Arina Dogaru

14/03/2026

Am întâlnit pentru prima dată gândirea lui Gendlin acum mai bine de 14 ani. Atunci nu știam că va deveni una dintre direcțiile practicii mele în cabinet.

În 2020 am început formarea de lungă durată în Psihoterapie Experiențială prin Focusing, în cadrul Institutului Internațional de Focusing din New York, o alegere care a adus în lucrul meu cu clienții un dialog pe care nu știam că îl căutam: cel dintre corp, emoție și semnificație.

Astăzi sunt acreditată ca Focusing Oriented Therapist și Focusing Trainer și continui formarea către treapta de Focusing Coordinator. Iar împreună cu colega și prietena mea Luiza Ștefan, am construit Centrul de Focusing, un spațiu dedicat acestei practici în România, născut din peste un deceniu de drum comun.

Una dintre invitațiile pe care ni le asumăm acolo este aceasta: să aducem Focusingul ca practică vie în comunitatea terapeuților și a profesioniștilor din domenii asociate. Programul de studiu în FOT este parte din această intenție.

Dacă ești psihoterapeut, psiholog, medic sau lucrezi într-o profesie asociată și vrei să explorezi mai departe această dimensiune, te invit să afli mai multe accesând linkul din primul comentariu.

Există un tip de cunoaștere pe care cu toții o avem și pe care aproape nimeni nu o numește. Nu este gândire. Nu este emoție în sensul obișnuit. Este ceva mai aproape de corp, mai difuz, mai vechi.

Acea senzație de dimineață când știi că ai visat, deși visul a dispărut. Acel „ceva nu este în regulă" care apare înainte să poți explica de ce. Acea intuiție care te oprește din drum, fără niciun argument.

Filozoful și psihoterapeutul Eugene Gendlin a dedicat o viață înțelegerii acestui tip de experiență. Și a arătat că tocmai acolo, în acel spațiu preverbal, corporal, implicit, se află un potențial imens de cunoaștere și de schimbare.

Această înțelegere stă la baza programului nostru de studiu în Psihoterapie Experiențială prin Focusing. Dacă ești psihoterapeut, psiholog, medic sau lucrezi într-o profesie asociată și vrei să o explorezi mai departe, te invităm să afli mai multe accesând linkul din primul comentariu.

11/02/2026

Îngrijirea medicală presupune competență, claritate, responsabilitate, prezență, empatie - și da, societatea are multe așteptări de la medici. Unele sunt poate firești. Altele apăsătoare.

Dar pentru ca toate acestea să poată fi oferite, e nevoie ca și cei care îngrijesc să aibă un spațiu în care să se oprească. Să fie, din când în când, în afara rolului.

Am învățat, din lucrul meu individual cu medici, dar și din experiențele de grup, că profesiile care oferă îngrijire au nevoie de locuri în care să se poată hrăni relațional și uman, nu doar să performeze profesional.

„Îngrijind pe alții, păstrându-ne pe noi – Umanitatea în practica medicală” este exact un astfel de spațiu. Un cadru închis, de 8–12 participanți, gândit pentru reflecție autentică, prevenirea epuizării și reconectare cu sensul.

Dacă aveți colegi sau prieteni medici pentru care un astfel de spațiu ar conta, poate merită să le trimiteți mai departe invitația.

Uneori, grija față de sistem începe cu grija față de cei care îl susțin.

𝐏𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆ 𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐦𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐚̆, 𝐝𝐚𝐫 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐢 𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢?

Cercetările recente confirmă legătura directă dintre conștientizarea de sine a medicilor și calitatea îngrijirii pacienților. Un studiu multicentric publicat în Annals of Family Medicine a demonstrat că medicii cu scoruri ridicate de mindfulness au consultații mai centrate pe pacient (mai multă empatie, mai multă ascultare) și pacienți care raportează un grad mai ridicat de satisfacție. Programele de suport între colegi câștigă teren în sistemele medicale: studiul Kaiser Permanente (PLOS ONE) arată îmbunătățiri în well-being și o schimbare pozitivă în cultura departamentală, iar o meta-analiză recentă confirmă reduceri semnificative ale epuizării emoționale la medicii care participă la astfel de grupuri.

