16/07/2024
Cum ies cozonacii facuti intr o tava deformata?
Intr-o mica casa de la marginea unui oras aglomerat, Ana se uita la fiul ei, Andrei, jucandu-se cu masinutele pe covorul din sufragerie. Zambetul sau inocent ii aducea aminte de propria copilarie, dar si de umbrele care o insotisera ani de zile. Ana stia ca in spatele zambetului sau, se ascundeau povesti nespuse si traume transmise din generatie in generatie.
Ana a crescut intr-o familie in care iubirea era adesea eclipsata de frica si incertitudine. Tatal ei, marcat de propriile experiente traumatizante, avea momente de furie necontrolata, iar mama ei, prinsa in cercul vicios al anxietatii, nu reusea sa ofere stabilitatea emotionala de care Ana avea nevoie. Aceste experiente si-au lasat amprenta adanc in sufletul ei.
Anii au trecut, iar Ana a devenit mama. Privindu-l pe Andrei, si-a promis ca el nu va trai aceleasi temeri si nesigurante. Dar, pe masura ce timpul trecea, Ana a realizat ca repeta, fara sa vrea, anumite tipare comportamentale pe care le invatase in copilarie. Momentele de stres si anxietate se strecurau in relatia cu fiul ei, si desi il iubea nespus, simtea ca nu ii ofera intotdeauna linistea si stabilitatea de care avea nevoie.
Hotarata sa rupa ciclul, Ana a cautat ajutorul unui terapeut. A fost un pas greu, dar necesar. In cabinetul terapeutului, Ana a inceput sa descoasa firul traumelor sale. A invatat sa isi inteleaga emotiile, sa gestioneze stresul si sa isi construiasca abilitati de coping sanatoase. Procesul nu a fost usor si au fost multe lacrimi, dar si momente de descoperire si eliberare.
Pe masura ce Ana se vindeca, a observat schimbari si in relatia cu Andrei. In loc sa reactioneze impulsiv la momentele de criza, a invatat sa raspunda cu rabdare si empatie. A inceput sa creeze un mediu in care Andrei se simtea in siguranta sa isi exprime emotiile, stiind ca va fi inteles si sustinut.
Anii au trecut, iar Andrei a crescut intr-un adolescent echilibrat si plin de incredere. Intr-o zi, la o reuniune de familie, Ana s-a asezat langa mama ei. Cu lacrimi in ochi, a realizat ca, prin vindecarea ei, a reusit sa ofere familiei sale un viitor diferit. Mama ei, la randul ei, a inceput sa isi deschida sufletul si sa vorbeasca despre propriile traume, intr-un efort de a gasi si ea vindecarea.
Aceasta este povestea Anei, dar ar putea fi povestea oricaruia dintre noi. Trauma se transmite de la o generatie la alta, dar la fel de puternica este si capacitatea noastra de a ne vindeca si de a crea un viitor mai luminos pentru cei care vin d**a noi.
Terapia nu este doar un act de autoingrijire, ci si un dar pe care il oferim copiilor nostri si generatiilor viitoare. Este promisiunea ca vor creste intr-un mediu de iubire, siguranta si stabilitate.
Sa avem curajul sa ne confruntam cu trecutul, sa rupem ciclurile de trauma si sa le oferim urmasilor nostri un viitor liber de povara durerii trecute.
Cu drag si iubire,
Cristiana
