Lumia Healing Therapy

Lumia Healing Therapy Luminita Sas • Terapeut ThetaHealing®

Te susțin cu blândețe, pas cu pas, spre tine. Prin terapia Theta Healing poți atinge ce îți doresti.

Poți elimina tipare și traume, programe și convingeri limitative care te împiedică să îți atingi scopurile și viața pe care ți-o doresti. Te pot ajuta și îndruma in această călătorie terapeutică pentru ca tu să atingi ce ți-ai propus.

Tiparul controlorului: frica mascată în vigilență.Când ești mereu în control, nu mai auzi ce simți, pentru că tot ce se ...
08/12/2025

Tiparul controlorului: frica mascată în vigilență.

Când ești mereu în control, nu mai auzi ce simți, pentru că tot ce se întâmplă în tine se amestecă într-un zgomot continuu făcut din planuri, anticipări și mici reglaje pe care le faci din reflex, ca și cm ai sta permanent de veghe ca să știi dacă ești în siguranță sau nu, iar mintea îți spune că dacă ești vigilentă nu te rănește nimeni, dacă anticipezi totul nu te ia nimic prin surprindere, iar dacă ții strâns nu poți pierde.

Sub vigilența asta stă frica de a pierde ceva important: o relație, o direcție, o stabilitate. Chiar dacă nu o spui cu voce tare, corpul o știe, pentru că nu se odihnește, stă încordat și încearcă să țină totul sub control ca să nu simți din nou o durere veche.

Dar când totul este control, nu mai rămâne loc pentru prezență, pentru acel fel simplu de a fi cu tine, pentru că ești ocupată să previi lucruri care nici măcar nu s-au întâmplat, și ajungi să funcționezi corect și eficient, dar tot mai departe de tine, iar costul controlului este că te ține într-o alertă continuă.

Tiparul controlorului e despre frică: frica de haos, frica de pierdere, frica de durere. Tocmai de aceea rămâi mai mult în minte decât în tine, analizezi, explici, previi, iar prezența devine dificilă. Pentru că liniștea pare uneori nesigură.

Când începi să vezi asta, începi să recunoști: aici exagerez, aici mă agăț, aici încerc să rezolv totul singură. Așa începe prezența: nu din încercarea de a controla mai puțin cu forța, ci din curajul de a te observa mai mult.

Recunoști acest tipar în viața ta? În ședințele individuale poți înțelege ce îl declanșează, cm se manifestă și cm să alegi altfel. Programează o ședință și începe procesul în ritmul tău.

Să ajuți nu e greu. Mai greu e să te oprești din a salva pe cineva care nu cere ajutor, pentru că acolo se arată frica d...
03/12/2025

Să ajuți nu e greu. Mai greu e să te oprești din a salva pe cineva care nu cere ajutor, pentru că acolo se arată frica din spate: frica că, dacă nu intervii, poate se întâmplă ceva rău; frica că, dacă nu faci tu, poate se supără; frica că, dacă nu ții totul sub control, lucrurile s-ar putea destrăma.

A te opri nu înseamnă indiferență. Înseamnă să observi unde începe granița dintre tine și celălalt. Să vezi că uneori, dorința de a salva e doar o nevoie veche de a fi necesară, de a fi acceptată, de a nu rămâne singură.

Când încetezi să mai salvezi, primul sentiment e vinovăția. Frica ta reală nu e că nu ajuți suficient, ci că dacă nu ajuți, nu meriți iubire sau apropiere.

A te opri nu înseamnă lipsă de grijă. Înseamnă să alegi conștient cm să oferi sprijin, fără să te pierzi pe tine însăți. Să întrebi ce vrea celălalt cu adevărat, nu ce simți tu că ar trebui să vrea.

Când faci asta, relațiile se schimbă. Ce era dependent sau mecanic începe să devină clar și echilibrat. Nu mai e vorba despre cine salvează pe cine. E despre cine merge alături, oferă sprijin fără a cere control, cine primește fără a cere să fii salvatorul. Nu mai ajuți pentru a primi recunoaștere, ci dintr-un loc al echilibrului.

Există o situație recentă în care ai simțit impulsul de a interveni? Observă ce parte din tine răspunde atât de repede.

Între ”te iert” și ”mă prefac că nu m-a durut” este o diferență. Când nu ai privit durerea, începi s-o ascunzi. O ambale...
28/11/2025

Între ”te iert” și ”mă prefac că nu m-a durut” este o diferență. Când nu ai privit durerea, începi s-o ascunzi. O ambalezi în înțelegere, compasiune, e în regulă. Dar ceea ce numești iertare e, de fapt, o pauză, o distanță forțată între tine și ceea ce ai simțit cu adevărat.

Să spui ”te iert” fără să simți ce a fost cu adevărat, e doar un gest exterior. E un reflex, un mecanism de a liniști momentul, de a părea că totul e rezolvat. Dar în interior, ceva rămâne nespus.

Iertarea reală cere atenție și prezență. Să fii acolo cu tine, chiar atunci când te doare și ai vrea să fugi. Începe cu a simți, a privi și a recunoaște durerea. Fără să o minimizezi, fără să o ascunzi, fără să te prefaci că nu a fost. Să îi dai spațiu să fie, să îi accepți prezența, să o lași să își spună povestea.

Este un proces curajos. Uneori durerea se amestecă cu furia, tristețea sau dezamăgirea. Alteori simți gol sau confuzie. Iertarea nu înseamnă uitare și nici ștergerea a ceea ce a fost. Înseamnă să primești tot ce a fost, să îi acorzi loc și apoi să alegi să mergi mai departe fără resentimente.

Abia atunci ”te iert” devine autentic. Abia atunci fraza capătă sens. Nu sunt doar cuvinte spuse pentru liniște sau pentru că așa se așteaptă ceilalți. Devine o alegere conștientă.

Tiparele nu se văd la început. Par doar obiceiuri, reacții firești, felul tău de a fi. Dar în timp, observi că, oricât a...
26/11/2025

Tiparele nu se văd la început. Par doar obiceiuri, reacții firești, felul tău de a fi. Dar în timp, observi că, oricât ai schimba oamenii, locurile sau contextul, ajungi iar în același punct, ca și cm ceva din interior te duce în aceeași direcție cunoscută. Și atunci apare întrebarea: De ce se întâmplă iar și iar?

Tiparul te ține în trecut, construit din reacții vechi, din concluzii pe care le-ai tras cândva, ca să te protejezi, pentru că atunci când ai simțit respingere ai învățat să fii cm au nevoie ceilalți; când ai simțit critică ai învățat să nu deranjezi; iar când ai simțit neglijare, ai făcut loc în tine ideii că nu meriți prea mult, doar ca să nu mai doară atât de tare.

Și toate acestea au funcționat cândva, ca un sistem intern de protecție, însă azi acest mecanism reacționează înaintea ta, și te trezești răspunzând în prezent cu fricile din trecut, fără să îți dai seama că, de fapt, iei decizii bazate pe dureri vechi, nu pe ceea ce e acum.

Tiparul face asta: te duce în aceleași emoții, în aceleași finaluri, în aceleași stări, pentru că el merge mai repede decât rațiunea și apasă în tine exact locurile unde ai învățat cândva să te aperi.

Schimbarea tiparului înseamnă să vezi legătura, să recunoști felul în care acest mecanism a avut sens atunci, dar care azi nu te mai servește. E un punct de claritate: când înțelegi de unde vine reacția, ce încearcă să protejeze și cm ai putea răspunde diferit.

Tiparul nu se rupe prin forță, ci prin conștientizare și alegere conștientă, de fiecare dată când alegi prezentul în locul trecutului.

Observă unde în viața ta se repetă aceleași reacții. Privește-le cu blândețe, fără judecată, și lasă loc pentru schimbare.

Există momente în care corpul răspunde înainte ca mintea să-și amintească ce se întâmplă cu adevărat. Un cuvânt spus pe ...
17/11/2025

Există momente în care corpul răspunde înainte ca mintea să-și amintească ce se întâmplă cu adevărat. Un cuvânt spus pe fugă, o propoziție tăioasă, o privire care te rănește și, ai ridicat un zid, ai tăcut sau ai încercat să ripostezi, pentru ca durerea dinăuntru să nu se facă mai mare.

Aceste reacții vin din obișnuință, din tipare vechi iar rezultatul e cunoscut: tensiune, regret, frustrare sau distanță între tine și ceilalți. Știi că nu-ți mai folosește acea reacție, totuși continui să o repeți, pentru că încă înseamnă siguranță. Însă nu e alegere, e reflex.

Alegerea conștientă deschide altfel lucrurile. În loc să răspunzi la fel ca întotdeauna, te oprești o clipă și îți simți corpul, îți asculți emoția, chiar dacă îți tremură mâinile, chiar dacă ți-e teamă, chiar dacă încă nu știi ce vei face. Acesta e un gest de prezență iar rezultatul se simte imediat diferit. Tensiunea scade, respirația devine mai ușoară, vocea ta mai blândă. Chiar și cealaltă persoană poate simți schimbarea subtilă iar spațiul dintre voi se deschide.

Alegerea conștientă te face să trăiești experiența diferit, pentru că ai răspuns cu prezență, nu cu obișnuință.

Aceasta e diferența: o reacție automată te aruncă în trecut, în timp ce o alegere conștientă te aduce în prezent, în corpul și în mintea ta, cu claritate și blândețe față de tine.

Alege să observi următoarea reacție automată. Vezi cm se schimbă experiența.

Când totul e agitat - certuri, stres, muncă, zgomot - corpul tău găsește o cale de a depăși momentul acela: ascunde emoț...
14/11/2025

Când totul e agitat - certuri, stres, muncă, zgomot - corpul tău găsește o cale de a depăși momentul acela: ascunde emoțiile. Mintea le ține sub control, iar ceilalți văd doar că ești ”bine”. Rămâne o tensiune difuză care dispare abia când lucrurile se liniștesc.

În schimb, liniștea e diferită. Când totul se oprește, când telefonul tace, când oamenii pleacă sau ziua se termină, apare golul. Și odată cu el, revin emoțiile amânate. Cele pe care nu le-ai putut trăi atunci. În prima oră liniștită, corpul începe să le simtă din nou.

Durerea care apare în liniște cere atenție blândă. Să stai cu ea și să nu fugi. Să recunoști:”ce simt acum e real și are loc”.

Când faci asta, îi dai corpului tău încrederea că poate lăsa să iasă ceea ce ținea închis.

Liniștea nu mai e un gol, e locul în care încep să se așeze lucrurile pe dinăuntru. Tensiunea scade, iar mintea nu mai caută explicații. Doar observă.

În liniște, corpul îți arată locurile unde ai strâns durerea și învață că este în siguranță să-i dea drumul.

Crezi că ai închis un capitol. Ai făcut terapie, ai scris, ai plâns, ai înțeles. Și totuși, o situație mică reapare și a...
11/11/2025

Crezi că ai închis un capitol. Ai făcut terapie, ai scris, ai plâns, ai înțeles. Și totuși, o situație mică reapare și apasă aceeași rană.

Prima reacție e dezamăgirea: ”m-am întors de unde am plecat.”

Doar că nu te-ai întors. Vindecarea nu arată ca o linie dreaptă. E mai degrabă ca o spirală: revii în același punct, dar pe un nivel mai sus. Ca atunci când recitești o carte: textul e același, dar tu îl citești cu alți ochi.

În aceste momente poți vedea ceva ce nu ai observat prima dată: o rană mai adâncă, o nevoie care nu a fost ascultată sau poate doar oboseala care cere blândețe, nu analiză.

Vindecarea nu se măsoară în cât de curat sau rapid ți-e parcursul, ci în cât de prezentă ești în el. În cât de sinceră poți să fii cu tine.

Dacă azi doare ceva despre care ai crezut că e rezolvat, nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ai ajuns mai aproape.

Înainte să cauți iar explicații, întreabă-te simplu: ce parte din mine se arată acum?

Răspunsul e acolo. Nu în minte, ci în felul blând în care alegi să te apropii de tine.

Când ai simțit că ai revenit la un loc dureros, ce ți-a arătat, diferit de prima dată?

În spatele vinovăției, de multe ori, este frica de respingere - întrebarea dacă vei mai fi acceptată dacă îți arăți limi...
05/11/2025

În spatele vinovăției, de multe ori, este frica de respingere - întrebarea dacă vei mai fi acceptată dacă îți arăți limitele; rușinea care spune că poate ești prea sensibilă, prea dificilă, prea diferită; nevoia de aprobare, care promite liniște, chiar dacă prețul este să te așezi din nou în roluri pe care nu le mai vrei. Teama că vei pierde apropierea, siguranța unei relații, imaginea de ”o persoană bună”.

Aceste lucruri se formează în timp, atunci când a fi tu însăți nu era sigur. Când ai învățat că a nu deranja înseamnă a fi acceptată; că a fi de acord te ține aproape de oameni; că a spune ce simți poate declanșa reacții pe care nu știai cm să le gestionezi.

Așa ajungi să asociezi liniștea din exterior cu renunțarea la tine. Așa se formează tiparele.

Doar că aceste mecanisme funcționează și acum. Vinovăția apare chiar și atunci când faci ceva firesc: pui o limită, spui ce simți, alegi pentru tine. Nu pentru că e greșit, ci pentru că e diferit de ce ai făcut până acum.

Există o tensiune între vechi și nou: vechiul, care pare sigur pentru că îl cunoști; noul, care sperie pentru că nu l-ai încercat.

Vinovăția apare exact la mijloc, ca un semn că te apropii de o graniță la care n-ai mai ajuns până acum.

Nu căuta să scapi de ea prin negare sau fugă. Ascult-o cu blândețe. Întreabă-te ce încearcă să protejeze, ce nevoie neîmplinită aduce la suprafață.

A avea grijă de tine nu este o abatere, e o formă de adevăr. Poți rămâne bună fără să te anulezi. Iubirea înseamnă prezență și sinceritate, inclusiv față de tine. Fără să te întorci la vechiul tipar.

Cu fiecare alegere conștientă, se construiește în interior un loc nou, în care poți să fii aproape de ceilalți fără să renunți la tine.

Uneori, mintea fuge în toate direcțiile. Se agață de scenarii, de trecutul care nu mai poate fi schimbat sau de viitorul...
03/11/2025

Uneori, mintea fuge în toate direcțiile. Se agață de scenarii, de trecutul care nu mai poate fi schimbat sau de viitorul pe care încă nu îl cunoști. Iar în acest haos interior apare neliniștea, frica, tensiunea din corp.

Chiar dacă totul e neclar și greu de pus în ordine, există un gest simplu de întoarcere la tine.

Un cuvânt-ancoră care, rostit încet sau în gând, te aduce înapoi din labirint. Când îl rostești, nu faci altceva decât să recunoști: ”Sunt aici.”
Aici, în locul în care corpul respiră acum. Nu în amintiri, nu în îngrijorări.

Atunci, gândurile se mai liniștesc. Apare un spațiu de liniște. O liniște reală.

Poți alege orice cuvânt vibrează cu tine: o rugăciune, o intenție, ceva numai al tău.

Și, de fiecare dată când îl folosești, te întorci în tine. În starea de prezență.

Tu ai un cuvânt care te ajută să revii în prezent?

Dacă nu știi exact ce urmează, apare neliniștea. Dacă lucrurile scapă de sub control, apare frica. Când controlul devine...
22/10/2025

Dacă nu știi exact ce urmează, apare neliniștea. Dacă lucrurile scapă de sub control, apare frica.

Când controlul devine exagerat, nu mai e despre planuri sau organizare. E despre frica care te face să simți neliniște, tensiune, să fii mereu în gardă.

Această nevoie de control dă iluzia siguranței. Pare că poți evita durerea, că vei fi pregătit pentru orice.

Viața nu se lasă controlată întru totul. Iar încercarea de a o face te epuizează, te ține într-o stare de alertă permanentă. Ca un mecanism care vrea să te protejeze, dar care, în timp, limitează libertatea și liniștea ta interioară.

Controlul e o mască a fricii. O formă prin care încerci să te simți în siguranță. Și totuși, există un spațiu diferit, chiar în interiorul tău, unde frica poate fi privită cu blândețe, fără judecată.

Când faci un pas înapoi și permiți vieții să curgă, simți ușurare. Apare claritatea. Libertatea de a alege altfel, cu prezență și blândețe față de tine.

Atunci, controlul se transformă într-o alegere conștientă: să faci partea care ține de tine, să acționezi acolo unde ai putere, iar apoi să lași viața să facă restul. Nu din pasivitate sau renunțare. Din încredere că lucrurile se așază exact așa cm ai nevoie, chiar dacă nu cm ai plănuit. E felul în care înveți să trăiești între acțiune și non-acțiune, fără încrâncenare și fără controlul care te epuizează.

Poți observa unde încă vrei să controlezi? Și cm ar fi să alegi încrederea în locul fricii?

Ce se întâmplă când începi să schimbi un tiparCând începi să schimbi un tipar poate fi confuz și inconfortabil. Obiceiur...
21/10/2025

Ce se întâmplă când începi să schimbi un tipar

Când începi să schimbi un tipar poate fi confuz și inconfortabil. Obiceiurile vechi sunt puternice și se activează exact când încerci să alegi altfel. Simți rezistența, tentația de a renunța și impulsul de a te întoarce la vechiul mod de a face lucrurile, pentru că e ceea ce cunoști deja.

Schimbarea aduce două lucruri simultan: eliberare și pierdere.

Eliberare, pentru că ieși din cercul reacțiilor automate. Să spui ”nu” când înainte spuneai ”da” din reflex. Să te asculți și să pui limite acolo unde înainte le ignorai. Capeți încredere în alegerile tale și mai mult spațiu pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine.

Schimbarea aduce și sentimentul de pierdere. Tot ceea ce obișnuiai să faci automat, modul tău de a te proteja, de a te adapta sau de a evita conflictele, dispare treptat. Mintea ta poate percepe asta ca pierdere, pentru că familiarul, chiar dacă te limita, oferea senzația de siguranță. Te simți vulnerabilă, pentru că tiparul vechi nu mai e acolo să te protejeze.

Schimbarea unui tipar nu înseamnă să te forțezi să fii altcineva. Înseamnă să rămâi prezentă cu ceea ce simți și să-ți amintești că tocmai acesta este momentul în care să alegi altfel.

Care e acel tipar pe care ai vrea să-l schimbi și ce ai putea face diferit chiar acum?

Îndoiala de sine nu e doar despre nesiguranță. E despre felul în care ai învățat să nu mai ai încredere în tine.Când ți ...
20/10/2025

Îndoiala de sine nu e doar despre nesiguranță. E despre felul în care ai învățat să nu mai ai încredere în tine.

Când ți s-a spus că exagerezi sau când nu ai fost crezută. Când ți s-a invalidat emoția sau ți s-a transmis că ”n-ai de ce să simți așa”. Când ai fost făcută să te îndoiești de propriile percepții, ca și cm adevărul tău n-ar conta.

După suficiente momente de acest fel, începi să te întrebi singură: ”Poate chiar nu am dreptate…” ”Poate eu sunt problema…” ”Poate nu știu ce simt…”

Așa începe abandonul de sine: prin pierderea treptată a încrederii în propria voce. Când nu mai crezi în ce simți, în ce gândești și în ce ai nevoie, pierzi treptat contactul cu tine. Și începi să trăiești după reperele celorlalți, nu după ale tale.

Ai de ales între a te crede pe tine și a fi acceptată de ceilalți.

Și de cele mai multe ori, ai ales acceptarea. Pentru că părea mai sigură. Pentru că respingerea durea prea tare. Și durerea aceea te-a făcut să te conformezi, chiar dacă asta însemna să te pierzi pe tine.

Dar în timp, ajungi să te simți confuză, nesigură, dependentă de validarea celorlalți. Te analizezi prea mult, te critici, te sabotezi. Și oricât ai face, tot nu pare suficient.

Asta e dinamica abandonului: când te îndoiești constant de tine, te abandonezi emoțional. Te lași pe tine ca să nu deranjezi. Îți ignori vocea interioară ca să te simți în siguranță. Dar siguranța aia e doar aparență, pentru că în interior, e mereu tensiune și neîncredere.

Ieșirea din tipar începe în momentul în care îți validezi trăirile.
Când spui: ”Da, asta simt. Chiar dacă nu are sens pentru ceilalți, pentru mine e real.”
Când alegi să te asculți, chiar dacă e inconfortabil.
Când nu mai cauți aprobarea tuturor, ci adevărul tău.

Asta înseamnă să te întorci la tine. Să reconstruiești încrederea în propria percepție, pas cu pas. Fără grabă, dar constant.

Simți că te îndoiești de tine prea des? În sesiuni 1:1 lucrăm concret cu tiparul îndoielii și al abandonului de sine. Scrie-mi și stabilim o întâlnire.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00

Telephone

+40729600716

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Lumia Healing Therapy posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Lumia Healing Therapy:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category