Psih. Anca Elena Boalca

12/11/2025

03/11/2025

Weekendul trecut am participat la Conferința Internațională de Psihotraumatologie organizată de ISTT, va invit sa citiți articolul pe care l-am scris pentru revista Viața Medicala.
Mulțumesc cu recunoștință Cristina Ghioca!

Conferința Internațională de Psihotraumatologie a oferit o paletă largă de dezbatere, de la prezentări teoretice și cercetări românești până la exerciții practice interactive.

19/10/2025

Despre femei, putere și curaj

Am regăsit aceste rânduri, scrise acum șapte ani, și am rămas uimită cât de actuale sunt. Le împărtășesc cu tine, așa cm le-am simțit atunci.

Mereu am crezut că sufletul unei societăți civilizate se vede în ochii femeilor ei. O femeie care știe cine este, știe și să spună „nu” când i se încalcă demnitatea.

Privim spre societăți ca Marea Britanie și vedem modele de putere feminină, sprijinite de legi care le apără. La noi, însă, să fii victimă este văzut aproape ca o rușine. Aud atât de des „ea a cerut-o!” în loc de „cum poți să o ajuți?”. Această atitudine ne doare pe toate.

În România, purtăm în ADNul colectiv o imagine a femeii ca fiind slabă, dependentă și frivolă. Noi, femeile, moștenim adesea o povară invizibilă de traume și resentimente, pe care o ducem mai departe fără să ne dăm seama.

Un abuz nu te doare doar atunci. Îți poți pierde încrederea, te poți pierde pe tine însăși în depresie, anxietate sau dependențe. Și, poate cel mai dureros, multe dintre noi am învățat să îndurăm în tăcere, să ne simțim blocate și deznădăjduite. Am normalizat comportamentele care ne distrug, pentru că așa am știut.

Dar astăzi, privind în urmă, văd clar că a normaliza anormalul este cea mai mare înfrângere. Iar primul pas spre vindecare este să recunoaștem că așa ceva nu este normal.

Avem nevoie de modele feminine educate și curajoase, avem nevoie de femei blânde și deștepte. Avem nevoie de mame blânde, partenere iubitoare și prietene mature. Toate aceste femei, împreună, educă și construiesc o mentalitate mai sănătoasă.

Las acesta tema de reflectare si va urez o duminica relaxată!

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

15/10/2025

Nevroza alegerii sănătoase
Psihodinamica alegerii romantice

Vă rog să vă imaginați trei tinere, fiecare din altă epocă, stând față în față și vorbind despre alegerea partenerului. 

Fiecare poartă o structură psihică diferită, specifica timpului său.

Prima, din secolul XVIII, se uită la viitorul soț văzând un pilon economic, o alianță familială. A doua, din epoca romantică, îl privește văzând o oglindă a sufletului său, o imagine ideală, pasională. 

A treia, contemporană noastră, cercetează o aplicație de dating, căutând un partener care să fie simultan pilon, oglindă și un „bun partener de proiect” pentru sine. 

Această trecere de la stabilitate la intensitate și apoi la autorealizare este una dintre cele mai profunde transformări psihosociale ale umanității, iar psihodinamica ne oferă cheia pentru a înțelege forțele inconștiente pe care s-a construit.

În epoca pre-modernă, alegerea partenerului era guvernată în mod copleșitor de Principiul Realității.

Căsătoria era despre asigurarea securității economice, perpetuarea liniei de sânge și consolidarea statutului social. 
Partenerul era, din punct de vedere psihologic, un obiect de siguranță, iar investiția libidinală era direcționată către întregul sistem familial și social, nu neapărat către individ. Normele sociale si culturale dictau alegerea partenerului.

În prezent, găsirea „sufletului-pereche” a devenit căutarea acelui obiect extern care să redea o unitate psihică internă pierdută.
Idealul romantic a devenit o conexiune „autentică”, în care doi indivizi „întregi” se întâlnesc fără a se folosi unul pe celălalt ca pe o proiecție. Aceasta este o cerință psihică, care explică mult din anxietatea contemporană în dragoste.
Astăzi, un partener „bun” trebuie să sprijine proiectul de sine al individului.
El/Ea este evaluat(ă) nu doar pentru potențialul economic, ci și ci și pentru inteligența emoțională, pentru capacitatea de a fi un părinte bun, un partener de conversație și un aliat în călătoria spre o mai bună versiune de sine.
"Noul Super-Ego" internalizat este vocea terapeutică, self-help-ul care ne spune că trebuie să alegem „sănătos”.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

08/10/2025

Conflictul în Cuplu
 Perspectiva Psihoterapiei Pozitive 

 Sunteți obosiți de ciclurile repetitive de conflicte? Psihoterapia pozitivă vă invită să priviți altfel aceste situații.

