What are the opening hours?

Monday 09:00 - 20:00 Tuesday 09:00 - 20:00 Wednesday 09:00 - 20:00 Thursday 09:00 - 20:00 Friday 09:00 - 20:00

https://www.facebook.com/155424227982267/

Lumia Healing Therapy, Bucharest (2025)

20/10/2025

Îndoiala de sine nu e doar despre nesiguranță. E despre felul în care ai învățat să nu mai ai încredere în tine.

Când ți s-a spus că exagerezi sau când nu ai fost crezută. Când ți s-a invalidat emoția sau ți s-a transmis că ”n-ai de ce să simți așa”. Când ai fost făcută să te îndoiești de propriile percepții, ca și cm adevărul tău n-ar conta.

După suficiente momente de acest fel, începi să te întrebi singură: ”Poate chiar nu am dreptate…” ”Poate eu sunt problema…” ”Poate nu știu ce simt…”

Așa începe abandonul de sine: prin pierderea treptată a încrederii în propria voce. Când nu mai crezi în ce simți, în ce gândești și în ce ai nevoie, pierzi treptat contactul cu tine. Și începi să trăiești după reperele celorlalți, nu după ale tale.

Ai de ales între a te crede pe tine și a fi acceptată de ceilalți.

Și de cele mai multe ori, ai ales acceptarea. Pentru că părea mai sigură. Pentru că respingerea durea prea tare. Și durerea aceea te-a făcut să te conformezi, chiar dacă asta însemna să te pierzi pe tine.

Dar în timp, ajungi să te simți confuză, nesigură, dependentă de validarea celorlalți. Te analizezi prea mult, te critici, te sabotezi. Și oricât ai face, tot nu pare suficient.

Asta e dinamica abandonului: când te îndoiești constant de tine, te abandonezi emoțional. Te lași pe tine ca să nu deranjezi. Îți ignori vocea interioară ca să te simți în siguranță. Dar siguranța aia e doar aparență, pentru că în interior, e mereu tensiune și neîncredere.

Ieșirea din tipar începe în momentul în care îți validezi trăirile.
Când spui: ”Da, asta simt. Chiar dacă nu are sens pentru ceilalți, pentru mine e real.”
Când alegi să te asculți, chiar dacă e inconfortabil.
Când nu mai cauți aprobarea tuturor, ci adevărul tău.

Asta înseamnă să te întorci la tine. Să reconstruiești încrederea în propria percepție, pas cu pas. Fără grabă, dar constant.

Simți că te îndoiești de tine prea des? În sesiuni 1:1 lucrăm concret cu tiparul îndoielii și al abandonului de sine. Scrie-mi și stabilim o întâlnire.

15/10/2025

Schimbarea e paradoxală. Te atrage și te sperie în același timp. Îți dorești altceva, dar când începi să te apropii de acel altceva, apar toate rezistențele.

Ezitarea, îndoiala, gândurile care spun ”poate nu e momentul”, ”poate nu are rost”. Tiparele vechi ies la suprafață și încearcă să te țină în zona cunoscută.

Rămâi în locuri, relații sau situații care nu te mai împlinesc, pentru că sunt familiare. Frica de schimbare îți spune că e mai sigur să stai într-un disconfort cunoscut decât să pășești într-un necunoscut care, poate, ți-ar putea aduce liniște.

Când frica devine puternică, apar și mecanismele care te țin pe loc: te agăți de relații în care nu te mai regășești, pentru că pierderea și singurătatea par mai grele; faci scenarii în minte despre cât de greu, riscant sau imposibil ar fi să schimbi ceva.

Când încerci să spui ”nu” pentru prima dată, apare vinovăția. Când vrei să pui o limită, apare frica de a pierde. Când alegi pentru tine, apare îndoiala că meriți.

Schimbarea e despre a nu repeta vechiul mecanism. Vechiul îți dă o siguranță falsă, știi cm doare, dar știi la ce să te aștepți. Noul e necunoscut, și asta sperie.

Exact acel necunoscut e locul care transformă. Poate frica nu dispare, dar alegi să mergi mai departe cu ea, nu împotriva ei.

Ce ți se pare mai greu: să rămâi în vechiul cunoscut sau să pășești în necunoscut?

13/10/2025

Ce se activează în tine atunci când interacționezi cu ceilalți? Observă tiparele.

