Cabinet Individual de Psihologie - Ramona Axenti

12/11/2025

Este posibil ca cei apropiați nouă să treacă prin perioade în care nu pot fi aproape de noi așa cm am avea noi nevoie ca ei să fie. Avem atunci varianta să le întoarcem spatele pe motiv că ”Dacă lor nu le pasă, de ce să îmi pese mie?” ori putem să fim conștienți de propriile răni emoționale care ne sunt atinse și în funcție de care ne vine și nouă să reacționăm disfuncțional.
Îmbrățișând o nouă abordare am putea avea o altă atitudine gândind că poate ceilalți au nevoie de un pic de spațiu, trec printr-o perioadă dificilă și nu au energia să se uite și în direcția noastră sau poate au nevoie de ajutor. Le putem oferi pentru început un zâmbet, o mică atenție ori o îmbrățișare.
Până la urmă, orice formă de a le comunica că îi înțelegem și suntem acolo este binevenită, atât pentru ei cât mai ales pentru noi. Darurile pe care le oferim sunt în principal daruri care ne bucură propriile suflete.

24/10/2025

Nu exista emoții rele. Toate sunt bune, indiferent de registrul lor, pentru că vin să ne șoptească ceva despre noi. Atunci când vin sunt resimțite că fiind greu de gestionat însă ele ne fac atenți la nevoile noastre cărora am uitat să le mai dăm atenție. Atunci ele ne spun că e timpul să acționăm, să facem ceva diferit ca sa ne simțit mai bine și să ne găsim echilibrul interior.

17/10/2025

Tinerii vin cu energia, adulții cu progresul și bătrânii cu înțelepciunea. Fiecare dintre noi are locul și sensul lui în lume și doar împreună putem fi în echilibru.

14/10/2025

Exemplul personal este mai relevant decât 1000 de cuvinte. Degeaba oferim educație ținând prelegeri când ceea ce facem este total opus.
Spunem copiilor sa nu mai petreacă timp pe gadget-uri în timp ce noi stam cu ochii în ele.
Avem pretenția să fim ascultați, sa simțim că suntem în conexiune cu ceilalți în timp ce ne ocupam de altceva când cineva ni se adresează.
Așteptăm să primim atenție când noi nici nu ne oprim sa identificam nevoile celor de langa noi.
Oare cm ne-ar fi daca am mai ieși din bula noastră și am privi în jur cu mai multă curiozitate?

12/10/2025

Părintii își doresc copii fericiți. Vor să îi scutească de orice suferință și ceea ce obișnuiesc să facă în mod constant este fix ceea ce este contraindicat: să pună accent pe aspectul pe care ei, părinții, l-au considerat cel mai vulnerabil în copilăria lor.
Mai multe despre aceasta provocare am scris in articolul de mai jos.

Observăm uneori cm copiii noștri trec prin dificultăți de natură emoțională asemănătoare cu cele prin care am trecut și noi când eram de vârsta lor. Ei ne oglindesc o parte dintre emoții, griji și frământări peste care noi am crezut că am trecut. Odată cu creșterea lor constată...

30/09/2025

Nu înțelegem de ce o persoană (prieten, amic, șef etc.) ne răspunde altfel decât ne-am aștepta în condițiile în care nu știm să îi fi pricinuit vreo neplăcere? E bine sa avem in vedere cel puțin și o a doua perspectivă: perspectiva lui.
Când ne punem în locul celuilalt, cu tot contextul din care face el parte - sigur, atât cât putem noi cuprinde - avem posibilitatea să înțelegem mai bine ce se întâmplă și de ce acționează altfel decât ne-am fi așteptat. În plus, avem ocazia să facem o analiză a nevoilor personale și a nevoilor celuilalt. Nevoile fiecăruia dintre noi sunt diferite în funcție de mulți factori (structură personală, context de viață, valori etc.). De asemenea, interesele noastre sunt diferite chiar daca uneori ele par a fi identice, situație în care putem ajunge la un anumit grad de tensiune în cadrul relației.
Poate nici atunci nu vom înțelege cu exactitate perspectiva lui considerând că noi am fi procedat altfel însă a trece dincolo de perspectiva proprie și a o vedea în ansamblu și pe a celuilalt ajuta mult nu doar în păstrarea unui echilibru în relație ci și a unui echilibru interior personal.

30/08/2025

Adevărata asumare a sinelui nu este atunci când faci caz de diferențele dintre tine și majoritate încercând fie să le ascunzi sau minimizezi fie să atragi atenția cu ele pe principiul că "sunt altfel deci mai interesant", ci atunci când ești conștient și îți asumi pe deplin modul în care acestea te ajuta sau te încurcă și devii împăcat cu ele.