Conflictul nu este despre distrugerea relatiei, ci un mesaj din interior care cere să fie auzit. Este un proces de orientare al psihicului. Ceea ce vă deranjează atât de mult la celălalt este, adesea, o parte necunoscută sau negată din voi înșivă care iese la suprafață, căutând integrare.

De ce revenim mereu în același punct?

Pentru că conflictul are o funcție psihică ascunsă: să vă trezească!

El apare când unul dintre voi, sau amândoi, ați devenit prea străini de propriile voastre nevoi, valori sau capacități interne. 

Certurile repetitive sunt un apel la creștere, la reechilibrare.

Ce vă învață conflictul?

Rezistența voastră în fața schimbării.

Proiecția - atribui celuilalt ce este al meu. Dacă îmi conștientizez proiecția am șansa să recunosc părțile neacceptate, neglijate, durerose.

Conflictul vă arată unde vă abandonați pe voi înșivă sau pe partener.

În Psihoterapia Pozitivă, conflictul este un instrument de cunoaștere. Se pune accentul pe funcția conflictului, nu pe aspectul patologic.

În loc să mă întreb „Cum mă face el/ea să mă simt?”, încercați:

„Ce mă învață această tensiune despre mine? Ce parte din mine se răsfață sau se luptă?”

Când vă vedeți certurile nu ca pe o bătălie, ci ca pe un proces comun de explorare a sufletului, dinamica se schimbă. 

Fiecare ceartă devine un pas către o legătură mai autentică, bazată nu pe perfecțiune, ci pe integrarea părților umane, frumoase și mai puțin frumoase, din fiecare.

Ieșiți din luptă pentru putere și intrați într-un parteneriat pentru cunoaștere. Acolo, chiar în centrul conflictului, poate apărea o conexiune mai profundă.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

03/10/2025

Ciclul psihic feminin: o reconfigureare lunară a sinelui

Studiile revoluționare de imagistică cerebrală ale Dr. Pauline Maki (PHD) ne dezvăluie un adevăr profund: psihicul feminin trăiește o continuitate dinamică lunară, reflectată chiar în arhitectura creierului.

Faza foliculară: conectare și expresivitate

Înainte de ovulație, sub influența estrogenului, creierul feminin devine un spațiu de conectare intensificată, procesarea verbală se amplifică. Simbolizează o perioadă de exteriorizare și expansiune a sinelui.

Faza luteală: introspecție și procesare emoțională

După ovulație, progesteronul facilitează introspecția, iar procesarea emoțională devine mai profundă. Este faza integrării experiențelor și a înțelegerii intuitive.

Hipocampul este sediul memoriei, își modifică fizic volumul pe parcursul ciclului, crescând odată cu estrogenul. Acest lucru explică de ce percepția de sine și starea emoțională pot varia atât de mult, psihicul se restructurează literalmente.

Contrastul masculin

Creierul bărbaților, sub influența testosteronului, menține o arhitectură neurologică stabilă, reflectând o economie psihică diferită, mai constantă.

Preluarea controlului: contracepția și menopauza

Femeile care folosesc contraceptive hormonale„îngheață” această plasticitate, trăind o stabilitate psihică asemănătoare modelului masculin. Iar la menopauză, creierul revine la un echilibru stabil, dar păstrează reziliența și conexiunile dobândite în deceniile de transformare ciclică.

Această cercetare ne învață că fluctuațiile nu sunt deficiențe, ci manifestări ale unei adaptabilități psihice profunde. Suntem ființe în continuă devenire, iar ciclul este doar expresia fizică a acestei adevărate metamorfoze lunare a sinelui.

Bazat pe studiile de imagistică cerebrală ale Dr. Pauline Maki, PHD.

Psih.Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

25/09/2025

Tulburările de personalitate și anxietatea - Partea III

În psihodinamică, anxietatea socială este mai mult decât o simplă tulburare. Ea poate fi un semn al unui conflict interior care caută o expresie.

Ce funcție îndeplinește anxietatea în structura de personalitate?

➡️Simptom Centra
În Tulburarea Paranoidă (TPS) sau Schizoidă (TPE) de personalitate, anxietatea socială nu este doar o reacție, ci un pilon al existenței psihice. Este temelia pe care se construiește o realitate interioară de vigilență excesivă și distanțare.