În relații, tiparele ies la suprafață și activează locurile sensibile. Alea pe care, de obicei, încerci să le ții sub control.

Dacă ai crescut simțind că nu ești suficient de bună, în relații vei simți constant nevoia de validare. Orice tăcere o vei traduce ca respingere.

Dacă ai fost ignorată, vei face totul ca să fii văzută: te vei adapta, vei evita conflictele, chiar dacă în tine se adună frustrare.

Dacă ai fost criticată, te vei apăra mereu și în fața observațiilor constructive. Pentru că, undeva, e frica de a nu greși din nou.

Dacă ai fost controlată, orice apropiere o vei simți ca pe o pierdere a libertății.

Tiparele se formează în relații (cu părinții, familia, grupurile din care ai făcut parte), și tot acolo se reactivează. Pentru a-ți arăta ce mai e de văzut, de înțeles, de vindecat.

De cele mai multe ori, reacția este automată. Se repetă același scenariu, aceleași replici, aceleași emoții. Și apare întrebarea: de ce ajung mereu în același punct?

Observă tiparul și alege să răspunzi diferit.
Dacă simți că reacționezi din frică, rămâi prezentă.
Dacă te pedepsești pentru că simți rușine sau vină, doar observă ce se întâmplă în tine.
Dacă aștepți ca altcineva să-ți repare rana, începe să o înțelegi tu.

Cu fiecare alegere conștientă, tiparele slăbesc și relațiile încep să arate altfel.

Ce ai putea face azi diferit față de vechiul automatism?

10/10/2025

Când primești ceva bun și apare vinovăția.

E una dintre cele mai confuze senzații. Primești atenție, timp, recunoaștere, iubire și, în loc de bucurie, simți o neliniște. Ca și cm nu meriți. Ca și cm trebuie să dai ceva înapoi, repede.

Vinovăția nu apare doar când greșești. Apare și când primești ceva ce, în adânc, nu crezi că ți se cuvine, când pare prea mult.

Dacă ai crescut într-un mediu unde afecțiunea se câștiga, nu se oferea, mintea ta nu știe ce să facă cu bunătatea. O traduce ca pe o datorie. Și atunci, în loc să te bucuri, te justifici. În loc să primești, te grăbești să oferi înapoi.

Vinovăția de a primi e semnul unui tipar vechi: acela că trebuie să faci ceva ca să meriți.

Poți primi fără să explici, fără să te scuzi, fără vinovăție. E suficient să lași loc pentru bine. Alege să rămâi acolo și să spui simplu: da, primesc. Cu mulțumire, cu blândețe, fără sentimentul de îndatorare.

E inconfortabil la început, dar te duce către acceptare.

Pentru că atunci când poți primi fără vină, poți și dărui fără epuizare.

Cum ar fi să primești azi cu blândețe, fără vină, și să lași tot ce e bun să ajungă la tine?

08/10/2025

Abandonul de sine

Nu e vorba doar despre oameni care pleacă sau despre relații care se destramă. Abandonul cel mai dureros vine din interior.

Când ignori nevoile tale, când nu pui limite, de teamă că vei fi pedepsită prin tăcere sau prin distanță, te abandonezi.

Când nu spui ce simți, când te minimalizezi ca să nu deranjezi, când te temi să ai încredere, pentru că ți se pare că oricum oamenii se vor retrage, renunți la tine.

Când te critici constant, când te ignori, când te sacrifici fără măsură, abandonezi cea mai importantă persoană din viața ta: tu.

Și la un moment dat, apare golul, nemulțumirea, frustrarea. Îți dai seama că ai uitat cine ești. Fiecare despărțire, fiecare tăcere, fiecare absență îți reactivează aceeași rană, de parcă ar fi o amintire care nu vrea să plece.

Acesta este abandonul de sine. Nu se vede, dar te obosește și te face să te simți singură chiar și atunci când ești înconjurată de oameni.

Primul pas pentru a te întoarce la tine este să te vezi, să te asculți și să iei decizii pentru tine, chiar și în lucruri mici. Chiar dacă ceilalți nu înțeleg, chiar dacă e incomod.

Abandonul de sine se rupe atunci când alegi să fii prezentă pentru tine. Să-ți dai atenție, să-ți respecți limitele, să-ți dai voie să simți și să ceri ceea ce ai nevoie.

Fiecare alegere conștientă, reconstruiește relația cea mai importantă: relația cu tine.

Simți că te abandonezi pe tine? În sesiuni 1:1 lucrăm cu pași concreți care te ajută să ieși din tipar și să te întorci la tine. Scrie-mi un mesaj privat pentru a programa o ședință.

07/10/2025

Când alegi, nu mai repeți.

Atât de multe lucruri se schimbă în momentul în care alegi conștient. Până atunci, reacționezi. Faci ce știi, cm ai învățat, cm ți-a fost modelat. Repeți același tipar, pentru că e singurul mod pe care îl cunoști. Te face să cauți familiarul, nu schimbarea.

Dacă ai învățat că trebuie să te faci plăcută ca să fii acceptată, vei repeta acel efort de a demonstra mereu că meriți.
Dacă ai învățat că e mai sigur să taci, vei continua să te retragi, chiar și atunci când știi că tăcerea te nemulțumește.
Dacă ai învățat că iubirea înseamnă sacrificiu, vei alege oameni care cer, nu care oferă.

Tiparul e un mecanism de supraviețuire. A fost util cândva. Ți-a protejat partea care nu știa altfel. Dar la un moment dat, nu mai e protecție, e blocaj. Și dacă nu-l vezi, îl repeți. La nesfârșit.

Momentul în care alegi conștient e momentul în care te oprești din reacție. Nu mai mergi pe pilot automat. Începi să observi. Să vezi ce faci, de ce o faci, ce simți înainte și după. Și alegi altceva.

Alegerea nu e teorie, e practică. E atunci când simți impulsul să te scuzi din reflex și alegi să taci. Când simți nevoia să te sacrifici din vinovăție și alegi să spui nu. Când vrei să te retragi și alegi să rămâi prezentă, măcar un minut în plus.

Tiparele se rup prin acțiune conștientă. De fiecare dată când alegi altceva, creezi o nouă cale, un nou pas în afara vechiului tău scenariu.

Observă, azi, ce faci din reflex și cm ar arăta dacă ai alege conștient să faci diferit.

05/10/2025

La început, blândețea pare ceva mic. Nesemnificativ. Dar, cu timpul, începi să vezi că e una dintre cele mai profunde forme de putere. Pentru că nu mai lupți cu tine, ci înveți să te așezi în propria viață altfel. Blândețea nu schimbă lumea dintr-odată, dar schimbă felul în care trăiești lumea ta. Și asta se simte în fiecare alegere, în felul în care începi să te privești cu adevărat.

02/10/2025

Simți un nod în stomac doar când te gândești să schimbi ceva în viața ta. Știi că ai putea să faci altfel, dar frica te oprește.

Frica de schimbare nu e doar timiditate sau ezitare. E un mecanism care te ține în zona cunoscutului, chiar dacă acest cunoscut te rănește sau te limitează. Rămâi prinsă în rutină, în relații, în locuri sau obiceiuri care nu te mai reprezintă, pentru că orice pas dincolo de ele pare un risc prea mare.

Te întrebi: ”Dar dacă pierd ceea ce am? Dacă greșesc? Dacă nu mai sunt acceptată?” Fără să-ți dai seama, libertatea se strânge, iar visele par să se estompeze, până când te trezești așteptând pe margine, prinsă între dorința de schimbare și teama de a face altfel.

Frica poate fi prezentă, dar nu te definește. Poți să o privești cu blândețe, să o recunoști și să faci un gest mic, aproape invizibil pentru ceilalți, dar uriaș pentru tine. Poate înseamna să rămâi cu o emoție incomodă fără să te grăbești să o alungi, să ceri ajutor sau să încerci ceva diferit care să-ți arate că poți naviga prin necunoscut fără să pierzi contactul cu tine însăți.

Chiar și cel mai mic gest pe care îl faci nu înseamnă că frica nu există, dar nu mai are aceeași putere. Cu răbdare, te întorci din ce în ce mai mult la tine.

30/09/2025

Simțim respingerea chiar dacă încercăm să o ignorăm sau să ne convingem că nu ne afectează. Sunt dăți când nu e vorba despre ce face celălalt, ci despre cm percepem și primim ceea ce face, în funcție de ce anume activează în noi.

Când cineva te evită, te critică sau nu reușește să te înteleagă, simți un val familiar care te face să te întrebi dacă faci suficient, dacă meriți sau poți să fii acceptată. Și imediat apare un impuls vechi: să te ascunzi, să taci, să te explici, să te protejezi. Nu pentru că situația de acum e un pericol, ci pentru că tiparul tău îți spune că ești din nou în fața respingerii.

