Psiholog Diana Grigore - Tudorache

Vă punem la dispoziție urmatoarele servicii:

- Evaluare psihologică

- Consiliere psihologică (copil, adult, familie)

- Grupuri de dezvoltare personală (copii, adulți)

- Grupuri de dezvoltare a inteligenței emoționale

- Workshopuri și ateliere pentru părinți

- Programul de educație parentală
"Cercul Siguranței" (sesiuni individuale sau de grup).

După trei zile de conferință, ieri a urmat un workshop de o zi despre “Violența surdă sau când fantomele rămân în viață”...
28/10/2025

După trei zile de conferință, ieri a urmat un workshop de o zi despre “Violența surdă sau când fantomele rămân în viață”, alături de Veronique Cohier-Rahban și Bogdan Pavlovici.

Am avut parte de demonstranții valoroase care simt ca mi-au îmbogățit perspectiva pe care o aveam asupra terapiei de familie dar și “trusa de instrumente”.
Sunt recunoscătoare ☺️

Ieri a fost prima zi din Conferința Internationala De Psihotraumatologie, organizată de Institutul pentru Studiul si Tra...
25/10/2025

Ieri a fost prima zi din Conferința Internationala De Psihotraumatologie, organizată de Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei - ISTT, prezentări mi-au captat interesul în special, pentru ca abordează teme esențiale și pentru mine personal și pentru abordarea terapeutică din cabinet.
Este vorba despre prezentarea “Adversitatea în copilărie și afectivitatea pozitivă”, a Aurorei Szentagotai Tătar, profesor universitar la UBB și “Introiectarea agresorului: o perspectivă asupra mecanismelor psihotraumatice”, a Mariei Magdalena Macarenco, care am bucuria sa fie și printre profesorii mei de la formarea pe trauma.

Las mai jos câteva idei:

Studiile asupra expunerii timpurii la adversități arată o relație clară de tip doză-efect între intensitatea și durata stresului din copilărie și vulnerabilitatea ulterioară la diverse forme de psihopatologie, de la tulburări de anxietate și depresie până la dificultăți de reglare emoțională și relațională.
Cu alte cuvinte, cu cat există mai multă maltratare în copilărie și mai de timpuriu, cu atât mai mult va fi afectată persoana pe tot parcursul vieții.
Știm asta odată ce diagnosticul de C-PTSD a fost recunoscut în 2018 și introdus în ICD 11, specialiștii din domeniu au pus un nume comun efectelor pe care oameni din toată lumea le experimentau, ca urmare a unui context de viață încărcat de suferință înca de foarte devreme, uneori chiar din perioada embrionară.
Adversitățile timpurii influențează și profilul afectiv al individului, amplificând reactivitatea emoțională negativă și reducând capacitatea de a trăi și menține stări pozitive.
În timp, acest dezechilibru afectiv contribuie la vulnerabilitatea față de psihopatologie și la consolidarea unor structuri interne persecutorii.
Aceste experiențe timpurii se pot transforma în forme precoce de auto-agresivitate și pot constitui baza interioară a unui persecutor intern, introiectat prin comunicare nonverbală și implicită. Acest persecutor are mai bine cunoscut ca “vocea critică”, “criticul interior”, “sabotor intern”, ș.a.

Cu alte cuvinte, cu cât suntem mai critici cu noi sau cu cât ne neglijăm mai mult, sau ne expunem la situații, relații care ne aduc suferință, cu atât agresorul intern e mai activ.

Urmează încă trei zile de conferință cu multe teme de interes, cu mulți specialiști din domeniu și eu sunt curioasă și entuziasmată să fiu aici.

Aseară am fost la Roots - search for self și a fost tare fain să îi văd și fizic pe oamenii din domeniul psihoterapiei p...
06/10/2025

Aseară am fost la Roots - search for self și a fost tare fain să îi văd și fizic pe oamenii din domeniul psihoterapiei pe care îi urmăresc și sunt în acord și cu perspectiva mea asupra relațiilor și a psihoterapiei.

Las mai jos doar două dintre multe idei care s-au spus și care au rămas cu mine:

“Conflictul (în cuplu) privit ca un protest la deconectarea celuilalt”, invitația lui Gaspar de a privi conflictul ca felul partenuerului prin care “se luptă pentru mine”! 🤍

“Aceia care nu au murit și aceia care s-au întors la viață!” - cm a zis Esther Perel, cele doua categorii in care se împart oamenii d**a orice traumă suferită. Și am simțit asta adânc. 🤍

În ultima poză sunt darurile care ne-au întâmpinat la intrare, lăsate de cea mică, care dormea deja când noi am ajuns acasă.
Rădăcini. 🤍

Natura ne programează să căutăm în permanență un echilibru: „să ne fie bine acum și un pic mai târziu”, zice Diana Vasil...
13/08/2025

Natura ne programează să căutăm în permanență un echilibru: „să ne fie bine acum și un pic mai târziu”, zice Diana Vasile în cartea ei “Anatomia traumei”.
Deși avem aceste capacități înnăscute, deseori ajungem să le folosim pentru a ne fi bine acum, fără să ne gândim dacă pe termen lung soluția găsită ne aduce tot bun.
O facem pentru a ne liniști acum anxietatea, pentru a opri acum plânsul (al nostru sau al
altora), pentru a pune acum capac fricii.