𝐈̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐞 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢, 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐝𝐮-𝐧𝐞 𝐩𝐞 𝐧𝐨𝐢 – 𝐔𝐦𝐚𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆ este un program de suport dedicat medicilor care doresc:

- Un spațiu sigur de reflecție personală și profesională;
- Reconectare cu sensul profesiei;
- Prevenirea burnout-ului și construirea unei continuități sustenabile.

Start: 6 aprilie 2026 | Întâlniri lunare | 17:00-19:30 | Centrul Encounter, Str. Washington nr. 2
Grup închis, 8-12 participanți | 7 întâlniri
Facilitatori: Anca Găucă & Arina Dogaru
Înscrieri: encounter.ro

02/02/2026

În ultimii ani, întâlnirile mele cu medici — în cabinet, în contexte profesionale sau în conversații personale — au adus tot mai des în prim-plan o realitate complexă: o profesie construită pe responsabilitate, rigoare și grijă pentru ceilalți, dar care lasă puțin spațiu pentru cel care o practică.

Din aceste întâlniri, reflecții și din experiența directă a lucrului cu medici s-a născut un proiect la care țin mult.

Împreună cu colega mea, Psihoterapeut Anca Gauca, lansăm primul nostru proiect de colaborare: Îngrijind pe alții, păstrându-ne pe noi – Umanitatea în practica medicală.

Este un program de suport și reflecție dedicat medicilor, gândit ca un spațiu sigur, coerent și bine structurat:
- program organizat în 7 module lunare, cu tematici alese atent;
- întâlniri față în față;
- 2h30’ / modul;
- grup restrâns (8–12 participanți), pentru atenție reală la proces și la relație.

Nu este un curs și nu este despre „a face mai mult”.
Este despre a putea pune jos, pentru câteva ore, presiunea rolului profesional, despre a reflecta la impactul muncii asupra propriei persoane și asupra relațiilor, și despre a rămâne în contact cu dimensiunea umană a practicii medicale.

Cred profund că îngrijirea celorlalți are nevoie să fie susținută de spații în care și cei care îngrijesc pot fi văzuți, auziți și sprijiniți.

🔗 Detalii despre program și înscrieri: link în comentarii.

Lansăm un nou grup de suport și reflecție dedicat medicilor. Un spațiu gândit pentru a susține dimensiunea umană a practicii medicale, dincolo de roluri, protocoale și așteptări.

Acest program este primul proiect de colaborare al colegelor noastre Arina Dogaru și Anca Gauca, născut din întâlnirile lor repetate cu medici, atât în plan profesional, cât și personal, în cabinet, în contexte de formare, dar și în conversații mai intime, de „acasă”. Din aceste interacțiuni a devenit tot mai vizibil ceva esențial: cât de multă presiune, responsabilitate și singurătate poate conține această profesie și cât de puține spații există în care medicii pot fi pur și simplu oameni, fără a fi „în funcție”.

Grupul propune un cadru clar și sigur:
• program organizat în 7 module lunare, cu tematici alese atent, care susțin reflecția și procesul personal;
• întâlniri față în față;
• 2h30’ / modul;
• grup restrâns (8–12 participanți), pentru atenție reală la proces;
• accent pe reflecție, dialog și sprijin reciproc.

Nu este un curs, nici un spațiu de „optimizare”. Este un loc în care experiențele pot fi puse în cuvinte, unde emoțiile își pot găsi locul, iar relația cu sine și cu profesia poate fi privită cu mai multă empatie și claritate.

Credem că a avea grijă de alții nu ar trebui să presupună pierderea de sine.
Iar umanitatea rămâne una dintre cele mai importante resurse ale practicii medicale.

09/01/2026

"Empathic listening is the careful monitoring of an ongoing journey. It is as essential to psychotherapy as watching the road is to driving."

Eugene Gendlin

31/08/2025

Psiholog Luiza Stefan pregătește toamna aceasta ceva ce știu că nu este doar un program, ci un spațiu viu de învățare, relație și transformare.

este felul în care Luiza lucrează cu : nu din manuale, ci din viață. Cu blândețe, claritate și o prezență care te însoțește exact acolo unde ești – fie că vii cu o curiozitate timidă, fie cu dorința de a duce această practică mai departe în lume.

Este un program de 6 luni, cu module consistente, grupuri mici de practică și sesiuni săptămânale 1:1 – construit cu grijă, ca fiecare participant să simtă că are timp și spațiu să integreze tot ce descoperă.