Această reacție nu e doar un rezultat a ceea ce se întâmplă în prezent. Este din trăirile trecute când ai simțit că vorbele tale nu contează sau că prezența ta nu a fost de ajuns.

În interacțiunile cu ceilalți, ies la lumină părți din tine pe care, singură, poate nu le-ai vedea niciodată. Când te simți rănită, nu e doar despre ce a spus sau făcut cealaltă persoană, ci despre ce a trezit în tine: frica de abandon, dorința de a fi văzută, nevoia de acceptare.

Când identifici tiparele tale, poți să alegi să nu reacționezi automat, să faci o pauză și să te întrebi: ”Ce s-a activat în mine, acum?”

Nu înseamnă să intri în vinovăție sau să accepți lucruri care nu îți fac bine. Înseamnă doar să observi cu blândețe ce se întâmplă în tine și să înțelegi că vindecarea începe cu tine.

În timp, înveți să vezi persoana din fața ta așa cm este, nu doar prin lentila trecutului tău. Și începi să alegi altfel: cu claritate și cu blândețe față de tine.

Azi poți să-ți acorzi câteva momente și să te întrebi: în ce relație simți că reacționezi mereu la fel, ca și cm ai fi prinsă într-un cerc? Și cm ar fi dacă ai privi situația de acum, nu prin partea ta rănită, ci prin partea care știe să se vadă și să se accepte?

29/09/2025

Crezi că reacționezi la ce se întâmplă acum. La o vorbă spusă pe un ton rece, la o privire, la un gest. Dar, dacă privești atent în interiorul tău, o să vezi că reacția ta nu are atât de mult legătură cu momentul prezent, cât are cu ceva vechi din tine, care reacționează acum. Când cineva îți răspunde scurt și imediat simți un gol în stomac, frica că ai făcut ceva greșit, vinovăția că l-ai supărat.

Doar că acel gol nu s-a creat acum. E un gol vechi, pe care îl cunoști de mult, pe care l-ai simțit poate când erai copil, atunci când vocea mamei sau a tatălui tău suna rece sau nemulțumită, iar tu încercai să înțelegi ce ai făcut greșit și cm să repari.

Tiparele te fac să simți că trăiești aceeași poveste, din nou și din nou. Nu mai vezi omul din fața ta, ci o lentilă încărcată cu vechi frici și răni. De aceea reacția e mai intensă decât ar fi nevoie. Nu răspunzi doar la tonul cuiva, ci la toate tonurile reci pe care le-ai auzit ani la rând. Nu răspunzi doar la o ușă trântită, ci la toate ușile care s-au trântit în copilărie, când te simțeai nevăzut, neauzit, neiubit.

Și atunci, chiar dacă acum ești adult, reacția vine din partea rănită, nu din partea prezentă. E copilul interior care se teme, se apără, plânge, țipă sau se închide, exact cm a învățat atunci ca să supraviețuiască.

Astăzi nu mai ești în acea poveste. Astăzi ești aici, în viața ta de acum. Ai alte resurse, alte alegeri. Dar tiparul nu știe asta.

Aici începe munca profundă de schimbare. Când începi să observi tiparele, nu mai ești prins într-o buclă care se repetă iar și iar, cu aceleași emoții, aceleași conflicte, aceleași finaluri. Înveți să vezi clar diferența dintre trecut și prezent, dintre rană și realitate.

Schimbarea tiparelor cere timp și blândețe, dar e un lucru important pe care îl poți face pentru tine. Fără această muncă, reacțiile îți vor conduce viața și relațiile, iar tu vei simți mereu că trăiești într-un film vechi.

Gândește-te la o situație recentă în care reacția ta a fost mai puternică decât părea să ceară momentul. Ce rană veche ar putea fi în spatele ei?

26/09/2025

Privim viața în felul nostru unic. Doar că, de multe ori, ceea ce credem că este ”felul nostru” este, de fapt, un tipar învățat demult.

Poate că ai crescut într-un mediu unde erai apreciată doar când reușeai ceva și, fără să îți dai seama, ai învățat să te vezi prin lentila performanței: să crezi că dacă faci mult și ieși în evidență atunci meriți să fii iubită. Azi, ca adult, vrei să dovedești, chiar dacă nimeni nu mai cere asta explicit.