Atunci când ne folosim resursele doar pentru a ne fi bine acum, strategiile noastre devin rapid dezadaptative și se transformă în dependențe.
Am nevoie ACUM de ceva care să mă facă să nu mai simt disconfort. Devenim astfel sclavi dependenți de diverse substanțe, de validare, de cumpărături, de sport, de s*x, de mâncare, de scroll infinit sau oricare alt quick fix menit să ne calmeze disconfortul cat mai rapid.

Am văzut foarte des cm se instalează aceste mecanisme în relația părinte -copil.
Ca adulți care funcționăm (mai mult sau mai puțin conștient pe bază de quick fix) în rolul de părinți - fără să ne dăm seama punem bazele viitoarelor dependente ale copiilor - nu doar creând contexte propice ca ele să apară, ci și luându-ne mecanismele proprii să facă aceeași aparență “reparație” rapid, să ne scape de disconfortul de a ne vedea copiii în distres.

Astfel ca încă de timouriu: ne dăm jos din pat încă de la cel mai mic scâncet al bebelușului, îl luăm în brate instant cm începe să plângă, ne grăbim să rezolvăm fiecare supărare a copilului, să îl ferim de greu “lasă ca tu nu ești mic și nu poți ”, orice l-ar face să simtă disconfort, îndepărtăm sursele de disconfort sau chiar de plisctiseala, „punem plasturi” emoționali peste frustrări.

Astfel le luăm șansa de a-și dezvolta acea fereastră de toleranță de care scriam zilele trecute – capacitatea lor de a rămâne prezenți și de a putea ajunge să își gestioneze emoții dificile.

Deși sună foarte dur, ne handicapam emoțional copiii, lasandu-i mult prea fragili prin viață.

12/08/2025

📋 Cum putem sprijini dezvoltarea copiilor noștri într-un mod sănătos, care are în centru protejarea sănătății lor psihice? Pe site-ul nostru este disponibil un ghid complex de informare și psihoeducație dedicat acestui subiect. În cele 8 module, materialul urmărește aspecte importante despre echilibrul emoțional, relația părinte-copil și transformările pe care aceasta le traversează de-a lungul timpului.

Materialul este disponibil gratuit pe site-ul nostru (https://shorturl.at/PnHO0) și a fost dezvoltat în cadrul proiectului derulat prin parteneriatul dintre Fundația Romanian Angel Appeal și UNICEF Romania, în colaborare cu Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei - ISTT, în calitate de expert.

📎 Modulul 1 | Familiarizarea cu sănătatea mintală, starea de bine și reziliența în rândul adolescenților și adulților și noțiunile aferente acestui subiect
📎 Modulul 2 | Impactul părintelui asupra sănătății mintale a adolescentului: rolul său, calitatea și implicarea acestora în stabilirea și menținerea unei legături sănătoase și de sprijin, felul în care adulții (din familia extinsă sau din comunitate) pot influența sănătatea mintală a copilului
📎 Modulul 3 | Complexitatea rolurilor parentale: Transformările către a deveni părinte, complexitatea rolurilor parentale (părinte biologic, părinte psihologic sau părinte social), nevoile și trăirile copilului în cadrul familiei și relațiilor interpersonale, trăsăturile unui părinte bun și suficient de bun
📎 Modulul 4 | Nevoile copilului & dinamica relațională părinte-copil: nevoile fundamentale de simbioză & autonomie și poziționarea acestora în raport cu părinții și cu mediul familial în general, influența interacțiunilor timpurii dintre părinte și copil asupra atașamentului și dezvoltării psihologice, nevoile specifice ale copiilor în funcție de grupele de vârstă și etapele de dezvoltare
📎 Modulul 5 | Pilonii sănătății psihice a copiilor și adolescenților: îngrijirea corporală, reglajul emoțional, reglajul stresului, procesarea informațiilor și rezolvarea de probleme, reziliența
📎 Modulul 6 | Identificarea semnelor precursoare ale schimbărilor în starea de sănătate mintală: evaluarea și comunicarea lor, rolul părinților și al profesioniștilor în promovarea sănătății mintale și prevenirea apariției unor tulburări viitoare
📎 Modulul 7 | Identificarea resurselor și a rețelelor de sprijin disponibile & îndrumarea adolescentului: evaluarea nevoilor individuale ale adolescentului și îndrumarea lui către resursele potrivite, promovarea autonomiei și independenței adolescenților
📎 Modulul 8 | Reziliența și starea de bine a părinților: identificarea și gestionarea propriilor emoții negative, tehnici și strategii pentru gestionarea situațiilor dificile și stresante, principiile comunicării sănătoase între părinți și copii