Și poate cea mai frumoasă parte: . Una în care învățăm cm să vorbim și să ascultăm fără să ne pierdem, cm să fim sinceri fără să rănim și cm să fim în relații care ne hrănesc, nu ne epuizează.

📌 Este online, așezat pe durata a 6 luni.
📆 Începe în octombrie.
💰 Costul este de 3600 RON – cu opțiuni de plată în rate.
📚 Pentru cei care vor să devină traineri CNV, programul oferă și ore recunoscute de CNVC.

Dacă ai simțit vreodată că vrei să te exprimi mai clar, mai conectat, mai în acord cu valorile tale – dar fără să pierzi relația cu ceilalți – poate este momentul potrivit.
Iar Luiza este cu siguranță ghidul potrivit.

💚 Dialogul interior contează

Felul în care ne vorbim nu este doar un detaliu personal — el modelează direct calitatea relațiilor noastre. Dacă în interior folosim un ton critic, dur sau exigent, e foarte probabil ca aceeași atitudine să se strecoare, conștient sau nu, și în modul în care îi abordăm pe ceilalți.

sublinia că limbajul pe care îl folosim cu noi înșine poate fi la fel de violent ca cel pe care îl adresăm altora — chiar dacă nu se aude. Autocritica constantă, etichetele („sunt slab”, „nu sunt în stare”), comparațiile sau „trebuie”-urile rigide ne reduc stima de sine, ne blochează creativitatea și ne îngreunează deschiderea către ceilalți.

În Comunicarea Nonviolentă, relația cu sine este fundamentul relației cu ceilalți. De aceea, în :
- explorăm cm să identificăm mesajele interne care ne limitează;
- învățăm să înlocuim autocritica cu empatie față de sine;
- descoperim cm nevoile noastre nespuse influențează tonul dialogului interior;
- practicăm formulări care ne susțin, ne dau curaj și ne reconectează cu resursele noastre.

Când ne vorbim cu respect și blândețe, devenim mai disponibili să ascultăm, să fim răbdători și prezenți în relațiile noastre. Schimbarea dialogului interior nu este un act de egoism, ci o investiție în calitatea conexiunilor pe care le construim.

🎯 Mai multe detalii despre program găsiți în primul comentariu.

22/10/2024

Din păcate nu cunosc foarte mulți părinți cu copii între 6 luni și 6 ani, însă știu că acest program ținut de Rebeca Pirosca ar trebui să ajungă la cât mai mulți dintre ei.

Pe lângă experiența îndelungată a Rebecăi de a fi printre copii, ea va crea un context care îi va ajuta pe părinți să se înțeleagă mai bine pe ei, pe copiii lor, dar mai ales relația pe care o au și pe care vor să o construiască cu aceștia.

Dați mai departe informația, căci este un proces prețios și atât de necesar.

Mai mult detalii in link-urile din comentarii.

Diagrama alăturată stă la baza programului de intervenție Cercul Siguranței și a fost gândită ca o ”hartă” menită să arate părinților calea spre atașamentul securizant.

Ea reduce la termeni fundamentali un adevăr profund despre dezvoltarea noastră, a oamenilor, în perioada copilăriei: atunci când, în copilărie, avem îngrijitori care oferă în mod constant atât confort (un refugiu la care ne putem întoarce), cât și încurajare (o bază sigură de la care să ne avântăm înspre explorare), avem mai multe șanse să devenim adulți încrezători, care simt că se pot baza atât pe propria persoană, cât și pe relațiile cu cei apropiați pentru a naviga cu succes prin viață.

Dar desigur, harta nu este niciodată teritoriul. Relațiile dintre părinți și copii sunt mult mai complexe decât hărțile pe care le construim pentru a le înțelege. Fiecare copil e diferit, iar copiii de vârste fragede alternează între cele două nevoi de sute de ori pe zi; se mișcă fluid între ele, fără vreun avertisment care să indice că acum au nevoie de ceva diferit de ceea ce le era necesar cu un minut în urmă. Într-o secundă par că se avântă în descoperiri, iar în următoarea aleargă înapoi pentru confort sau protecție. Se opresc câteva clipe pentru a-și reumple paharul emoțional și pornesc din nou în explorare.

