Psihoterapie integrata. Centrul Posibil

12/12/2025

Rămânem destul de des cu propriile noastre gânduri, intenționat sau nu. Dacă am ști cm să ne direcționăm gândurile într-o direcție plăcută și să ne bucurăm de experiență, poate nu ar mai fi așa de neplăcut să fim singuri cu noi înșine.

11/12/2025

Efectul Zeigarnik explică de ce mintea noastră se tot întoarce la „sarcinile rămase în aer” , cm apar gânduri repetitive care ne împing să revenim și să le finalizăm.. Înțelegerea lui ne poate ajuta să ne organizăm mai bine, să reducem stresul.

09/12/2025

Energia nostră interioară e o resursă valoroasă pe care, adesea, o neglijăm. Energia nu se obține doar prin somn; ea este regenerată prin activități care ne hrănesc la nivel profund – fizic (corpul și odihna), emoțional (conexiunea și emoțiile pozitive), mental (claritatea și focusul).

30/04/2025

29/04/2025

Când ne formulăm o părere, foarte puțini dintre noi sunt dispuși să și-o schimbe, chiar în fața evidenței.

Oamenii nu își schimbă înțelegerea pentru a se potrivi cu faptele. Schimbă faptele ca să se potrivească cu înțelegerea lor.

Când aud ce vor să audă, oamenii vor crede multe lucruri, indiferent cât de absurde. Și e foarte greu să realizeze că s-au înșelat.

Un motiv este ceea ce se numește disonanța cognitivă : când ai două sau mai multe convingeri, cu valori contradictorii. Asta creează confuzie. Ca să rezolve acest disconfort, oamenii resping orice informație nouă care le contrazice opiniile.

Un alt motiv este mândria. Unii își zic că dacă ar fost destul de deștepți nu ar fi fost păcăliți, în primul rând.

Pentru mulți e mai mult decât să recunoască că au greșit. Înseamnă să renunțe la o parte din identitatea lor. Da, opiniile noastre par să facă parte din cine suntem.

Ca să își mențină poveștile pe care și le spun, oamenii sunt dispuși să consume oricâtă energie ca să respingă adevărul care stă în fața lor.

12/03/2025

Confundăm iubirea cu dorința de a repara sau a inspira pe cineva sa se schimbe. Transformarea interioară e un efort intern, pe care nu îl putem face în locul altcuiva oricât ne-am dori.

Când ne îndrăgostim de potențialul cuiva (cine ar putea să fie dacă…), de fapt, evităm realitatea și nu recunoaștem că nu primim ceea ce avem nevoie. Asta poate veni din convingerea că iubirea cere sacrificii sau că valoarea noastră depinde de cât de mult putem îndura.

În loc să așteptăm ca celălat să devină cine am dori noi să fie, putem să renunțăm la poveștile pe care le construim în jurul lor.

06/03/2025

Încerci mereu să trăiești viața altora, să îi schimbi - ce fac, cm gândesc, cm simt. Când te concentrezi mai mult asupra altora decât la tine, te desprinzi de cine ești, ce vrei, ce-ți doresti. Nu ți-ai oferit oportunitatea să crești relația cu tine, pentru că te preocupă excesiv ceilalți – ce simt, ce au nevoie.

Codependența înseamnă, între altele: sensibilitate mare la ce simt alții plus o puternică pornire de a ajuta. Astea sunt însușiri admirabile, dar cand sunt excesive și exclusive, te țin prins în grija de a te ocupa doar de celălalt și de a uita de tine. Suferința apare când nevoia de a-i ajuta pe alții este mai intensă decât nevoia de a te ocupa de tine. Asta e codependența.

17/02/2025

14/02/2025

Ajungem să credem că e adevărat ceva ce auzim destul de des. Uneori sunt suficiente 3 - 9 repetiții sa consideram validă o informație. Creierul nostru adună informații si nu le re-analizeaza de fiecare dată când le folosește, le ia ca atare.

Poate te gândești că oamenii inteligenți nu ar putea să fie sub acest efect, dar se întâmplă. Câți oameni inteligenți nu se lasă convinși de fabulațiile criticului lor interior și cât de greu e să creadă altceva?

12/02/2025

Criticul interior nu vrea să ne pună la pământ, dimpotrivă vrea să ne protejeze de situațiile care îi par periculoase.

Intenția lui e una bună, doar că cele mai multe învățăminte pe care le-a reținut așa de bine le-a formulat cand aveam 3 ani, 6 ani, 11 ani, cu înțelegerea limitată de atunci. Pentru că informațiile sunt asociate cu emoții importante, s-au impregnat în sistemul memoriei noastre și ne par și corecte. Noi nu mai suntem aceiași copii de 3, 6, 11 ani, dar ne simțim ca atunci.

În toată starea asta de urgență pe care ne-o induce criticul interior, ajungem să luăm în serios informațiile lui, chiar dacă nu mai sunt de mult timp actualizate.

12/02/2025

Când un copil crește în medii invalidante pur și simplu nu știe altă realitate, în care să nu fie respins, minimizat sau criticat. Dacă încearcă să reacționeze și răspunsul lui la invalidare est

Ajuns adult, devine foarte sensibil la situații care îi ating aceleași răni de invalidare. Nu poate să evalueze dacă cineva se poartă rău și îi este greu sa aibă o părere despre ce se întâmplă. Nu e sigur dacă ar trebui să se protejeze, să își susțină punctul de vedere sau dacă are drepul să simtă ce simte.

11/02/2025