În această dimineață am primit un telefon de la un tip, “reprezentant” al Bursei de Valori, care îmi spunea pe un ton fo...
08/08/2025

În această dimineață am primit un telefon de la un tip, “reprezentant” al Bursei de Valori, care îmi spunea pe un ton foarte rapid ca prin cupoanele primite prin anii 90’ sunt acum fericita posesoare a unei sume de aproximativ 16.000 lei și ca vrea să știe la ce bancă prefer să primesc transferul.

Când i-am spus ca nu aveam ce cupoane să primesc în anii 90, ca eu aveam câțiva ani pe atunci, a explicat rapid ca prin părinții mei, acestea s-au transmis către mine și pentru ca eu lucrez cu acte in regula, bla-bla-bla….

Când l-am întrebat dacă mă poate contacta și pe o altă cale oficială, pentru ca pare suspect așa din senin să mă sune cineva să îmi spună ca am de primit o sumă așa mare. Dar imediat a devenit ironic “Asta e suma mare, doamna?”
I-am zis ca are o atitudine nepotrivită și a început să strige la mine ca “Acum mă învățați și ce atitudine să am!”

Am închis apelul și am blocat apelantul.

O să verific ulterior și cm pot raporta mai departe povestea, căci auzisem doar de povești în care sună de la “poliție” și “BNR” și ți se spune ca cineva în numele tău a făcut un credit și ca să te protejezi trebuie să îți muți imediat toți banii din cont în altă parte și să le dai lor toate datele contului.

Am citit o mulțime de experiențe similare chiar zilele trecute, în care oamenii au fost păcăliți și s-au trezit fără bani în conturi.

Aveți grijă cm răspundeți la tentativele de fraudă. Nu dați datele bancare nimănui. Nici dacă e de primit moștenirea de la mătușa Tamara și nici de la bursa de valori!

Puneți întrebări, verificați personal la banca, nu luați decizii impulsive, căci pe asta se bazează când sună: fie să te sperie, fie să te încânte.

Am ascultat un podcast cu Lavinia Bârlogeanu, în care a vorbit cu emoție și claritate despre existența unui spațiu inter...
30/07/2025

Am ascultat un podcast cu Lavinia Bârlogeanu, în care a vorbit cu emoție și claritate despre existența unui spațiu interior esențial pentru creșterea și dezvoltarea noastră psihică. În limbaj psihologic, acest spațiu este deseori numit „fereastra de toleranță”.

În limbajul de zi cu zi, am putea să-l numim simplu „răbdare” sau „buffer”, cm îi spune terapeuta mea – adică acel răgaz interior care face posibilă întâlnirea cu sine și cu celălalt.

Fără acces la acest spațiu, dezvoltarea psihică se blochează.
Pentru că acolo unde nu există toleranță la frustrare sau capacitate de a sta cu incertitudinea, apare tendința de evitare: fugim de provocări, ne retragem în mecanisme de apărare, ne agățăm de plăceri imediate sau ne refugiem în zone confortabile, tocmai pentru a nu simți vulnerabilitatea propriei nesiguranțe.

„Când păstrăm acest spațiu, facem loc lui Dumnezeu în noi”, spune Lavinia.

E o formulare care m-a atins. Nu doar pentru ca ea este printre puținii specialiști care aduc frecvent în discursul lor pe Dumnezeu, dar și pentru că acest spațiu “aproape sacru” – locul în care putem sta cu noi înșine, cu întreaga noastră umanitate, inclusiv cu durerile, golurile și fricile noastre.
Iar când în interiorul nostru există multe părți clivate, scindate, separate, exilate, poate fi cu atât mai greu să păstrăm sau să reconstruim acest spațiu intern de continere.

Și că exact acolo, în acest spațiu interior care poate conține frica, se naște și posibilitatea unei alegeri: aceea de a face totuși pasul înspre ceea ce ne sperie, dar ne cheamă. Să ieșim, uneori, din zona noastră de confort, nu pentru a ne forța, ci pentru a crește puțin dincolo de limitele care ne-au protejat cândva.

Astfel ca, la capătul fricii, apare nu doar supraviețuirea – ci bucurie. Adevarata libertate.
Un dar care vine nu în ciuda disconfortului, ci tocmai DATORITĂ faptului că am putut rămâne în contact cu el, fără să fugim.

