26/05/2024
Târziu mi-am dat seama că între ultimele două ediții intensive ale grupului Encounter au trecut doar 9 luni. A curs atât de natural planificarea acestei noi experiențe de grup încât devine tot mai mult un normal al meu, al colegilor mei terapeuți și al tuturor celor dedicați procesului lor de creștere.
Nu facem nimic spectaculos într-un grup Encounter, deși am auzit des oameni care, auzind pentru pentru prima oară despre acest proces, cu prejudecată îl încadrează la ritualuri și grupuri experimentale, ciudate sau imorale, etc. Până la urmă proiecția este a persoanei care o face și printre altele, într-un grup encounter, ne-o luăm înapoi, oricare ar fi ea, și ne ocupăm conștient de aceasta.
Mai târziu, liniștesc curioșii povestindu-le despre umanism, psihoterapie, moduri de funcționare, o nominalizare la premiul Nobel pentru Pace, dar mai ales despre cât de conținător și de special devine acest spațiu creat împreună, urmărind niște valori și principii simple ce țin de răbdare, prezență, intenție și ascultare.
Cine vine într-un grup Encounter? Mai ales cei curajoși, aș zice eu. Dar ca profesii, cam 80% este ocupat de psihologi, psihoterapeuți autonomi sau în devenire, preocupați de dezvoltarea lor personală și profesională, dar mai ales dintr-o nevoie de comunitate. Ceilalți 20% sunt persoane aflate în proces, atenți la ei și dedicați devenirii lor, cm spunea Carl Rogers.
Aceste procente se pot schimba oricând, căci nominalizarea aceea la Nobel a fost despre ce putem oferi oamenilor și comunităților, nu doar unei categorii profesionale.
Înțeleg și nevoia unei selecții, dar este aproape imposibilă, căci doar cine nu înțelege grupul își imaginează că acolo în el va fi așa cm este în zilele sale bune. Vrei să știi ce impulsuri ascunse, reprimate sau evitate există în modurile tale de funcționare și relaționare? Șansele să le descoperi într-un asemenea grup sunt incredibil de mari. Cu puțină asumare și cu suportul grupului, ele se și așează apoi pe un drum al schimbării.
Îmi spunea o colegă că este adictiv. Și asta pentru că descoperim în acest context o calitate a prezenței și a conexiunii cu totul specială și când facem un pas înapoi, aflăm că noi am făcut asta, fiecare dintre noi și că a necesitat puțin, dar care o dată oferit constant, continuu, zi de zi, devine atât de mult. Căci, așa cm am concluzionat la final de această ediție, conexiunea nu ține atât de mult de profunzime, cât ține de prezență.