Așa că o hartă nu e suficientă. Ea este doar o unealtă pentru auto-reflectare.
Cum pot folosi eu harta acesta pentru a naviga terenul și particularitățile relației cu propriul copil?
Cum pot înțelege comportamentele copilului pe care eu îl cresc și nevoile sale în relație cu mine?
Care este raportarea mea la aceste nevoi și comportamente?
Cum se simte pentru mine să fiu părintele copilului meu?

Toate acestea sunt aspecte pe care vom avea ocazia să le explorăm împreună și pe fiecare în parte pe parcursul celor 11 întâlniri ale programului Cercul Siguranței.
Mai multe detalii, în link-ul din comentarii.

16/10/2024

Dăm startul primei ediții a programului de educație parentală 𝐂𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐒𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐢.

Timp de 11 săptămâni, vom învăța să privim interacțiunile pe care le avem zi de zi cu copiii noștri prin lentila atașamentului securizant.

𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐚𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐚𝐭𝐚𝐬̦𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐳𝐚𝐧𝐭?
Vreau să-i dau copilului meu tot ce e mai bun. Am oare de unde? Pot să-i dau ceva ce nu am încă pentru mine? Știu clar care sunt lucrurile pe care mi-aș dori să le fac diferit de cm le-am experimentat eu copil fiind. Îmi este oare clar cm mi-aș dori să arate și să se simtă acest diferit?

Timp de 11 săptămâni, vom exersa înțelegerea, blândețea și încrederea față de noi înșine, pentru ca să putem mai apoi să o ducem în relație cu copiii pe care îi îngrijjim.

Programul este destinat părinților având copii între 1 an și 6 ani.

Pentru mai multe detalii, accesați: https://encounter.ro/eveniment/cercul-sigurantei-program-de-educatie-parentala/

16/10/2024

În ultima duminică din octombrie, Psiholog Luiza Stefan începe un proces care conține 14 întâlniri. În fiecare dintre aceste sesiuni urmărește să aprofundeze studiul, dar mai ales practica Comunicării Nonviolente.

Descrierea detaliată a programului poate fi găsită aici: https://encounter.ro/proiect/psihoeducatie-comunicare-nonviolenta-grup-studiu-intensiv/

Și pentru înscrieri accesați următorul link: https://encounter.ro/eveniment/grup-de-studiu-intensiv-in-comunicare-nonviolenta/

Comunicarea Nonviolentă (CNV) trezește entuziasm și speranță în cei care intră în contact cu ea prin cartea lui Marshall Rosenberg sau participând la un atelier/curs. Ne dorim atât de tare să ne facem auziți și înțeleși, încât, după întâlnirea cu CNV tindem să folosim grăbit metoda celor patru pași și să avem așteptări nerealiste. Și, surpriză, oamenii se uită nedumeriți la noi, ne spun chiar că „vorbim ciudat.” Și asta pentru că metoda Comunicării Nonviolente cere timp și practică pentru a ajunge să sune firesc și să fie folosită conștient, ca o cale de a intra în conexiune autentică, și nu ca o metodă de convingere sau manipulare.

De aceea este util un Grup de studiu intensiv - avem timp să explorăm fiecare concept în parte și putem în fiecare săptămână să aplicăm ceea ce învățăm, cu pași mici, dar constanți.

Din experiențele participanților la grupurile anterioare: a contat pentru ei că au putut lucra într-un cadru sigur și empatic pe exemple de interacțiuni reale de la locul lor de muncă sau din viața de după muncă, în familii. Acest tip de lucru pe propriile situații de viață ajută cel mai mult trecerea de la teorie la practică și face ca Grupul de studiu să devină un context de învățare mai eficient decât un curs unic.

26/05/2024

Târziu mi-am dat seama că între ultimele două ediții intensive ale grupului Encounter au trecut doar 9 luni. A curs atât de natural planificarea acestei noi experiențe de grup încât devine tot mai mult un normal al meu, al colegilor mei terapeuți și al tuturor celor dedicați procesului lor de creștere.

Nu facem nimic spectaculos într-un grup Encounter, deși am auzit des oameni care, auzind pentru pentru prima oară despre acest proces, cu prejudecată îl încadrează la ritualuri și grupuri experimentale, ciudate sau imorale, etc. Până la urmă proiecția este a persoanei care o face și printre altele, într-un grup encounter, ne-o luăm înapoi, oricare ar fi ea, și ne ocupăm conștient de aceasta.

