13/10/2025
UN GENIU NĂSCUT ÎNTR-O LUME NEPREGĂTITĂ
Medicul Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii, s-a născut la 13 octombrie 1902, în comuna Izvorul Anestilor (județul Mehedinți).
A urmat liceul la Turnu Severin și facultatea de Medicina din Bucuresti, ca bursier al Institutului Medico-Militar.
A fost medic militar și a avut preocupari continue și intense legate de filosofie, medicină și știință în general.
În fapt, aceasta viziune multi și interdisciplinaritate îl va conduce la o descoperire epocală - cibernetică.
În lucrarea „Metoda de transonanță toracică" apărută în Buletinul medico-terapeutic în 1929, evidențiază principiul și legea reversibiltății.
Cu lucrarea „La phonoscopie" apărută în 1935 la Paris, obține un premiu internațional.
Ștefan Odobleja sesizează și definește conexiunea inversă - reacția inversă, în domeniile psihologiei, biologiei, naturii (mediului), dar și în activitatea colectivităților umane. Descrie toate acestea în lucrarea „Psihologia consonantistă" care a apărut în 1938 la Lugoj în limba franceza -"La Psichologie consonantiste". În lucrare evidențiază legile care guvernează psihologia și fiziologia ființelor vii: legea echilibrului (stabilității), legea reacției (conexiuni inverse), legea reversibilității, legea inerției, etc.
În ceea ce priveste psihologia, Ștefan Odobleja, face "pași peste granite" când trece de la om la sisteme (comunități, organizații sociale).
O recenzie a cărții apare în SUA, în ianuarie 1941, în revista "Psychological Abstracts" sub numele Odobleja, Psychologie Consonantiste". Tot la Paris, dar 10 ani mai tarziu, apare lucrarea lui Norbert Wiener, Cibernetica.
În 1972, doctorul Odobleja va publica un studiu numit "Psihologia consonantisa și cibernetiva" în care-și afirma paternitatea și întaietatea. De atunci au apărut mai multe lucrări de reparație morală și de stabilire a adevărului legat de cibernetică.
La noi, academiciamul Mihai Drăgănescu, a dus o îndelungată și foarte meritorie activitate științifică de recuperare a meritelor savantului.
Ştefan Odobleja a rămas în istoria ştiinţei ca precursorul ciberneticii, având meritul priorităţii mondiale absolute în ceea ce priveşte cibernetica generalizată, cu aplicare în toate ramurile ştiinţei. Lucrarea sa cea mai importantă, "Psihologia consonatistă" (884 pagini), apărută în 2 volume în anii 1938 şi 1939, a constituit o revoluţie în gândirea ştiinţifică prin introducerea şi aplicarea ideilor de bază ale ciberneticii generalizate, dintre care cea mai remarcabilă este cea de feed-back sau conexiunea inversă.
În decursul vietii, Ștefan Odobleja a practicat medicina și a scris importante lucrări despre cibernetică. Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului socialist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa.
De vorba cu fiul Ștefan Odobleja
„Tata a fost medic militar; la un moment dat, a ajuns la garnizoana de la Lugoj și acolo având liniștea necesară a avut timp să scrie în franceză ‘La Psychologie Consonantiste’. A tipărit-o pe cheltuiala lui și a difuzat-o prin libraria Maloine de la Paris. Deși nu a ieșit niciodată din țară, tata cunoștea șapte limbi străine. Avea metoda lui proprie de a învața o limbă străină. Mai întâi memora dicționarul. Zicea că gramatica vine apoi de la sine. Cică e foarte ușor să faci asta”, spune cu admiratie domnul Ștefan Odobleja, fiul.
Dumitru Constantin-Dulcan, autorul „Inteligentei materiei”, l-a cunoscut pe Stefan Odobleja în 1978. El îl descrie astfel în lucrarea „Somnul rațiunii”: „Era mic de statură, îndesat, animat de o forță aspră, ce se degaja din întreaga sa figură. Avea o privire scruțătoare, în care se citea încleștarea voinței țăranului român hotărât să câștige bătălia cu soarta, conștiința dreptății și revolta de a nu fi înțeles”. Fiul savantului își aminteste cm tatăl său îi dedica ore în șir, timp în care îi canta la vioară sau îi citea din Mark Twain.
Datorită începutului celui de-al doilea razboi mondial, publicația lui Odobleja a trecut neobservată la nivel mondial. Prima ediție românească a acestei lucrari nu a apărut până în 1982.
