19/03/2026
5 ani de la operație 💛💛💛
Astăzi se împlinesc 5 ani de la operația care mi-a schimbat viața și m-am tot gândit dacă să scriu sau nu… dar simt că e momentul să mă vedeți dincolo de „Adela – psihologul” sau „Adela – adminul grupului”, pentru că, înainte de toate, sunt una dintre voi.
Eu sunt fata care a avut prima menstruație la 11 ani și dureri prea mari pentru un copil.
Eu sunt adolescenta de 15 ani care, mergând spre liceu, a simțit cm cineva îi înfige un cuțit în burtă și îl răsucește.
Eu sunt copilul care a ajuns la spital… iar medicii nu știau ce are..„Oare ai ovare?” – asta am fost întrebată... Atât de mare era inflamația.
Am intrat în operație cu suspiciune de apendicită… și m-am trezit cu 4 găuri în burtă, cu sondă, dren și fără să îmi simt picioarele.
Mi-au găsit un chist spart și „alte chisturi” pe care au decis să le spargă...Acolo a început totul.
O intervenție greșită. O poveste care avea să mă marcheze ani întregi...defapt pe viață...
La 15 ani am plecat acasă cu diagnostice pe care nu le înțelegeam: ovare micropolichistice, boală inflamatorie pelvină...Și cu frică...
Singurul care a spus din prima „cred că este endometrioză” a fost bunicul meu (medic din garda veche, pensionat la acea vreme)...fără ecograf, doar din experiență...așa a fost, dar am aflat sau am avut un diagnostic negru pe alb după mulți ani...
La 16 ani și jumătate a venit a doua operație.
Era deja cea mai neagră perioadă din viața mea – îmi pierdusem mama de câteva luni din cauza cancerului mamar...
După operație, mi s-a spus că am… cancer ovarian....vă dați seama ce înseamnă asta pentru un copil ce își pierduse mama tot din cauza acestei boli? Mă vedeam exact ca mama. Cheală. Bolnavă. Speriată....A fost un diagnostic greșit, mulțumesc lui Dumnezeu, dar trauma… a rămas...
Tot atunci mi s-a spus că voi fi sterilă. Nu înțelegeam pe deplin ce înseamnă. Dar am simțit că ceva din mine se rupe. Au urmat ani de anticoncepționale care au „liniștit” durerea… dar nu boala. Endometrioza lucra în tăcere.
La 23 de ani – a treia operație. Clasică. Pelvis înghețat. Aderențe peste tot. M-au închis la loc... 4 luni de menopauză indusă. Corpul meu nu mai era al meu...Durerile au continuat. Ani...
Am ajuns la a patra operație – epuizată, pierdută, obosită de spitale, de neînțelegere, de joburi pierdute și de oameni care nu înțelegeau prin ce trec.
Atunci am întâlnit primul medic care chiar a văzut.
A stat 6 ore în sală. A curățat. A luptat pentru mine. Mi-a oferit câțiva ani de liniște. Am încercat să devin mamă...3 FIV-uri, o sarcină… pierdută la 12 săptămâni....Groaznic...cine a pierdut o sarcină știe ce spun...
Apoi, pe la 32 de ani, durerea s-a întors. Mai puternică. Mai agresivă. Constipație, simptome noi… corpul meu striga din nou.
Și atunci am întâlnit omul care mi-a schimbat viața...doamna profesor.
Timp de 3 ani am încercat să evităm operația.
Dar endometrioza nu s-a oprit...3 noduli pe intestin. Afectare urinară...Am ajuns la a 5-a operație, între două pandemii, cu subocluzie intestinală.....Și, sincer… nu mi-a fost niciodată mai frică....
Dar a fost cea mai bună decizie din viața mea.
15 cm de intestin rezecați. Ureter afectat. Trompe scoase. Adenomioză difuză. O intervenție complexă, dar făcută de o echipă care a știut EXACT ce face.
Îmi aduc aminte și acum…după operație, când mi s-a spus doamna profesor Elvira Brătilă „Adela, de azi nu mai ai endometrioză.”...Mi-a fost atât de greu să cred...Și totuși… astăzi, la 5 ani distanță:
– nu mai am dureri
– nu mai trăiesc cu frică
– nu mai trăiesc în jurul bolii
– nu am recidivă
Sunt bine!!!
Iar pentru asta vreau să spun, din suflet:
Mulțumesc doamnei Prof. Dr. Elvira Brătilă-chirurgie pelvică ginecologică, domnului Dr. Rubin Munteanu, doamnei Dr. Zugravu și domnului Dr. Coroleuca Bogdan Catalin
Mi-ați redat viața!!
Legat de copii… da, acel medic a avut dreptate.
Nu am putut avea copii biologici, dar viața a avut alt plan pentru mine.
Astăzi sunt mamă, am adoptat o fetiță minunată, care luna viitoare face 11 ani.
Exact cât ar fi avut copilul meu...Și sunt împlinită.
De ce scriu toate astea? Pentru că știu cm este să fii speriată, să nu înțelegi, să te simți singură.
De asta există acest grup.
Pentru că DA – există viață fără durere.
DA – există soluții...DAR – contează enorm la cine ajungi.
Endometrioza nu ne definește...Este o parte din povestea noastră… nu toată povestea...
Iar eu… acum știu clar care este rolul meu.
Se poate. 💛 Vă îmbrățișez!
Asociația Suport în endometrioză-endo-suport
Educatie in endometrioza
