
08/08/2025
Ținem stresul la colț - sau îl punem la treabă?
Suntem obișnuiți să-l tratăm ca pe un dușman, dar cercetările medicale spun altceva: stresul, în sine, nu ne îmbolnăvește. Corpul nostru e construit să caute echilibrul (homeostazia) și, pe termen scurt, o creștere a tensiunii arteriale, a pulsului și a vigilenței e exact combustibilul de care avem nevoie ca să reacționăm rapid la o provocare.
Diferența o face cm interpretăm situația:
• dacă o vedem ca pe o amenințare, cortizolul rămâne sus, inima lucrează în ture suplimentare și apare faimosul „sindrom de suprasarcină allostatică”;
• dacă o vedem ca pe o provocare și credem că avem resurse, organismul produce și DHEA (hormon de „creștere”), iar cortizolul scade mult mai repede.
Datele ELSA-EU (2019) arată că românii care percep stresul ca pe un pericol au cu 30 % mai multe internări din cauze cardiovasculare decât cei care îl consideră un stimul util, chiar la niveluri de presiune externă similare. Lipsa sprijinului social este principalul amplificator: când nu simțim că avem „plasa de siguranță”, corpul rămâne blocat în regim de alarmă.
Vestea bună? Percepția se poate antrena.
• În loc de „Nu mai pot!”, întreabă-te „Care e primul pas pe care-l pot controla?”
• Notează zilnic o situație stresantă + ce resursă internă/externă ai folosit. Creierul prinde gustul soluțiilor, nu al catastrofelor.
• Caută prezență umană reală: interacțiunile față-în-față cresc oxitocina, hormon care reduce cortizolul și susține reglarea tensiunii arteriale.
Dacă simți că pedala a rămas blocată pe „accelerat” mai multe săptămâni la rând, poate fi momentul să-ți extinzi echipa de sprijin: un psihoterapeut te ajută să cartografiezi factorii de stres, să clarifici credințele care îi împing spre roșu și să construiești un plan de recuperare (nu, nu e doar despre „relaxare”, ci despre reglarea fină între solicitare și refacere).
Detalii despre ședințe și programări: https://psiconcept.ro/psihoterapie-individuala/
Stresul nu pleacă nicăieri – dar poate deveni partenerul tău de antrenament, nu arbitrul care fluieră finalul meciului.