17/08/2025

Rana respingerii, ca și cea a abandonului vine cu credința că nu ești bun, că ar trebui sa fii într-un fel ca sa ajungi sa fii văzut și validat. Se formează în relația cu persoanele importante din viața ta, în special în relația cu mama. Dacă aceasta, spre exemplu, ți-a spus că nu te-a dorit ori a avut o atitudine critică, te-a comparat cu ceilalți ori poate doar i-a admirat pe alții fara sa te includă în aprecierile ei, în pofida faptului că și-a făcut datoria și ai avut tot ce are nevoie un copil (mai degrabă material), tu poți ajunge un adult care în sine se simte "mai puțin/mai mic/mai neimportant" decât alții cu care tinzi să te compari. Te poți simți nevăzut și neapreciat iar daca cineva te va aprecia în mintea ta îți vei spune că sigur se înșeală sau nu a apucat sa te cunoască chiar așa cm ești.

Poți trăi cu sentimentul acesta ani de zile. Te poți simți ani la rând lipsit de valoare și rușinat de ceea ce ești, indiferent de poziția ta socială și de realizări ori poți avea realizări sub nivelul capacităților tale. Stima de sine este scăzută și doar crezi că făcând anumite lucruri și ajungând într-un anumit punct vei reuși să te simți altfel, mai echilibrat. Chiar daca atingi țelurile propuse, după o vreme te vei simți din nou insuficient pentru că adevărata stima de sine este de fapt intrinsecă, vine din tine, tu trăiești cu sentimente bune despre tine chiar și atunci când cazi pentru că ai încredere că te poți echilibra. Atunci când însă trăiești cu rana respingerii te ridici greu după un eșec ori te simți rănit foarte ușor chiar și în situații care pot părea nesemnificative pentru alții - spre exemplu un prieten a uitat sa te felicite după o reușită iar tu interpretezi gestul lui ca indiferență și îți întărești rana.

Ce răsuna cel mai mult în mintea unei persoane care trăiește cu sentimentul respingerii: "Nu sunt bun de nimic., "Iar mi s-a dovedit că X mă are de rezervă.", "Sunt neimportant.", "Sunt prost/lipsit de valoare." etc. Aceste gânduri de multe ori nu apar în mod conștient, ele rulând în subconștient aproape imperceptibil. Ceea ce se simte este însă emoția intensă: descurajarea, deprimarea, tristețea profundă, sentimentul profund de rușine, depresia. Având aceste emoții negative persoanele care trăiesc cu aceasta rană tind să facă alegeri care de cele mai multe ori le întăresc credințele și totodată ii fac să resimtă, recurent, aceste emoții.

Rana respingerii și abandonului sunt profunde și necesită din partea celui care le poartă cu el multă conștientizare și deschidere spre a lucra intens cu gândurile, credințele dar și alegerile pe care le face. Nu e ușor și nimeni nu garantează că rana se stinge de tot însă fiind conștienți de rănile pe care le avem putem avea și un minim de control care funcționează ca un antidot pentru orice rană am avea. E că atunci când spui: "Mă doare capul și știu ce trebuie sa fac ca să îmi treacă."

Ca urmare, atunci când lucrăm cu noi și învățăm să recunoaștem ceea ce se declanșează în interior avem posibilitatea să recurgem la metode blânde care să ne reașeze mai repede în echilibru. Practic, o situație declanșatoare nu ne va mai destabiliza o săptămână ci maxim o zi iar atunci când suntem pe un teren vulnerabil (spre exemplu suntem bolnavi sau avem situații complicate care sunt în afara controlului nostru) ne vom reaminti să fim mai blânzi cu noi așa încât să nu mai suprapunem peste dificultăți și aceasta problemă dureroasă.

31/07/2025

De multe ori îl auzim dar nu îl și înțelegem pe cel de langa noi pentru că suntem prea prinși în propriile noastre convingeri. Ajungem sa criticam, să devalorizăm părerea sau faptele celuilalt, să îl considerăm nedemn de luat în seama și uneori chiar să îl marginalizăm doar pentru că suntem convinși că noi știm ori acționăm mai bine.

Și totuși unde sta "adevărul"? Cine are dreptate? Realitatea se afla în trăirile fiecăruia, atât cele interioare cat și cele exterioare, date de experiențele concrete prin care a/am trecut.

Sigur, credințele și faptele unora pot influenta direct experiențele altuia și poate nu în bine. Atunci ne vine să fim mai acizi în convingeri și să judecăm cu și mai mult patos pentru că ne afectează ceea ce se petrece. Convingerile celuilalt și faptele lui pot avea influență directă asupra situației noaste de viață și sigur, a modului în care ne simțim. Cum gestionăm asta?

Aici intervine autocunoașterea de sine, capacitatea de reflexie personala, deschiderea către acest lucru și capacitatea fiecăruia de a putea intra într-o situație de negociere atunci când părerile sunt împărțite.

Împreună putem face să fie mai bine în relație și extins, în societate și în lume. Este nevoie de înțelegere, răbdare, capacitate de a ne pune în situația celuilalt, deschidere către negociere și nu în ultimul rând renunțarea la orgoliul personal. Nu e ușor dar este satisfăcător și se simte minunat când reușim să ajungem pe acest drum al comunicării.

18/07/2025

Aflarea diagnosticului nu rezolva problema, ci este un pas important spre a ne îndrepta către o buna abordare și tratate a acesteia.