Mai târziu, liniștesc curioșii povestindu-le despre umanism, psihoterapie, moduri de funcționare, o nominalizare la premiul Nobel pentru Pace, dar mai ales despre cât de conținător și de special devine acest spațiu creat împreună, urmărind niște valori și principii simple ce țin de răbdare, prezență, intenție și ascultare.

Cine vine într-un grup Encounter? Mai ales cei curajoși, aș zice eu. Dar ca profesii, cam 80% este ocupat de psihologi, psihoterapeuți autonomi sau în devenire, preocupați de dezvoltarea lor personală și profesională, dar mai ales dintr-o nevoie de comunitate. Ceilalți 20% sunt persoane aflate în proces, atenți la ei și dedicați devenirii lor, cm spunea Carl Rogers.

Aceste procente se pot schimba oricând, căci nominalizarea aceea la Nobel a fost despre ce putem oferi oamenilor și comunităților, nu doar unei categorii profesionale.

Înțeleg și nevoia unei selecții, dar este aproape imposibilă, căci doar cine nu înțelege grupul își imaginează că acolo în el va fi așa cm este în zilele sale bune. Vrei să știi ce impulsuri ascunse, reprimate sau evitate există în modurile tale de funcționare și relaționare? Șansele să le descoperi într-un asemenea grup sunt incredibil de mari. Cu puțină asumare și cu suportul grupului, ele se și așează apoi pe un drum al schimbării.

Îmi spunea o colegă că este adictiv. Și asta pentru că descoperim în acest context o calitate a prezenței și a conexiunii cu totul specială și când facem un pas înapoi, aflăm că noi am făcut asta, fiecare dintre noi și că a necesitat puțin, dar care o dată oferit constant, continuu, zi de zi, devine atât de mult. Căci, așa cm am concluzionat la final de această ediție, conexiunea nu ține atât de mult de profunzime, cât ține de prezență.

21/04/2024

Fiecare dintre cei 10 participanți, la ediția de ieri, a făcut de-a lungul vieții, uneori chiar din copilărie, mulți pași pe drumul procesării doliului. Ieri însă, am pus laolaltă pași din cele zece experiențe și am creat un cerc în care am putut să ne uităm la pierderi și la doliu din multe perspective.

Am adus în grup gândurile și emoțiile noastre despre decese premature și despre ușurarea venită uneori după moarte. Am trecut și prin experiența doliului complicat ajutat de ritualuri a căror sens a fost diferit pentru fiecare dintre noi.

Ne-am uitat și la nuanțele doliului când dispar relații cu oameni încă vii sau când sentimentul abandonului trăit este încă viu in inima noastră. Și deși tema nu a fost deloc ușoară, apropierea noastră comună de ea și unii de alții ne-a ajutat. Am făcut loc atât lacrimilor, cât și hohotelor de râs, tristeții, dar și umorului ori speranței.

10/03/2024

Am trait, am intalnit, am scris, am inteles diferit, am transformat.
Au fost ore pline de Grup Encounter, dinamice si necesare.
In aprilie voi facilita, alaturi de colegul meu Tibi, un spatiu similar, dar mai scurt si tematic.

Weekend-ul acesta a fost despre verbul a desprinde, început vineri și nuanțat până astăzi, a desprinde nu este despre a renunta, rupe sau despărți, ci despre autonomia de a trăi:

- separat de eșecul sau eroarea generației de dinainte;
- onorând ce a fost pentru a înainta în viață și nu suferind pentru ce nu mai este, rămânând blocat sau agățat;
- cu apreciere pentru experiențele și oamenii care nu mai sunt, păstrate în obiecte, melodii sau amintiri ținute în mijlocul pieptului;
- prin curaj de a avea propria voce și a lua înapoi parte din spațiul dat celorlalți;
- creând spațiu între așteptările celorlalți (societate, cultură, familie) și propria viziune despre viață pentru a putea exista o alegere;
- dându-ne timp pentru a înțelege bagajul relațional cu care am plecat în viață și înțelegând că ajustarea este un proces organic și necesar;

A fost încă un Grup Encounter - Ediție de Weekend, bogat, cursiv, variat, vorbit și simțit.

Un îndemn pe care îl dăm mai departe, prin colega noastră Arina și spațiul acesta de grup la care ne tot invită.