Lumia Healing Therapy

01/09/2025

Atelierul „Eliberează-te de vinovăție. Întoarce-te la tine” se apropie și simt să îți reamintesc ceva important: nu e un eveniment despre soluții rapide, nici despre a te forța să fii altfel. Este, mai degrabă, un loc în care să stai cu tine fără măști, fără etichete, fără judecată.

Acel loc în care poveștile interioare care ți-au adus vinovăția sunt aduse la suprafață pentru ca tu să recunoști ce nu îți aparține și să înțelegi că nu sacrificiul te definește, ci felul în care alegi să fii prezent în viața ta.

Dacă vrei sa participi, trimite-mi un mesaj și îți voi trimite toate detaliile pentru înscriere.

Cu blândețe,
Luminița

01/09/2025

Momentul perfect pentru a începe să lucrezi cu tine nu e mâine. E acum.

De multe ori am auzit: ”O să încep să lucrez cu mine atunci când o să am timp, bani, energie, liniște.” Ca și cm cineva din afară, ar trebui să vină să ne spună clar: acum e momentul. Dar acel moment nu vine niciodată așa cm ni-l imaginăm. Mereu există un motiv pentru care să amâni, un context care nu e ideal, o grijă care cere atenție.

Știu asta pentru că și eu am așteptat mult timp. Mi-am tot spus că nu e momentul potrivit. Până când viața m-a pus în fața propriului haos: eram obosită, confuză, plină de frici, cu un gol pe care încercam să-l ascund. Îmi pierdeam echilibrul, relațiile nu mai aveau sens, iar în mine era o neliniște continuă. Simțeam că mă prăbușesc și, cu toate astea, continuam să mă prefac că e totul bine. Evitam să vorbesc despre asta, de teamă să nu par slabă și pentru că nu voiam să încarc pe nimeni cu durerea mea. Dar tăcerea mă durea și mai tare.

Acel punct de oboseală a fost, de fapt, începutul meu. Nu a venit cu liniște și ordine. A venit cu lacrimi, cu frică și multă confuzie. Și astăzi pot să spun că tocmai acel moment, care părea cel mai nepotrivit, a fost de fapt cel mai potrivit. Pentru că m-a făcut să aleg altfel, să mă uit la mine, să îmi recunosc durerea.

De aceea cred că începutul nu are nevoie de un moment perfect. Are nevoie doar de sinceritate și de acea acțiune decisivă, de a te întoarce cu blândețe spre tine. Și poate chiar acum, în mijlocul oboselii și al neliniștii, este începutul tău.

Care e pasul pe care alegi să-l faci astăzi pentru tine?

30/08/2025

28/08/2025

Nu, blândețea nu e slăbiciune. E una dintre cele mai mari forme de curaj.

De multe ori am auzit că blândețea e prea moale. Că nu ajută. Că vindecarea are nevoie de forță, de zguduiri, de decizii drastice.

Dar eu am văzut altceva. Am văzut femei care s-au forțat ani întregi să fie altfel. Mai puternice. Mai bune. Mai corecte. Și care, în tot acel efort de a fi cm trebuie, au dus o luptă împotriva lor.

Am văzut și ce se întâmplă când alegi alt drum. Când, în loc să te judeci, te asculți. Când, în loc să te corectezi, te întrebi ce ai nevoie. Când nu mai alergi să te repari, ci te oprești ca să simți.

Blândețea nu e comodă. E curajoasă. Pentru că te pune față în față cu adevărul tău. Fără mască, fără poveste, fără rușine. Și acolo, în acel adevăr simplu și uneori greu, începi să schimbi, începi să vindeci.

Forțarea vine din frică. Din graba de a arăta că ești bine. Din dorința de a fi pe plac sau de a te ridica la așteptările celorlalți.

Blândețea vine din asumare. Din alegerea de a rămâne cu tine, chiar și când e greu. Din încrederea că nu e nevoie să te grăbești.

Și dacă aleg să însoțesc femei în procesul lor de vindecare, nu o fac din rol de salvator și nici dintr-o rețetă universală. O fac din acest loc al blândeții, în care fiecare om își parcurge drumul în ritmul său.