Sigur ca dacă în copilărie nu am avut parte de îngrijitori care să pună bazele acestei ferestre de toleranță și mai degrabă am fost lăsați singuri cu frica, frustrarea sau rușinea – devenim adulți care trăiesc fără acest spațiu interior de continere. Și asta ne poate afecta mult timp, uneori toată viața.

Dar chiar și adulți fiind, putem începe acum. Cu deschidere și curiozitate, cu pași mici, cu ajutor, cu blândețe, cu răbdare.
Cu fiecare moment în care alegem să rămânem deschiși, în loc să ne retragem, să fugim.

Un exemplu personal când am simțit ca aș fi fugit de acolo și am găsit suficient de multe și întemeiate motive pentru care să nu fac un lucru, dar totuși am reușit să rămân în loc să fug, a fost recent, chiar săptămâna trecută în vacanță, când m-am dat prima dată cu bobul - eu care cel mai aventuros roller coaster în care m-am dat a fost în Lumea copiilor, împreună cu un copil de 4-5 ani de care m-am ținut strâns - nu știu cât pentru el și cât pentru mine.

La final am avut o bucurie mare în primul rând ca am făcut-o, apoi ca priveliștea de sus era de o frumusețe deosebită, așa de mult mă uluit, încât nu mai eram prea atentă la curbele luate ci la ce se ițea de după copaci.

Vă las mai jos o imagine cu frumusețea pe care nu aș fi putut-o întâlni, dacă nu aș fi putut sta acolo să fac ceva cu frică.

Uneori ce ne sperie e doar o călătorie cu bobul.

Altă dată provocarea cea mai mare poate fi să rămâi cu credința ca nu o să te sfârșești, indiferent cât de rău te doare. Pas cu pas.

“Mami, tu nu-mi aprobi deciziile!”Mi-a zis fetița mea la începutul săptămânii, când își alegea o rochiță pentru ceremoni...
18/07/2025

“Mami, tu nu-mi aprobi deciziile!”

Mi-a zis fetița mea la începutul săptămânii, când își alegea o rochiță pentru ceremonia de final de grădiniță.

M-a surprins cât de clar și răspicat mi-a spus-o! Și era adevărat.

Făcusem asta în încercarea mea de a o influența subtil. Am știut de când mi-a spus la ce se referă, deși momentul când a verbalizat această supărare o întrebasem dacă are nevoie să îi pun în rucsac o altă rochie de backup, în caz ca se murdărește până la festivitate.

Făcusem cu o zi înainte cumpărături pentru această zi specială și am venit acasă cu patru rochițe, una mai frumoasă decât alta (de regulă sunt mai echilibrată cu cumpărăturile, dar acum erau prețuri foarte bune, am găsit multe reduceri în magazine).

În dimineața evenimentului, când eu credeam ca dau așa subtil o părere, dar copila e liberă să aleagă ce vrea, ea a rostit adevărul ei, nevoia ei implicită și am înțeles ca “subtilitatea” mea era resimțită ca invalidare, neacceptare și lipsă de aprobare.

Cu o săptămână înainte discutam același topic în cabinet, cu o mamă de adolescentă. Și acolo mi-a fost ușor să văd cm se insinuează normele, părerile și preferințele personale ale părintelui, mai presus de nevoile firești de curiozitate, explorare, experimentare și schimbare dun adolescența.

Iată-mă pe mine, în rolul mamei care încearcă să își facă fiica să se îmbrace în ce i-ar plăcea ei să o vadă îmbrăcată, în rochia preferată mamei, nu copilului.

Din fericire, A. este foarte vocală și îmi e mult mai ușor să fac rapid acest pas înapoi, să îi dau respectul pe care îl merită, să îi accept deciziile și preferințele, chiar și când nu se potrivesc cu ale mele.

M-am repoziționat rapid, am validat ceea ce mi-a spus și cm se simte. Am lăsat-o să poarte ce a vrut ea, nu ce am vrut eu. Am reparat greșeala.

Copiii noștri au nevoie să simtă că vocea lor contează, chiar și atunci când alegerile lor nu se potrivesc cu gusturile sau ideile noastre.

A-i susține nu înseamnă a fi de acord cu tot, ci a le valida curajul de a fi ei înșiși.

De multe ori, provocarea reală a unui părinte nu e în a le spune ce să aleagă, ci în a ne ține pe noi în loc - pe noi și vocea interioară care ne șoptește cm ar trebui să fie și a opri acea voce să ajungă la copiii noștri.

Ei nu au nevoie de noi perfecți și mereu prevăzători. Ci prezenți. Aici. Acum.
Cu ochii și inima deschise spre cine devin ei.

Address

Bulevardul Decebal, Nr 11, Sector 3, București
Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Diana Grigore - Tudorache posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Diana Grigore - Tudorache:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram