30/05/2026
Bunicul meu avea o vorba: “Ma odihnesc pe lumea cealalta. Acum am treaba.” Avea treabă sa facă lumea mai bună.
Era un om foarte activ, cu o minte ageră si o asezare calmă. Provenit dintr-o familie de sași din Transilvania avea scoala si valoriza munca de calitate, ii placea sa mestereasca mereu ceva si sa ajute oamenii. Imi amintesc cm bunica mea il vroia acasa, doar pentru ea si ii mai spunea uneori: “Dar tu nu poti sa stai locului!?”.
Cu el construiam barcute cu panze capabile sa pluteasca si avioane din bete si hartie, capabile sa zboare. Nici mie nu imi placea sa “stau locului” si ii piteam pantofii dimineata, ca sa stiu cand pleaca si sa merg cu el Oriunde.
Il urmaream cm lucreaza cu mainile si eram fascinata de dexteritatea lui: repara orice. Si in timp ce face asta, ma invata si imi explica si mie.
Bunicul meu m-a invatat ca nu trebuie sa iti domolesti vitalitatea sau inițiativa când cei din jur nu o au.
M-a învățat prin exemplu că iți poți canaliza energia sa faci bine, sa organizezi si sa conduci pe altii prin propriul model, fara sa ceri nimic in schimb.
M-a invatat ca tot ce am de facut este sa fac din linistea mea ce știu ca e corect, nu pentru validarile exteriorului.
Bunicul meu a fost un model pentru toti cei care l-au cunoscut.
Il duc mai departe in fiecare zi, chiar si după 7 ani de la plecarea lui.