De aceea, nu cred în presiune. Cred în alegeri conștiente, în momente în care te oprești din luptă și alegi să-ți fii alături.

Acolo începe ceva cu adevărat diferit. Acolo, blândețea devine o forță. Nu una care strivește, ci una care te așază în tine.

Cum ar fi să lași azi presiunea deoparte și să alegi să-ți fii alături, cu blândețe?

25/08/2025

Când viața ta devine doar o listă de roluri, e ușor să uiți cine ești tu.

Ziua începe cu ce au nevoie ceilalți: familia, copiii, colegii. Îți faci programul după agenda lor, răspunzi la telefoane și mesaje, rezolvi problemele urgente și la finalul zilei te întrebi unde a mai încăput și un moment pentru tine.

Îți dozezi energia ca să fie toată lumea mulțumită, te asiguri că nimeni nu rămâne în urmă, că totul e așezat și sub control. Iar dorințele tale, lucrurile care te hrănesc pe tine, le amâni din nou: ”nu acum, nu e momentul, mai târziu”.

Și, la un moment dat, îți dai seama că viața ta se derulează pe repede-înainte, dar tu nu te mai găsești nicăieri în ea. Ca și cm ai dispărut din propria viață și în locul tău a rămas doar o persoană obosită, care bifează obligații.

Acolo e momentul în care întrebarea ”Unde sunt eu, în toată această agitație?” devine esențială.

Pentru că îți aduce aminte că și tu ai loc aici, că și tu contezi. Că viața ta nu e doar pentru ceilalți, ci și pentru tine.

Simplul fapt că îți pui această întrebare deschide o ușă spre tine. Alege să te privești cu blândețe. Să te întrebi cm se simte în interiorul tău, ce gânduri te însoțesc, ce nevoie ai astăzi. Și fă un lucru doar pentru tine, oricât de mic ar fi.

Așa începi să-ți faci loc din nou în viața ta. Și ușa spre tine rămâne deschisă.

Tu unde te regăsești în viața ta acum? Și ce pas mic ai putea face astăzi doar pentru tine?

20/08/2025

În terapie nu cauți perfecțiunea. Cauți întoarcerea la tine.

Fiecare sesiune este, de fapt, o întoarcere la tine. Este întâlnirea ta cu tine. Cu adevărul tău interior, oricât de greu, de dureros sau de frumos ar fi. Este momentul în care îți dai voie să simți ceea ce ai tot evitat și să aduci la suprafață ceea ce ai ascuns. Fiecare trăire, fiecare frică, fiecare întrebare își găsesc locul aici.

Nu pentru a arăta mai bine în ochii cuiva, pentru a ascunde ceva sau pentru a construi o mască nouă care să pară mai bună decât cea veche.

Ci pentru a fi prezent cu tine, cu ceea ce simți, cu întrebările și răspunsurile care apar în ritmul lor.

Uneori adevărul doare. Alteori aduce ușurare. Dar de fiecare dată, în clipa în care e privit și recunoscut, se deschide o libertate nouă. Libertatea de a fi tu. Îți dai seama că nu ești definit de tiparele tale sau de rolurile pe care le-ai purtat. Că poți să dai drumul fricilor, că poți schimba convingerile care te limitează, că poți elibera programele care nu îți aparțin și care te țin în aceeași buclă de neîncredere și neputință. Și de data aceasta, alegerea devine conștientă. Alegere pentru tine.

Din prezență apare liniștea, iar viața se așază pe un drum mai blând.

Dacă rezonezi cu ceea ce ai citit și vrei să faci loc unei schimbări în viața ta, te aștept în ședințele de terapie 1:1 fizic sau online.

Cu blândețe,
Luminita

18/08/2025

Nu te agăța de trecut pentru a-ți justifica viața de acum. Să tot repeți, încontinuu, câte rele ți s-au întâmplat și că, din cauza lor, nu ai viața pe care o vrei, nu îți aduce alinare și nici schimbare.