După 1944, guvernul socialist-stalinist român a avut puțină înțelegere asupra ciberneticii, fiind declarată o „știință a naturii capitaliste”. Odobleja, principalul vinovat al întemeierii acestei științe, a fost pus sub supraveghere și arestat la domiciliu.
Importanta descoperirii
Constantin Bălăceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai neurociberneticii, care l-a întâlnit pe Ștefan Odobleja prin anii ’70, ne-a explicat însemnătatea „Psihologiei consonantiste”: „Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de către neurofiziologi, chiar și Danielopol la noi a intuit foarte bine încă din anii ’20 în sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare și de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat și că vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă» este și rămâne un lucru extrem de interesant, care însă nu a găsit ecou foarte mare în literatura straină”.
În schimb, Norbert Wiener, care in cartea sa, „Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine” (Cibernetica sau Controlul si Comunicarea in Lumea Animala si a Masinilor), aparuta tot la Paris, in 1948, vorbeste de asemenea despre conexiunea inversa, sau feedback. Este considerat si celebrat in lumea intreaga drept intemeietor al ciberneticii. „Wiener a fost un matematician de prim ordin, care a fost insarcinat de armata americana in timpul razboiului sa creeze un sistem automat care sa regleze tirul artileriei pe avioane. Atunci, el a descoperit mecanismul acesta al feedback-ului, a construit masina, masina a functionat si d**a razboi a scris o carte ‘Cybernetics’, care, in fond, se refera la acest lucru fundamental: ca in sistemele vii ca si in unele sisteme construite de om reglarea se poate face automat printr-un principiu fundamental, acela al conexiunii inverse. El a pornit de la niste cercetari aplicative de matematica si a formulat teoria feedback-ului, teoria oscilatiilor in feedback. Descoperirea lui Odobleja se referea la un mecanism psihologic, fara sa faca extrapolari. Wiener a descoperit un model matematic, l-a transformat intr-un model tehnic si a extrapolat in biologie. Si de acolo a venit generalizarea. Edmond Nicolau si cu mine l-am luat si l-am aplicat la sistemul nervos, in neurologie, in neurofiziologie, d**a aceea in psihologie, intr-o carte pe care am numit-o «Constienta din punct de vedere cibernetic»”, spune Constantin Balaceanu-Stolnici.
Linia vieții
De Ștefan Odobleja amintesc, prin numele ce îl poartă, două licee – unul în Turnu-Severin, celalalt în București, o stradă – cea pe care a locuit savantul și unde stă acum fiul său, precum și Spitalul Militar de Urgență din Craiova. Dar și satul în care s-a născut, în 1902, numit până în 1968 Valea Hoțului, și devenit prin lege adoptată de Parlament în 2004 „Stefan Odobleja”. Elev la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu-Severin, Odobleja era pasionat de lectură și studiu; el mărturisea mai târziu că împrumuta de la biblioteca școlii „și câte 30 de cărți deodată”, pe care le devora în „liniștea patriarhală” a satului natal. În 1922 devine student al Facultății de Medicină din București, ca bursier al Institutului Medico-Militar.
În 1928 susține teza de doctorat cu titlul „Accidentele de automobil”, lucrare pe care o elaborase la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. Publica diverse lucrări în revistele medicale de specialitate ale vremii: „Procedeu practic pentru a împiedica aburirea oglinzilor laringoscopice” (1928), „Un nou semn in pleurezie” (1929), „Aplicațiile gravitațiunii în terapeutică” (1929), „Celulita” (1929), „Atitudinile corpului și secreția sudorală” (1930), „Fonoscopia” (1934). Când vine războiul, ajunge ca medic militar pe front și devine șef al unei ambulanțe. În 1946 se pensioneaza.