➡️Consecință a Gândirii
Aici, anxietatea este produsul final al unor mecanisme de bază. În structura paranoidă, ea izvorăște din suspiciunea fundamentală că lumea este periculoasă. În cea borderline, este alimentată de teama cutremurătoare de abandon și de inconsistența sinelui.

➡️Factor de Menținere
Anxietatea devine o cătușă. Ea perpetuează izolarea și confirmă distorsiunile cognitive. "Dacă simt pericolul ( frica fără obiect), înseamnă că este periculos". Se auto-intensifică, creând un ciclu închis.

✅De ce este crucială această diferențiere în terapie?

Abordarea terapeutică se modifică esențial. Tratarea unei anxietăți sociale "pure" se concentrează pe gestionarea simptomului. În schimb, atunci când anxietatea este cristalizată în structura de personalitate, terapia trebuie să pătrundă în straturile mai profunde.

Scopul devine explorarea conflictelor nevrotice, a mecanismelor de apărare arhaice și a modului în care sinele s-a construit în raport cu celălalt.
Este o călătorie care ține cont de acest context mai larg și mai profund, unde anxietatea socială este doar vârful icebergului.

Psihoterapeutul identifică contextul structural, în funcție de asta stabilește protocolul psihoterapeutic și facilitează procesul psihoterapeutic.

Psih.Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

23/09/2025

Tulburările de personalitate și anxietatea - Partea II - Cluster B și Cluster C

Cluster B - Dramatic, Emoțional, Nestatornic

1. Tulburarea de Personalitate Borderline (TPB)
Anxietatea socială este omniprezentă și este strâns legată de teamă de abandon și de instabilitatea relațiilor. Persoanele cu TPB pot fi extrem de sensibile la orice semn de respingere sau indiferență din partea altora, ceea ce generează o anxietate socială intensă și impredictibilă.

2. Tulburarea de Personalitate Narcisică (TPN)
Aici, anxietatea socială este adesea mascată de o aparență de grandiozitate și superioritate. Totuși, există o sensibilitate profundă la critică și eșec (rănire narcisică). Anxietatea socială se manifestă prin teama de a nu fi admirat sau de a fi umilit în fața altora.

Cluster C - Anxios, Temător

Acest cluster este practic definit de anxietate, iar anxietatea socială este un element central.

1. Tulburarea de Personalitate Evitantă (TPE) Aceasta este, în esență, anxietate socială generalizată severă, cronică și infiltrată în personalitate.
Simptomele se suprapun foarte mult cu cele ale tulburării de anxietate socială.
Nucleul TPE este o sensibilitate extremă la respingere și critică și un sentiment cronic de inadecvare.
Spre deosebire de cei cu TPS, persoanele cu TPE își doresc foarte mult relații apropiate, dar le evită din teama intensă de a fi respinse, jignite sau de a nu fi la înălțime.

2. Tulburarea de Personalitate Dependentă: Anxietatea socială aici se manifestă mai ales prin teamă de abandon și de a nu putea supraviețui fără sprijinul altora. Persoana poate suporta chiar și relații abuzive doar pentru a evita singurătatea, ceea ce generează o anxietate socială constantă legată de păstrarea acestor legături.

3. Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (TPOC): Anxietatea socială în TPOC este adesea legată de perfecționismul excesiv și teama de a fi judecat pentru că nu îndeplinește standardele proprii sau percepute ale altora. Pot evita situații sociale din teamă de a face o greșeală sau de a nu se comporta "corect".

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

22/09/2025

Tulburările de personalitate și anxietatea - Partea I, Cluster A

Anxietatea o regăsim în cadrul mai multor structuri sau tulburări de personalitate, iar relația dintre ele este complexă și bidirecțională.
Anxietatea socială nu este doar un simptom izolat, ci adesea o parte integrantă a modului în care persoana cu o anumită structură de personalitate percepe și interacționează cu lumea.
Iată cele mai comune conexiuni, grupate pe clusterele clasice de tulburări de personalitate:

Cluster A - se mai numește și clusturul Ciudat/Excentric

1. Tulburarea de Personalitate Schizoidă
Aici, persoanele prezintă mai degrabă indiferență și lipsă de interes pentru relațiile sociale, nu neapărat frică sau anxietate. Cu toate acestea, această indiferență poate fi uneori un mecanism de apărare împotriva unei anxietăți sociale profunde.