Da, trecutul face parte din tine, este realitatea pe care ai trăit-o și în care s-au întâmplat lucruri care te-au făcut să suferi. Și nu este nevoie să negi ce a fost, nici să te prefaci că nu te-a rănit.

Dar, odată ce ai înțeles de ce s-au întâmplat și cm te-au schimbat, ce ai devenit ca urmare a ce s-a petrecut în viața ta, tu poți să lași trecutul.

Important e ce faci tu, acum, cu ceea ce ai înțeles. Ce schimbi în viața ta, ce schimbi la tine, în urma a ceea ce ai înțeles?

A rămâne în amintiri, resentimente și regrete nu te duce mai departe. Te ține în aceleași tipare, în aceeași neputință. Dacă nu faci diferit față de ceea ce ai făcut până acum, vei fi tot acolo, în frustrare și nemulțumire.

Când începi să acționezi diferit, să alegi altfel decât până acum, se rup cercurile care te-au tot adus în același punct.

Și, pas cu pas, se schimbă și credințele care te-au ținut într-un sens giratoriu.

Tu ce alegi să faci diferit, acum, în viața ta? Scrie-mi în comentarii.

13/08/2025

Eu cred în blândețe. Este una dintre valorile mele. Și când spun blândețe, mă refer, în primul rând la blândețea față de tine.

Să te cerți, să te judeci, să ai gânduri de critică față de tine nu te ajută să mergi mai departe. Poate că nici nu îți dai seama cât de des faci asta. Dar când începi să observi, realizezi că vocea din tine, care comentează neîncetat, e de multe ori mai aspră decât ți-ai dori.

Soluția nu este să continui cu judecata. Mintea are mecanisme pe care le-a format și întreținut ani întregi. Așa știe ea să funcționeze. Să gândească, să prevină, să repete. Și dacă intri la ceartă cu propria minte, nu vei face decât să-i întărești apărarea. Va aduce argumente, tipare și credințe tot mai puternice, doar ca să rămână în control.

Mintea te ține în zona de confort. În locul familiar, chiar dacă nu e liniște. Și atunci, e mai vindecător să porți un dialog blând cu tine. Să îi oferi informații și perspective noi, dar cu răbdare, cu calm
Pentru că blândețea deschide uși pe care critica le trântește. Și când alegi să fii blândă cu tine, creezi un spațiu în care mintea ta învață să aibă încredere. Și, pas cu pas, se lasă ghidată spre altceva.

Care e cel mai blând gând pe care ți-l poți spune azi? Scrie-mi în comentarii.

11/08/2025

Imaginează-ți tiparele tale ca pe un copil. Și tu ești într-o cameră împreună cu el. Copilul vrea să-ți atragă atenția. Ce va face? Va plânge, va țipa, se va răzvrăti, va trânti lucruri, se va rostogoli pe jos, te va trage de mânecă. Poate va sta cu buza tremurândă și ochii în lacrimi. Totul, doar ca să îl vezi.

Și cu cât îl eviți mai mult, cu cât te faci că nu îl auzi sau că nu e acolo, el va face și mai tare. Va continua. Pentru că vrea să fie văzut. Să fie recunoscut.

Poți să ieși din cameră, să-ți vezi de treabă, să-l ignori. Dar el nu va înceta. Până în clipa în care te oprești, te întorci spre el și îi spui: ”Te văd. Te aud. Spune-mi ce ai nevoie să-mi spui.”

Atunci se liniștește.

”Acum mă vede. Acum pot vorbi.” Și îți va spune ce-l doare, ce-l sperie, ce l-a făcut să țipe.

Așa este și cu tiparele și programele pe care le porți în bagajul tău. Până când nu te oprești să le observi, ele vor găsi mereu o cale să-ți atragă atenția. Se vor repeta prin oameni, prin situații, prin contexte de viață.

Și doar când alegi să le privești direct, cu prezență și asumare, încep să se liniștească. Pentru că, în sfârșit, sunt văzute. Iar ceea ce este văzut, poate fi schimbat.

Care este tiparul pe care îl vezi azi mai clar? Scrie-mi în comentarii.