știu exact ce simt. Dar simt că nu mai pot.”
Și e suficient. Asta e tot ce trebuie să aduci cu tine.

Aici nu e despre vină. Nici despre rușine. E despre a-ți da voie.
Să respiri.
Să te oprești.
Să te asculți.
Să fii întreagă, nu doar funcțională.

Terapia e un spațiu în care nu trebuie să demonstrezi nimic.
Poți să plângi. Să te înfurii. Să taci.
Poți să fii femeia care simte prea mult, care a obosit, care vrea în sfârșit să se pună și pe ea pe listă.

Dacă ai spus prea des “Sunt bine” când de fapt nu erai…poate e timpul să începi altfel.
Să începi cu tine. ❤️
www.angelicaburcea.com