2. Tulburarea de Personalitate Schizotipală Anxietatea socială severă este un criteriu de diagnostic cheie pentru TPS.
 Persoanele cu TPS experimenteză o anxietate socială excesivă care nu se diminuează, nu dispare nici măcar în grupurile de oameni cunoscuți.
 Această anxietate este legată de gândurile paranoidice sau suspicionale (teamă că alte persoane vorbesc despre ei, că îi vor răni) și de idei de referință (crezând că evenimentele neutre au o semnificație specială și personală, de obicei negativă).
 Anxietatea este atât de puternică încât duce la izolare socială voluntară.

3. Tulburarea de Personalitate Paranoidă Anxietatea socială aici este alimentată de neîncrederea profundă și suspiciunea față de motivele altora. Persoana este permanent anxioasă și hipervigilentă într-un context social, deoarece se așteaptă să fie trădată, umilită sau exploatată.

Atunci când lucram psihoterapeutic cu anxietatea, abordăm din perspectiva structurii de personalitate și încercăm să înțelegem povestea anxietății și ce funcție are ea la nivelul psihicului.

În postările următoare analizez Cluster B și Cluster C, clasificările tulburărilor de personalitate.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

11/09/2025

Cum comunici cu un partener evitant?
Personalitate vs. Atașament 

STRUCTURA DE PERSONALITATE EVITANTĂ

Ce este personalitatea evitată?

 Organizare de fond a personalității, un mod rigid și pervasiv de a fi în lume și de a se raporta la sine și la alții. Este o parte constitutivă a identității persoanei.

Psihodinamica personalității evitate

Este strategia psihicului de a se proteja de o  rușine profundă de sine și a unei convingeri inconștiente că este defect, nevaloros. Evitarea este un mecanism de apărare împotriva evaluării negative.
Relațiile sunt percepute ca un pericol pentru autostimă, vorbim despre o fragilitate psihică.
Se manifestă în TOATE domeniile vieții: prietenii, carieră, interacțiuni sociale.

 STIL DE ATAȘAMENT EVITANT

Ce este atașamentul evitant?

Un model de legătură afectivă, învățat în copilărie prin relația cu figura parentală.

Este mai mult un „obicei” emoțional decât o trăsătură de personalitate.

Psihodinamica atașamentului evitant

Apără împotriva suferinței, respingerii. Copilul a învățat că nevoile sale de comfort și apropiere nu sunt răspunse („Voi fi respins dacă cer apropiere”). 

Ca adult, activeaza sistemul de atașament pentru a evita repetarea acestei dureri.

Se activează cu prioritate în relațiile intime de cuplu. 

Persoana poate să aibă relații de prietenie bune, dar se blochează în intimitate.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut

09/09/2025

O Perspectivă Psihodinamică asupra Depresiei

Pentru că sunt o mare fana a psihanalistei Nancy MelvWilliams, am adus aici câteva idei pe care ea le-a dezvoltat în lucrarea Psihodiagnosticul Psihodinamic. 

În Psihodiagnosticul Psihodinamic, Nancy McWilliams, abordează depresia ca pe o expresie a unei suferințe profunde a Sinelui. Depresia nu este doar tristețe, ci o tulburare severă a stimei de sine.

McWilliams distinge două tipuri principale:

➡️Depresia Melancolică: Cea mai severă formă, alimentată de auto-agresivitate și vinovăție inconștientă.
Persoana își îndreaptă furia ( din rănile vechi) împotriva propriei persoane, într-un efort dureros de a menține o legătură cu un obiect pierdut. De ex. "Nu vreau sa o pierd pe mama si patternurile pe care le am dezvoltat în relație cu ea." Mama rămâne vie la nivel de dinamica psihică, dinamica relațională se învârte în jurul patternurilor dobândite.

➡️Depresia de Caracter: O dispoziție cronică, înrădăcinată în personalitate. Aceasta este legată de:

   Un Supereu excesiv de sever (conștiință morală dură și perfectionism).

   Dependența nesigură: o nevoie intensă de validare externă, care, când lipsește, duce la prăbușire.

   Pierderea speranței că poate fi iubit sau că poate găsi plăcere în viață.

Contribuția esențială a psihodiagnosticului psihodinamic este de a explora funcția și sensul depresiei în viața pacientului. Scopul terapiei este repararea stimei de sine și modificarea structurilor interne de relații, iar relația terapeutică devine un instrument central în acest proces.

Nancy McWilliams, a înțeles psihodinamic depresia, a înțeles logica internă și istoria, transformând-o dintr-un simptom într-o poveste de suferință care așteaptă să fie ascultată.

Referință Principală: McWilliams,N. (2011). Psihodiagnosticul Psihodinamic. Editura Trei.

Psih. Anca Elena Boalcă
Supervizor și Psihoterapeut