Nonconformistul
Drumul spre satul lui Odobleja trece prin dealurile înalte de pe care se vede, lângă Dunăre, orașul Turnu Severin, dealuri pe care, spune domnul Odobleja, traia haiduca Pruica ce dansa la h**e cu o caldare de vin pe cap. Nonconformist ca ea, savantul îi uimea și el pe sătenii din Valea Hoțului cu obiceiurile sale, considerate de unii ciudățenii. „La vremea în care el a ieșit la pensie și s-a retras în sat, în 1946, țăranii erau obișnuiți să poarte și vara căciula pe cap. Pentru ei, să îl vadă pe taică-meu în slip, făcând plaja, era ceva ieșit din comun. Avea in intentie sa faca si un bazin de inot pentru tarani, dar nu a reusit sa isi duca proiectul la capat”, spune fiul savantului. Constantin Balaceanu-Stolnici și-l amintește drept „un om simplu, modest, un bătrânel care semană mai mult cu un bunicuț, solitar, a dus o viață singuratică. Din păcate, avea aspectul unui om sărac, ceea ce nu merita. Intrase într-un con de umbra, pentru că îmbătrânise și pentru că autoritățile l-au lasat în mizerie cu o pensie de medic militar din care trăia într-o căsuță destul de modestă.”
Din cauza bolii de care suferea (cancer), Ștefan Odobleja nu a mai ajuns să participe la al IV-lea Congres internațional de Cibernetică de la Amsterdam, care a avut loc în august 1978. Comunicarea sa, pregătită în limba engleză – „Diversity and unity in cybernetics” (Diversitate și Unitate în Cibernetică), a fost citită la Congres de Stelian Bajureanu. Ștefan Odobleja s-a stins în septembrie 1978.
În urma sa au rămas 10 metri liniari de manuscrise, aflate acum la Direcția Judeteană a Arhivelor Naționale Mehedinți, manuscrise care au fost și microfilmate, ca o măsura de siguranță, dar pe care în prezent nu le cercetează nimeni. Fiul savantului dorește să reediteze cartea tatălui său „Pagini inedite”; el a înfiintat Fundația Culturală „Ștefan Odobleja”, cu scopul de a promova operele părintelui său, dar și de a-i păstra imaginea: „Au existat o mulțime de legende despre tatăl meu. S-a zis că își scria ideile pe hârtie de sac și ca era atât de sărac, încât umbla în opinci, ceea ce nu era adevărat, doar când ieșise la pensie primise 17.000 lei, care erau bani in 1946”.
Ștefan Odobleja a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox din Drobeta Turnu-Severin; astăzi e greu să îi găsești mormântul pentru că monumentul funerar din bronz, alcătuit dintr-o elipsă – „feedback-ul”, un cub – „viața spirituală” și o sferă – „viața materială”, a fost furat. Fiul își dorește să mute rămășițele tatălui sau în Cimitirul Eroilor, unde a primit un loc de veci încă de acum 14 ani. Însă a pus epitaful „Tatăl Ciberneticii” pe piatra de mormant, spre „enervarea” guvernului socialist român.
Un geniu născut într-o lume nepregatită
Citind povestea vieții și operei lui Ștefan Odobleja nu putem să nu ne întrebam cm ar fi fost destinul său, dacă n-ar fi venit pe lume într-un sat de lângă Dunăre și dacă istoria nu l-ar fi izolat, dacă s-ar fi născut, așa ca Norbert Wiener, într-o țară cu o limbă de circulație universală și puternic dezvoltată tehnologic. Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici crede că „Psihologia consonantistă” nu a avut rezonanța cuvenită din cauza epocii în care a apărut. „Nu s-a intuit importanța. A apărut prea devreme. A apărut cu zece ani prea devreme. Wiener când a enunțat-o, a enunțat-o în 1948, dar a venit și cu niște realizări practice care permiteau niște investiții. A fost un interes major economic. Modelul lui Odobleja, așa cm l-a făcut el, nu deschidea un orizont tehnologic. Deschidea doar orizonturi academice de înțelegere a modului de funcționare a sistemului psihic uman.
El a fost un precursor, pentru că a apărut cu zece ani înainte cu teoria mecanismelor circulare în funcționarea sistemului psihic uman. Asta este contribuția lui majoră. Viața astăzi nu mai poate fi înțeleasă fără feedback-uri. Odobleja este exemplul unui om care a făcut o descoperire interesantă, generatoare de orizonturi noi, atât în domeniul teoretic, cât și în domeniul aplicativ, dar care a rămas necunoscut pentru că nu a fost susținut de societatea academică românească, care nu îl cunoștea, și n-a fost susținut de mediile de informare, care nu au publicat nimic despre el.” Dumitru Constantin-Dulcan crede că „istoria lui Stefan Odobleja ca precursor al ciberneticii este aceea a omului de geniu născut într-o lume nepregatită să-l recepteze”.
Surse: https://culturaromana.ro/, https://www.icr.ro/