Poate că în familia ta nu se vorbea despre emoții. Și atunci ai învățat să le ascunzi. Acum, când cineva te întreabă ce simți, răspunsul nu vine ușor. Nu pentru că nu ai emoții, ci pentru că tiparul te face să le ții închis, ca pe un secret.

Sau poate că ai trăit pierderi, absențe, promisiuni încălcate. Și ai învățat să nu aștepți, să nu crezi. Azi, chiar și când cineva îți arată că este acolo, apare o voce care îți spune că nu e sigur, că e mai bine să rămâi pregătită pentru plecare.

Tiparele nu sunt doar gânduri, sunt felul în care îți organizezi viața. Ele decid cât de aproape lași oamenii, dacă îți spui ”nu pot” sau ”merit să încerc”.

Tiparele îți decid relația cu tine însăți.

Nu e ușor să le vezi, pentru că, privindu-ți viața prin ele, ți se par realitatea însăși. Dar când începi să le recunoști, îți dai seama că viața poate fi altfel, dacă ai răbdarea să înțelegi de unde vin aceste mecanisme și să alegi ce vrei să păstrezi și ce nu îți mai servește.

Ce tipar simți că îți influențează cel mai mult viața acum?

24/09/2025

Când ești copil, nu alegi. Nu alegi cuvintele pe care le auzi sau privirile care îți spun cm ar trebui să fii. Nu alegi cine te învață ce înseamnă iubirea, siguranța, încrederea. Pur și simplu, trăiești. Primești totul ca pe un adevăr, pentru că ai nevoie de cei mari ca să supraviețuiești.

Așa se formează tiparele. Din toate momentele, zi după zi. O propoziție spusă la nervi, o privire de dezaprobare, un gest repetat mereu în același fel. Mintea ta începe să facă legături: ”Când sunt liniștită și nu deranjez, primesc atenție.” ”Dacă plâng, mă resping.” ”Când mă sacrific, mă iubesc.” Și tot așa, până ajungi să crezi că asta e realitatea.

Tiparele nu sunt altceva decât hărți create de copilul care ai fost, ca să înțeleagă lumea și să rămână în siguranță.

Doar că acele hărți, odată create, nu dispar de la sine. Le porți cu tine în adolescență, apoi în relațiile de adult, în felul în care îți alegi partenerii, prietenii, jobul. Și, fără să îți dai seama, ajungi să trăiești prezentul cu reguli care nu mai au legătură cu viața ta de acum, dar care ți se par încă adevăruri absolute.

Te surprinzi că îți ceri scuze excesiv, chiar și când nu ai greșit. Spui da când vrei să spui nu. Te epuizezi încercând să faci totul perfect pentru a simți că ești suficient.

Tiparele create în copilărie se activează fără să îți dai seama. Corpul tău reacționează, mintea ta reacționează. Și te întrebi: ”De ce fac asta iar și iar, deși îmi promit că voi schimba ceva?”

Schimbarea tiparelor înseamnă să te oprești și să vezi clar ce nu ai putut vedea atunci, pentru că era prea mult pentru copilul care ai fost. Să recunoști că regulile care te-au ajutat să supraviețuiești nu îți mai servesc acum. Să îți dai voie să înveți ceva nou, chiar dacă la început pare nefiresc, inconfortabil, străin.

Nu poți șterge trecutul, dar poți opri felul în care el îți conduce prezentul, cu fiecare tipar pe care îl vezi și îl vindeci.

Schimbarea tiparelor e o muncă profundă, care cere răbdare și blândețe. Pentru că fiecare pas pe acest drum nu vindecă doar rănile tale, ci și pe cele ale copilului interior care a făcut tot ce a putut, cu resursele pe care le avea, ca să te aducă până aici.

Cum se simte pentru tine gândul că ai putea scrie o hartă nouă, care să nu mai pornească din frică sau rușine, ci din încredere și alegere conștientă?

Lumia Healing Therapy

20/10/2025

15/10/2025

13/10/2025

10/10/2025

08/10/2025

07/10/2025

05/10/2025

02/10/2025

30/09/2025

29/09/2025

26/09/2025

24/09/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 20:00
Tuesday	09:00 - 20:00
Wednesday	09:00 - 20:00
Thursday	09:00 - 20:00
Friday	09:00 - 20:00